KorAP: Find »[drukola/base=suporta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...3320 >

82,980 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

bronșita și pneumonia, plus gîlmele, concurau vesel să pună stăpînire pe omuleț. Acesta sa oprit la o cocioabă confecționată din resturi și mici furtișaguri, fără uluc de scurgere și fără gard pentru delimitarea feudei doamnei Mardare. Omulețul bate la ușă, suportînd stoic un adaos de apă care se scurgea de pe acoperiș drept în capul lui. Doamna Mardare! Doamna Mardare! strigă omulețul, bătînd ușor în ușă. După o veșnicie și jumătate, ușa se deschide și în ușă apare o imensă cocoană care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Tu ai vrut să devin grangur, nu? Gelu își privește atent soția. Are picioarele cam groase, fundul cam mare, sînii lăsați și fața cu riduri. În memorie, ce etalon de comparație era Dana! Lumea a început să vorbească și Gelu suporta tot mai greu să stea departe de Dana în weekend-uri. Răceala pe față manifestată față de soție o făcea pe aceasta să devină irascibilă. Dana, din ce în ce mai prinsă în acest joc incomod, îl asigura pe Ionel că preferințele sale au rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
acest joc incomod, îl asigura pe Ionel că preferințele sale au rămas aceleași dintotdeauna, că Gelu era doar materialul didactic pe care exersa. Toată lumea înșela pe toată lumea, sau, mă rog, aproape pe toată lumea. Dar cel mai aprins era Gelu. Acesta suporta foarte greu jocul dublu și era convins că este necesară o clarificare, mai ales cu soția sa. Înțelege, nu mai este loc pentru o revenire... Cum vrei tu. Eu m-am resemnat că te-am pierdut. De altfel, pagubă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu. Ce ai, mititelule? întreabă puțin panicat. Puiul se ridică chinuit și abia atunci se vede cauza nefericirii căprioarei. Un picioruț era rupt și cînd efortul de a se ridica i-a provocat o mare durere puiuțul a țipat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
sticla cu vodcă, făcînd cu ochiul. Pe dom' Cîrteală îl votăm tăt satul, conchide Darie, ridicînd din nou sacoșa. Deși băuse pe săturate bere, acum parcă îi ardea gîtița după o tărie. Omul știa că nevastă-sa, Saveta, nu-l suporta pe Cîrteală și spera ca sacoșa s-o îmbuneze puțin. De la hoțul ăla?! Mai bine mor! Înfuriată, femeia a apucat sacoșa și a aruncat-o cît a putut. Noroc că vodca stătea în mîna lui Darie. Ai înnebunit, muiere? Vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
nu mergea nici cu furtul, familia sa muncea cinstit. Spoitul lingurilor și ceaunelor aducea un venit bunicel. Într-o zi, Norocel a ascultat o vioară și imediat a fost atins de microb iremediabil. Vreau o vioară, scîncea la taică-su, suportînd cîte un pumn în cap de la fratele său mai mare. Fratele său era vădit înclinat spre "ciordeală" și, profitînd de un scripcar beat criță care dormea pe drum, l-a făcut pe puradel fericit. Singur, neajutat de nimeni, Norocel scîrțîia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Dormea în parcările de la benzinării și aproape niciodată singur, avînd impresia că, în cazul că nevastă-sa făcea năstrușnicii, nici el nu este cheie de biserică. Deși se considera chit, în cazul că și nevastă-sa ar călca strîmb, totuși suporta greu imaginea că ar purta niște coarne de cerb. Oare îl strînge în brațe sau poate chițcăie oh-uri și ah-uri, cum fac profesionistele? se întreba oarecum ciudos Daniel. Era hîrșit în amorul cu necunoscutele și învățase în toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
doar de el și de cîțiva prieteni. Ar fi murit de rușine dacă ar ști și tot satul prin ce a trecut. Nu-i ieșea din cap nici amintirea bătăii administrate femeii, pardon, partenerului. Acesta plîngea ca o femeie și suporta stoic descărcarea nervilor heterosexualului. N-ar fi trebuit să-l lovesc așa de tare, concluzionează după ani și ani. Camionagiul avea în minte o dorință ascunsă: să aibă o aventură cu o negresă. Aproape de Amsterdam i-a ieșit negresa în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cu un salt spectaculos, a prins de beregată Fiara și de aici nimeni nu a mai putut opri lupta. Fiara stătea inertă, moartă și MacKena, cu un baston, a încercat să-l lovească din nou pe Cezar. Bietul cîine a suportat și bastoanele lui MacKena în timpul luptei, dar acum terminase treaba și s-a dat la mîna agresorului. Vasile a ajuns la timp pe cîmpul de luptă și s-a îngrozit cînd l-a văzut pe MacKena cu mîna sfîrtecată. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cafeaua. De atunci relațiile au fost extrem de oficiale. Dinu Ariceanu a ajuns inspector la Primărie și a trimis prima somație, în această calitate, profesorului Mihoc. "... vă rugăm să vă prezentați la camera 8 între orele... În caz de neprezentare veți suporta consecințele...". Profesorul habar n-avea cine domnește la camera 8 și era tare curios să dezlege această misterioasă somație. La ora fixată se prezintă cu reale emoții și intră în camera 8. Așteptați puțin, sună o voce rece ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
mămica, pușcăria m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of, of, of. Te întorci complet refăcut acasă, desfaci bagajele și te bucuri. De la vecin vine fumul cu miros de grătar și maneaua plutește perfid spre timpanul tău. Cartierul suportă stoic. Jigodia cu jeep-ul în fața casei, s-a întors ieri din Insulele Canare. Ce păcat că n-am știut, scăpam de manele un timp. Scăpai pe naiba! Feciorul său a făcut-o și mai lată. Da-o-ar sărăcia în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
donațiile sînt pentru transplant, Doru. Doar n-o să ne ceară socoteală cineva. Dar nu-i moral. Nu vezi viața cum este? Azi ești și mîine nu mai ești. Discuțiile erau interminabile, obositoare, iritante și creau un soi de lehamite de nesuportat. Raluca, fiind singură cu părinții, abordează și ea aceiași problema. Mi-aș dori o mașină mai acătării.. Draga noastră, facem orice. Ne împrumutăm la bancă. Dar poate folosim ce avem. Doctorul este sigur de vindecare. Nu, de banii ăia nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
huceaguri impenetrabile de cătină pe haturile care îl despărțeau de vecini. Pe la 35 de ani s-a însurat și a avut cu muierea lui doi băieți. Băieți cam nebuni, ca și mama lor. Om sever, autoritar, Ion n-a putut suporta veșnicile certuri din casă și într-o zi a pus boarfele femeii afară. Băieții au sărit la bătaie, aveau peste 15 ani, așa că omul i-a mătrășit și pe aceștia. Din toată istoria amoroasă a lui Curcudel s-a născut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
al privațiunii de sentimente materne, al foamei și al brutalității celor care ar fi trebuit să-i suplinească părinții. S-a adaptat pentru a supraviețui în centrul abandonaților, care după '89 mai căpătase și ceva uman în el. Copilul acesta suporta stoic bătaia, ocara, nedreptatea, foamea și frigul, avînd convingerea că așa trebuie să fie viața. Nu avea un alt model pentru comparație. Toate le accepta ca fiind normale, dar cu lipsa afecțiunii de mamă nu se împăca. A fost invitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

în nerostire maci roșii pe calea ferată adulmecând depărtările; mâinile, da, mâinile două smerite semne de exclamare imitând sărutul palmelor sub icoană. Plângea. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine este otravă ce încă se mai suportă sub rădăcinile limbii. Când s-a amestecat vinul cu apă în Cana Galilei, niciun nuntaș nu a deosebit gusturile însetărilor; când s-a turnat pelin peste mătrăgună, noapte peste furtună, lacrimă peste sticlă pisată, în evidențele lui Dumnezeu, mereu, calculele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
singur pe dinafară, ghemuit după o coloană de marmură, repeta "Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie, seacă, o tușă cu ceva negru de pământ pe ziduri. Conturul nu-și suporta umbra, umbra nu-și suporta trupul, trupul nu-și suporta sufletul; sufletul, la intrare, sub preș. "Ștergeți-vă bine picioarele, în casa Domnului nici un fir de pământ!" După ce bunică-sa a murit, drumul spre dealul cu mușuroaie îl urca parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
o coloană de marmură, repeta "Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie, seacă, o tușă cu ceva negru de pământ pe ziduri. Conturul nu-și suporta umbra, umbra nu-și suporta trupul, trupul nu-și suporta sufletul; sufletul, la intrare, sub preș. "Ștergeți-vă bine picioarele, în casa Domnului nici un fir de pământ!" După ce bunică-sa a murit, drumul spre dealul cu mușuroaie îl urca parcă dintr-o inerție ireversibilă. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie, seacă, o tușă cu ceva negru de pământ pe ziduri. Conturul nu-și suporta umbra, umbra nu-și suporta trupul, trupul nu-și suporta sufletul; sufletul, la intrare, sub preș. "Ștergeți-vă bine picioarele, în casa Domnului nici un fir de pământ!" După ce bunică-sa a murit, drumul spre dealul cu mușuroaie îl urca parcă dintr-o inerție ireversibilă. După leturghie, ca un chiriaș dezamăgit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
mai vină înapoi. Dincolo de glasul pământului, o solidaritate a sângelui. Durerea creează senzația de cerc, cercul, dacă se închide în jurul "lui" sau "ei", sufocă cercul în jurul "lor", unește. La 15 ani, strânsoarea cercului îmbrățișarea lui Dumnezeu. 14. Genia nu a suportat regimul cazon al internatului. După câte-va săptămâni, s-a mutat la gazdă împreuna cu prietena sa Antoaneta. Pe Sărărie, lângă "Radio Iași", o casă jidovească: demisol, fereastră, alee, piatră cubică, pași. Dimineața, pantofii textilistelor de la "Sercomf" dădeau ora exactă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
leagă-i mâinile, soldat, să-l facem pachet și să-l trimitem doctorului Chelemen, să bage diazepam în el până-i pocnesc creierii! Dracul mai face om din ăsta. Bă, nebunule, îți bați joc de noi? Cât să te mai suportăm? Ne faci de căcăt plutonul! Ce cauți tu, bă, în armată? Plecați de lângă mine, plecați! Lăsați-mă să trec dincolo, nu mă legați, vă rog, nu mă legați! Nu pot sări șotronul cu mâinile legate, lăsați-mă slobod, mă așteaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
a seu ars și tămâie. De 8 ani, bunica înrourează tufa de liliac. Ar fi trebuit să se simtă învingător, l-a scos pe doctor din luptă cu propriile arme; mâine, cine știe ce terapii din Evul Mediu va trebui să mai suporte. Singura dispoziție pozitivă în cabinetul acela, plin de mucegai și miros de tutun ieftin, era Ana o femeie bine legată, sănătoasă, îndesată, spornică la toate cele. Ana avea 1.90, 90 de kilograme, blondă, părul prins în coc, sâni mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
precum pești rămași pe stânci după reflux. Sap adânc, părinte, degeaba, piatra ascunde izvorul în porțile cimitirelor. Am zis eu că tu ești bun de legat lângă coșerul cu popușoi, s-ar speria ciorile de tine. Îmi ajunge, te-am suportat destul, mai bine ascultam un teatru radiofonic. Turui ca o moară stricată, periculos nu ești, dar nici om nu scot din tine. Blagosloviți și mă iertați, părinte Visarion! Domnul să vă binecuvânteze! Ia zi, a ciripit ceva porumbelul? Numai prostii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
invidie, fără fățărnicie, coborau în fața Fecioarei cu Pruncul în brațe și le sărutau picioarele, apoi, în aceeași ordine firească a cerului, își ocupau locul precum larvele de albină în fagure. Primii erau Arhanghelii, apoi Ierarhii, Cuvioșii, Prorocii. Petru nu a suportat niciodată ierarhiile: Oare în rai să fie ca în viață: parter, etajul 1, etajul 2, etajul 10; urban, suburban, mahala; generali, ofițeri, soldați; boieri, arendași, slugi? Și dacă da, cred că ordinea cronologică ar simplifica lucrurile (politețea este singura justificare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
și... vine un nimeni, trimis de episcop, este uns arhimandrit, primește însemne episcopale, starețul îi dă cârja, oile, pășunea. Ștampila, pistolul și Cătălina îi sunt destul boșorogului pentru câte zile mai are de trăit! Dar noi, noi până când să mai suportăm? Se strânge tot mai mut cazarma asta în jurul inimii! Părinte Gherasim, trebuie să facem ceva! Bolnavii de preaplin își identifică golul ca pe un absolut absent, ca pe o jumătate de pahar închinată celor care nu mai sunt, ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
fruntea în cenușă, apoi, ca un copil ce crede că nu este văzut dacă nu vede, și-a ascuns ochii în palme. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine era o otravă ce încă se mai suporta sub rădăcinile limbii. 74. Spațiul. Ruinele îl strângeau ca o menghină. Stare de spațiu îngust peste pagini de nerostire. În ușa bisericii, o cochilie de melc. Cuiele pecetluiau nimicul. Cărămizile, intenții suprapuse pe două rânduri; Dumnezeu tencuia iluzii sub cruce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]