3,733 matches
-
soldați cît degetul. Thomas era dezamăgit, expediția În Spania se dovedea un eșec, vroia să plece cît mai repede acasă, să stea de vorbă cu Ingrid, să-i spună tot. Aceasta i-ar fi dat, poate, un sfat bun; ori, surprinsă, și-ar fi schimbat și mai mult părerea despre Thomas, un obsedat, și-ar fi zis; putea să se aștepte la orice de la un astfel de om. Mai bine Rusoaicei i s-ar fi destăinuit. Asta prostie. Nu va vorbi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fii liberă, considerau unele femei. Dar tot mai multe tocmai libertatea o alegeau. Thomas simplifica: mereu singur. Legăturile vremelnice nu schimbau cu nimic starea de solitudine; vieți paralele, În doi, pe termen limitat. „Dușmanul meu, trupul!“, a izbucnit odată Thomas, surprins, de parcă altul gîndise asta. Era convins că altfel i-ar fi fost viața dacă nu s-ar fi lăsat purtat de carne; de minte să se fi lăsat dus, Îi dăduse natura destulă, Însă și aceasta tot plăceri Îl Împinsese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
semnase cîndva un act, o formalitate, ceva ambiguu, o hîrtie, acum era În fața fiului, nimeni nu avea dreptul să-i interzică să-l strîngă-n brațe, să-i vorbească, să și-l apropie. „Bert!“ Cel strigat s-a Întors mirat. Mai surprins era chiar Thomas. Dusese imediat, instinctiv, mîna la gură. Se trezise strigînd. Destul de tare. Mai mulți trecători Întorseseră capul. Nu așa gîndise totul. Bert! Răzbătuseră În aer, fără voia sa, cîteva sunete, nu avea cum să le mai Întoarcă. „Bert
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la vale și zgomotul făcut de ele îi părea a fi ca o muzică ritmată. Se opri și, cu intenție, desprinse și altele pentru a savura ritmul, dar acestea făcură un zgomot ciudat, neîntrerupt, care se amplifică nejustificat de mult. Surprins, se opri și încercă să se uite în valea adâncă. Nu ajunse cu privirea până departe. Îl cuprinse o amețeală puternică și simți o durere ascuțită în zona parietală. Închise ochii și ascultă zgomotul pietrelor căzute ca într-o puternică
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
durerea era ascuțită, dar încercă să se concentreze pentru a înțelege ce se vorbește. Simțea că în jurul lui sunt mai mulți oameni, că sunt foarte agitați, câțiva dintre ei manifestându-se îngrijorați. „De unde au venit oamenii aceștia? se întrebă el surprins și oarecum temător. Am urcat singur și era pustiu tot versantul... Când m-au ajuns ei? Nu se poate! S-a întâmplat ceva. Unde sunt?” se întreba el contrariat și speriat. Apoi înțelese că se vorbea chiar despre el. Foarte
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
văzut pe stradă... Posibil să fi fost de prin zonă, dar nu știa nimeni unde locuiește ori cum se numește. Cred că ai dorit să mă întrebi și despre acest aspect, nu? - Sunteți extraordinar, doctore! exclamă Ofelia, nu atât de surprinsă pe cât de preocupată era să-și etaleze formele, pe care le ascundea imaginar sub halat, deznodând și înnodând Marian Malciu cordonul, în timp ce-l privea cu neascunsă doză de tandrețe. Întotdeauna știți ce gândesc... Cum intrați în mintea mea? - Intru pentru că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pot servi, Eugen? - Doar puțină apă, mulțumesc! Dacă și doamna... dorește o cafeluță, îi voi ține companie. Ar fi bine, să putem sta de vorbă... Ce spuneți, stimată doamnă? întrebă Eugen, cu gândul la explicația dată de Iuliana mamei sale, surprins fiind de acele cuvinte ce i s-au părut atât de naturale și de calde: este prietenul meu. - Eu..., eu nu obișnuiesc, dar... desigur, dacă vă face plăcere, beau o cafeluță. Iuli, fii bună și... - Da, mami! Am plecat la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
secție sunt interzise, dar... cum poți împiedica o mamă să-și vadă copilul aflat în mare necaz? Ne-ar bate Dumnezeu! ... Vom încălca și noi puțin regulamentul pentru... , pentru domnul Tinu... - Cum i-ai spus? întrebă Iuliana, privindu-l total surprinsă. - Tinu! Mi-a plăcut cum a pronunțat mama ta și... îmi place numele, răspunse el sincer, dar părând puțin încurcat. Sper să pot vorbi și eu cu amândouă la prânz. Despre pacientul nostru, desigur, adăugă el imediat ce observă un semn
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-i de plăcere. S-a oprit din mers, l-a privit în ochi cu toată seriozitatea și l-a întrebat dacă poate sta cu ochii închiși, cu mâinile pe lângă corp, timp de un minut: - Da, de ce nu? a întrebat el surprins. Trebuie să mă gândesc la ceva anume? - Nu. Să stai liniștit doar... Când a închis ochii, Iuliana s-a apropiat de el și, fără să-l atingă în vreun fel, l-a sărutat pe buze. A fost un sărut lipsit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fiu o cadână oarecare... - O, nu! Vei fi sultana mea, te rog! Iuliana nu răspunse la provocare. I se părea că este o propunere directă, așteptată de altfel, dar o cuprinsese un fel de teamă ori, poate, nesiguranță. Îl privea surprinsă și înduioșată. Nu-i venea să creadă. „Oare am mers prea departe? Ce impresie își va face despre mine? Oare așa trebuie să procedez? La prima propunere merge o femeie...? Dar el nu a menționat ce ar însemna să se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
La o cafea, cu Eugen... Venim noi să te luăm, mami... De ce? ... Nu contează... Vrei tu așa?... Te descurci?... Da, este stație de taxi lângă spital... Bine, mami! Așa rămâne... Da, da! Mulțumesc! Te pup! Eugen plătise și o privea surprins. Intuise perfect că mama Iulianei nu dorea să-i deranjeze. „Oare..., oare se Marian Malciu gândește dumneaei la ceea ce mă gândesc eu? Mă simt și jenat oarecum, dar bucuros la maxim... Iuliana oare la ce se gândește? Am observat puțină
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
atențiile lui? Ajută-mă să mă ridic la înălțimea semnificației gesturilor sale, Doamne!” se rugă Iuliana, ștergându-și lacrimile cu unul din cele două prosoape moi. În acele momente zări și o pereche de papuci de baie și tresări, neplăcut surprinsă. „Nu sunt singura femeie care... Wow! Ba sunt!” aproape că exclamă ea cu voce tare când, aplecându-se, ridică papucii și văzu scris pe câte o bretea numele ei. Gândindu-se că timpul se scurge cu repeziciune, se grăbi să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
opri din cauza mea și... - Hei! Am zis eu ceva? Mă dai de gol acum? Eu păstrez secretul și te asigur că mă voi ține de cuvânt... - Bravo! Umblați cu secrete, da? Despre ce este vorba, sultane? Wow! Sultan? strigă Laura surprinsă și ea de tăria vocii. Ce nu știu eu și îmi ascundeți? întrebă ea, intenționând să nu o dea în vileag pe Iuliana că-i spusese. - ... Nu..., nu ascundem, dragă Laura, dar nu am avut timp să vorbim, îi făcu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mers. A încercat să întindă brațele în care Daniela părea că se simte foarte bine, desfăcându-le pe ale Marian Malciu ei cu mare grijă și a privit-o cu luare aminte. Iuliana și Mariana se opriseră înapoia lor la fel de surprinse ca Iustin. Îl priveau atente, cu îngrijorare, surprindere și bucurie în ochi. - Tinu?!... Cine este tati al tău, Dănuța? repetă el întrebarea cu vocea sugrumată. - Păi..., am spus. El este Tinu... opelat la ochi... Și tu ai spus... - Da... și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe măsura capacităților sale, dar mai ales de natură să ne uluiască pe toți. „am decis, voi face cibernetică” a spus într-o zi Victor, fără emfază, dar nu fără o ușoară satisfacție, știind că toată familia va rămîne profund surprinsă. în fața cuvîntului cibernetică toți membrii clanului nostru au căzut de altfel pe spate. Buf. 5. trei zile am stat la coadă la cabinetul de întîmplări ca să verific dacă întîlnirea mea cu Domnișoara ri fusese sau nu prevăzută nU, verdictul a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unor reguli și totul va merge ca la carte sau, în orice caz, așa ar trebui să meargă. Nu de puține ori, se întâmplă să-i vedem pe unii - de obicei pe cei în vârstă, dar nu numai pe ei - surprinși și scandalizați de greutățile, oboseala, noile itinerarii și viziuni ale fraților ori ale surorilor din propria comunitate. De fapt, ținând cont de situația actuală în care trăiește umanitatea, silită să se confrunte cu o schimbare antropologică nu atât inedită, cât
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
s(u mod de a fi. Aceast( lume cultural( ((i pune amprenta asupra vie(îi clientului obișnuit, iar cîteva dintre aceste aspecte apar și la vizitatorul pasager. "M( a(teptam la orice intrînd (n "taxi-dance hall", dar am fost totuși surprins. Era adunătura cea mai pestrița pe care o văzusem vreodată: imigran(i filipinezi, chinezi, mexicani, polonezi, muncitori musculo(i (i tineri liceeni. Ce era mai tulbur(tor era privirea cinic( pe care le-o aruncau tinerelor femei (i modalitatea direct
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
fragmente. - Cântați din flaut? întrebă el. - Câteodată, în ceasurile mele bune. Sunt și eu un felde boem. Pascalopol îi rugă să se așeze puțin, până la pregătirea ceaiului, și începu să dea, mai mult pentru Felix, câteva informații autobiografice, văzîndu-l cam surprins. Moștenise de la părinți o mare moșie și fusese destinat să facă studii fără nici o utilitate practică. Fusese în Germania doi ani student în litere, apoi renunțase și se înscrisese la Drept la Paris. Se plimbase prin mai toată Europa și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Vreau să te plimb puțin pe moșie, zise Pascalopol către Otilia, cred că te-ai odihnit de ajuns. Otilia își schimbase și ea rochia și nu părea deloc să fi dormit. - Dar tu, Felix, nu vii cu noi? întrebă oarecum surprinsă. Felix își aminti propunerea izolată a lui Pascalopol din timpul mesei și făcu un gest de rezistență. - O, zise Pascalopol către Felix, mă iartă, credeam că aifost singur. Brișca te aștepta. Desigur că poți să vii și dumneata. Acest "poți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dădea brânci în această combinație falsă. Se lăsă dusă într-o bună zi de Stănică și Titi la Aglae. Felix nu știa absolut nimic. Simion o primi cu mâinile deschise și-i zise apostolic: - Fii binevenită pe muntele Olivierilor! Fata, surprinsă, întrebă din ochi pe Stănică, dar acesta o trase înainte. Aglae o privi de la cap până la picioare cu o atenție ostentativă, ca spre a nu se păcăli, în schimb Aurica fu entuziasmată: - Vai, zise ea, ce frumoasă sunteți, domnișoară. Mamă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pentru foc? Bătrânul își frecă mâinile, ca omul care a făcut o afacere bună și nu vrea s-o destăinuiască altuia, ca să-i facă surpriză mai tărziu. - Le-am luat ieftine, de ocazie, lemnărie bună, cum sefăcea odată! Otilia rămase surprinsă, văzând că bătrânul aduse într-o zi doi oameni să sape o groapă largă ca un bazin, în grădina din fața chioșcului, stricând astfel gazonul. Bătrânul nu dădu nici o explicație, apărîndu-se cu satisfacția omului care își îngăduie să scandalizeze pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chemarea și să se înceapă parcursul descoperirii sale”. 1. „Dumneavoastră sunteți fericit? De ce?” Într-o zi un tânăr l-a întrebat pe papa Francisc: „Dumneavoastră sunteți fericit? De ce?”. Părea o întrebarea surprinzătoare, astfel încât însuși papa, la început, a rămas puțin surprins. Însă și-a revenit imediat: „Absolut, absolut, sunt fericit. Și sunt fericit pentru că... nu știu pentru ce... probabil pentru că am un loc de muncă, nu sunt un șomer, am un loc de muncă, un loc de muncă ca păstor! Sunt
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
capul domnului Salvador Dali. - "Adoua piesă, notarială, depusă în casetă, reprezintă testamentul meu autentificat și definitiv... Testamentul meu trebuie deschis numai în prezența autorităților țării dumitale și a reprezentantului guvernului britanic... Aproape am terminat. Intuiam corect și nu sânt deloc surprins că momentele voioase în care îți alcătuiești testamentul coincid perfect cu cele de maximă curiozitate, privind jocul mondenităților, al rezultatelor sportive și al precarității tuturor ideologiilor artistice viitoare... Transmite-le tu încîntătoarelor noastre prietene că sânt mai plin ca oricând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atât de lungă și pur și simplu i-au sărit ochelarii de pe nas. A rămas așa uimit cu fițuica nesfârșită atârnând în mână nezicând nimic. Stani i-a cules ,,dioptriile,, de pe jos în timp ce râdea în hohote iar dascălul a spus surprins: - Trebuie să o pun la expoziție așa fițuică nu am mai văzut! Stelică a vrut să recupereze măcar mijlocul rolei, dar profesorul l-a invitat afară din sală. Deci avea două boabe, dacă mai pica la o materie însemna că
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pătură hohotind iar Laur îi spune râzând lui Florin: - Dacă nu veneai să mă dai de gol, mai puneam vreo trei întrebări idioate și îi lăsam așa, să se simtă bine< că au lămurit un boboc! Aproape toți au rămas surprinși și cam nemulțumiți de noua turnură a evenimentelor. Deci se amuzase timp de o oră pe seama lor, de i s-a dus buhul și încă mai mult, când au aflat că este constănțean deci un băiat invulnerabil. Astfel a pătruns
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]