4,066 matches
-
ca de obicei. ― Ei, văzuși dreptatea mea, puiule? zise cu o strâmbătură batjocoritoare. Acuma ce mai spui, ai? Tânărul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbește secretarul, căci el în toate și întotdeauna își descoperea dreptatea lui. Răspunse cu un surâs vag de aprobare. Roșu insistă: ― Sper că ai citit în ziarele de dimineață? Dar ce e în ziare e floare la ureche. Ministerul de Interne dă drumul numai telegramelor inofensive. Realitatea, ehe, băiete, realitatea e... Încheie cu un gest care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Drapelul. Asta-i soarta noastră ticăloasă. Când ai o știre senzațională trebuie să-ți muști unghiile și să te uiți cu jind cum o publică Adevărul... Peste câteva minute, din cabinetul directorial apăru însuși Deliceanu, ras, subțire, delicat. Fără surâsul lui obișnuit părea mai bătrân. ― Scrie tu, Roșule, că ești mai iute! zise directorul. Am să-ți dictez o informație care e de fapt un comunicat... Gata? Vasăzică: "Față de știrile alarmante ce se publică de câteva zile într-o anumită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fusese la Amara de la Crăciun, și din pricina divorțului, și din alte pricini. Dacă ar fi vreo primejdie, s-ar socoti obligat să rămâie la țară, lângă tatăl său. ― Cred că ziarele cunosc adevărul, deși scriu minciuni, zise Grigore cu un surâs silit. Predeleanu îmi spune să-mi văd de treburi, că nu poate permite guvernul să se întindă dezordinile în toată țara. Alții însă zic că guvernul e neputincios și nu mai poate stăpâni mulțimea întărîtată... Titu Herdelea nu-i putea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
va reveni să ia pe domnul avocat. ― Sper că ai să-mi faci curte, iar nu să mă sperii cu ororile țăranilor? glumi Nadina către Stavrat pe când Platamonu își lua rămas bun. Olimp Stavrat își mângâia zăpăcit bărbuța, cu un surâs în care îngrijorarea se lupta cu cochetăria. Afară, în curte, Aristide era nerăbdător. Ciupise puțin pe Ileana, în glumă și de față cu tatăl ei, cu care se apucase să discute, ca să-și omoare plictiseala, despre mișcările țăranilor de prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
severe. Șeful guvernului și al partidului trebuie deci să se consulte cu prietenii săi și să raporteze din nou regelui. Dar acestea nu mai sunt decât formalități, care se vor împlini foarte repede. ― Vasăzică crunta opoziție? zise Roșu cu un surâs acru. Ia stai, să vedem dacă Deliceanu e în curent... Trecu în cabinetul directorului. Peste câteva clipe Deliceanu se ivi în prag, cu fața puțin aprinsă, strigînd: ― Ce tot spui, Antimiule?... Ia vino-ncoace! ― Șefule, ne-am curățat! zise reporterul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tovarăș agreabil, să râzi, să-mi faci curte sau barem să-mi spui anecdote, în sfârșit, să petrecem aici câteva zile simpatice... Când colo, ești un ursuz și un fricos capabil să-mi strici toată dispoziția! Stavrat răspundea printr-un surâs amar, prin care parcă voia să-i demonstreze fără vorbe că numai neînțelegerea situației o poate face să privească lucrurile cu atâta ușurință și să gândească la petreceri... După-masă, însă, compunîndu-și o figură funerară, o rugă să-l asculte câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin Gliganu și va lua pe Stavrat, care o va aștepta gata de drum. Nadina îi petrecu până în cerdac. Îi văzu urcîndu-se în caretă. Când porni calul, toți trei întoarseră capetele și o salutară ceremonios. Ea le răspunse cu un surâs, apoi întinse mâna spre ei, mâna mică și albă, a cărei mișcare părea o bătaie de aripă. Îi urmări cu privirea până dispărură pe poartă și apoi în dreapta, pe uliță. Dumitru Ciulici însoțise careta câțiva pași și rămase pe urmă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plecați, murmurând mereu, parcă fără voia ei, în neștire: ― Pe mâine... pe mâine... Zări pe Dumitru, pe care nu-l observase până atunci, și avu o tresărire de spaimă, ca în fața unui dușman de moarte. Murmurul i se stinse, dar surâsul îi rămase atârnat pe buze, ca o amintire din alte vremuri. 6 ― Cine-i?... Cine-i acolo?... Cine bate? ― Fii bun, Leonte, și scoală nițel, că s-a întîmplat o...! ― Dumneata ești, primare! bâigui logofătul Bumbu, recunoscând glasul. Uite-acu mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o vorbă bună când unuia, când altuia, iar pe urmă se proțăpi în dreptul ușii, între doi stâlpi ai cerdacului, parcă s-ar fi pregătit să oprească lumea de-a năvăli asupra stăpânului său, dar cu fața mereu umezită de un surâs sortit să-i ascundă frica și să-i câștige bunăvoința tuturor. Înmulțindu-se mereu, oamenii se îmbulzeau și vacarmul creștea. Unele glasuri înțepau și pe logofătul zâmbitor care, când înțelese, făcu vinovat: ― Ce-i, băieți? Ce vreți voi?... Spuneți-mi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noul guvern. Numai generalul Dadarlat, obișnuit cu familiarismul lui Boerescu, a încercat să întrerupă de două ori și s-a pomenit admonestat foarte fin, dar categoric. ― Acuma aveți dumneavoastră cuvântul, domnule general, căci eu am terminat! făcu Baloleanu cu un surâs ironic, drept încheiere. Generalul voise numai să arate că și el a fost păgubit de rebeli. Acuma mai observă, tușind viguros, că, după părerea lui, trebuie procedat cu ultima energie, altfel focul va cuprinde și părțile unde țăranii încă nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strigă arendașul, umflîndu-se. Îmi pare rău! Apoi dacă dumneavoastră, care ați pătimit ca nimeni altul, puteți vorbi, ce să mai zicem de cei care... Spre fericirea lui Grigore, apărură Predelenii și Rogojinaru rămase bodogănind cu geamantanul. Olga mulțumi cu un surâs lui Titu pentru flori. ― Poetul nu se dezminte niciodată! strigă Predeleanu, strângând mâna tânărului Herdelea. ― Mai cu seamă când e vorba de o domnișoară așa de fermecătoare! zise tânărul cu pălăria în mână și cu o privire admirativă către Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și luă cunoștință de rezultatele afișate. Nu se modificase nimic în metabolismul lui Kane de la ultima vizită. Imperturbabilă, creatura stătea în continuare pe fața lui. În disperare de cauză, Ripley se așeză lângă Ash. Acesta întâmpină sosirea ei cu un surâs imperceptibil fără să-și desprindă ochii de pe pupitru. ― Realizez o serie de teste diferite, o informă el. În caz că apare ceva nou... ― Ca de exemplu? ― Nu am idee. Dar dacă se întâmplă, aș vrea să reacționez cât mai repede cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
schelălăi, fac precum Tarzan în junglă de plăcere, bineînțeles, iar... soața... știți cum faceți... Doamna recepționeră deschide ochii ei negri mari, sânii de sub decolteu încep să pulseze ca și cum i-ar fi străbătut curentul electric. Fața i se schimbă într-un surâs plăcut. Se uită la domnul Tilică, parcă înțelegându-l. El continuă:Spuneți și dumneavoastră, ce ar spune nemții din cealaltă cameră, când ar auzi ce se întâmplă în camera alăturată? Cred că ar sări pe fereastră, chiar dacă apartamentul este la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
MAI BUN, CU CÂT MAI PUȚINE SFORȚĂRI. Calitatea cea mai prețuită era abilitatea cu care puteai să-ți asiguri reușita, ocolind munca sistematică și conștiincioasă. Toată admirația era pentru șireții care „ știu să se învârtească”. Idealul și munca serioasă provocau surâsuri de compătimire și dispreț; era indiciul naivității și al inferiorității. Aceasta era morala socială pe care o propagau prin fapte unele familii, societatea și uneori, din nefericire, chiar școala. Am ținut cont însă că sufletele se oțelesc și caracterele se
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
din nou dreptate, ca și în cazul pericolului islamic. Această „constatare științifică” s-a transformat între timp în convingerea profundă a tuturor oamenilor de bine din establishment (sau care se visează established). Ei îți vor spune, de pildă, cu un surîs cinic pe buze, că grecii „au huzurit atîtea decenii, acum a venit nota de plată”. Mîine, dacă, Doamne ferește, România o va păți și ea, unul dintre acești domni cu convingeri puternice îmi va spune și mie că am huzurit o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
va continua să plutească în ceața neagră și solidă, ducând niciunde foile astea ca să le citească nimeni. Dar în ele e, în sfârșit, totul. Am scris câteva mii de pagini de literatură - praf și pulbere. Intrigi conduse magistral, fantoșe cu surâsuri galvanice, dar cum să spui ceva, cât de puțin, în această imensă convenție a artei? Ai vrea să întorci pe dos inima cititorului, iar el ce face? La ora trei termină cartea ta, și la patru se apucă de alta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
umăr la umăr cu grăsana, care se uita cruciș spre vârful iadeșului. Făcuserăm vreo cincizeci de pași peste câmp, Ada și Carmina își și împletiseră cununițe din albăstrele și ochiul-boului, arătând prostesc de dulci în rochițele lor la fel, cu surâsurile lor la fel, când Balena se opri. Nimic n-o mai trăgea înainte. Iadeșul rămase un moment nemișcat, iar apoi, încet ca un minutar, se înclină spre pământ. Balena țipă și-i dădu drumul de parcă ar fi ars-o, iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe ceașcă, dar m-a înăbușit un hohot și mi-am ascuns fața cu brațul. Lilu n-a mai putut răbda și a fugit pe coridor, plângând. D-na Sen a rămas tot acolo, lângă ușă, privindu-mă cu același surâs înghețat, puțin batjocoritor, îndemnîndu-mă: ― Ia-ți ceaiul... Am curățit ca prin somn o banană și am sorbit din ceașca în care se răcise ceaiul. Îmi contenise plânsul deodată și suspinam numai. Când m-a văzut că mi-am sfârșit ceașca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
capitală de pe scena expediției terestre îi este solicitată de mecanica resorturilor vieții colective. Poveri sau nu în existența semenilor apropiați, oamenii ce-și consumă astfel apusul vieții reprezintă pentru iureșul cotidian greutăți ce întârzie pasul grăbit spre viitor. Astfel, dincolo de surâsul cordial prin care sunt salutate albele prezențe ale celor mistuiți de timp, se agită dorința desprinderii de lenta lor existență și trecerea grabnică a acesteia în plutirea amintirii. La alunecarea în moarte a fiecărui ostenit de ampla poposire în viață
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
glacial al înstrăinării depline în raport cu fața umană a celuilalt, el este o planetă deșertică ce alunecă într-un spațiu mort. Încrisparea sa sunt dunele unui fond sterp, unui sol arid ce și-a uitat de ancestrala vegetație a pasiunii. Iar surâsul său cadaveric este doar semnul prădării ce-și urmează planul. Pentru ateu, ne-omenescul de pe chipul celui rău, această umbră a unei corupții malefice este reverberanța înlocuirii umanului cu agitația grotească a speciilor ce își întind liantul sub pasul întemeietor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ajunge la exprimarea prin el. Sensul și ideea pot fi, adesea, mult mai amplu și mai integru dăruite și expuse prin situațiile de expresie ale chipului sau al restului corporalității. Și într-adevăr, nu fără temei se spune că un surâs sau tristețea unei priviri înnlăcrimate pot deschide spre orizonturi de trăire și experiență afectivă pe care rostirea nu le poate reda în adâncimea unei relevante fidelități. Prin intermediul expresivității active la nivelul chipului și al întregului complex al trupului, noi exprimăm
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
perspectiva ce învăluie și poartă fundalurile adesea clar-obscure dețin o importanță fundamentală pentru trăirea mistică. Aici chipul sau acțiunea evocată survin dintr-un fond crepuscular ce se deschide și le permite ieșirea din ascunderea tainică spre susținerea credinței individuale. Astfel, surâsul paradigmatic al zeului, chipul sfântului mistuit în verticalitatea sacră a implorării sau fragmente ale vieților preschimbate întru sacrificiul proiecției spre transcendență apar în fereastra picturii ca degajări revelatorii ce irump profetic din întinderea veșnică a unui dincolo întemeietor. În spatele prim-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lacomă, travestindu-se prost în indiferență și în iritări nejustificate. Din păcate, ea numai pe acestea le vede, nu și miracolul religios cu care mă uimește orice gest mărunt al ei, deși pe toate i le știu atât de bine ! Surâsul din ochii entuziaști și creduli, felul șiret cu care îngână ceva, ascunzându-și cu o grațioasă neîndemânare chipul jenat dincolo de evantai, felul cum rămâne cu privirea în gol, visătoare. (Misoginism vulgar ar fi, desigur, să-mi imaginez că atunci Sophie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în primii ani era atât de stăruitoare să știe ce anume nu agreez la toaletele, la pălăriile ei ! La felul cum conversează ! Bărbații nu au gustul modei, pe ei doar anume lucruri îi interesează, obișnuiește să repete acum, cu un surâs echivoc și jignit. Prea banal să observ că atunci eram eu, iar acum sunt bărbații... Dar o asemenea vulgaritate ivită atât de firesc, numai prin trecerea ei într-o altă vârstă... Mai nemulțumit încă decât de toaleta ei sunt pentru că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atunci când cochetează - nu știe toată lumea că Sophie este marea feblețe a amicului Victor ? „Dacă am rămas burlac este din cauză că nu mai există o a doua Sophie.“ La toate sindrofiile, în zori, cherchelit, el nu uită să repete această frază. Și surâsul ei măgulit, fără nici cea mai mică intenție de ironie ! Lăcomia femeiască ce o face să nu se îngrețoșeze nici măcar de o asemenea galanterie desuetă și demagogică ! Sigur însă că la prima discuție în tête-à-tête are să se lepede de amicul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]