2,825 matches
-
i-i dea ei, dar nu se-ndura să se rupă de el. Am zgîlțîit-o nițel și i-am trimis fetei banii prin poștă. DiCenzo clătină din cap. — Și treaba asta cu zgîlțîitul prostituatelor o faci În mod curent? Dudley suspină. — Bud are o slăbiciune sentimentală pentru femei și consider că povestea lui e plauzibilă, În limitele acestei limitări. Flăcău, cine e „tîrfa“ pe care ai menționat-o? — Cynthia Benavides, zisă și Cindy Păcătoasa. — Flăcău, nu ai menționat-o În rapoartele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Patchett. Îl cunoșteai deja Încă de atunci, nu-i așa? Bud: frisoane. Tăinuire de probe. Dar el nu ar trebui să știe de existența lui Patchett... Hinton tresări violent. Ah, minunat! Se pare că am atins o coardă sensibilă. Dot suspină: — Dumnezeule, ce mușchi! Aș vrea să am mușchi ca ai lui. Dudley izbucni În hohote. Nu mai tremura. Îl stîrnea ideea redeschiderii cazului. Poate că Hinton Îi oferă ceva nou. Dacă știa de probele pe care le-am ascuns, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
accepte. Atunci să vorbim despre trecutul lui. L-ați descris pe Patchett drept un investitor aflat În L.A. de mai bine de treizeci de ani. Ați spus că deschide afaceri. Aș vrea să-mi dați detalii despre aceste afaceri. Lynn suspină - pur teatral. — Finanțare de filme, investiții imobiliare și contracte de servicii. Iată o informație pentru toți pasionații de filme aflați În sală: Pierce mi-a spus că a finanțat cîteva dintre primele scurtmetraje ale lui Dieterling. Simpatic: peștele prietenei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cînd, traficanți de droguri. Chimiști și traficanți. Iar dacă Patchett ar fi rîvnit la drogurile lor, le-ar fi furat. Cred că frații au fost uciși de altcineva. Nu știu, dar probabil a fost cineva din afara centrului acestui balamuc. Tomberon suspină: — Nu avem nici o dovadă. Patchett și Întreaga familie Englekling sînt morți, iar Dud probabil că l-a lichidat pe Lamar Hinton. Tu nu ai găsit nimic la depozitul Fleur-de-Lis, iar mica reprezentație a lui White cu Stompanato și Teitlebaum Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu glas tare: — Domnilor, există o crimă veche care s-ar putea să aibă legătură cu asasinarea lui Patchett. Bud intră În cameră. — DÎnsul este sergentul White. Vă va pune cîteva Întrebări, după care cred că putem Încheia. Timmy Valburn suspină. — Ei bine, nu mă miră. Miller Stanton și Max Peltz sînt tot pe palierul ăsta și ultima oară cînd poliția ne-a interogat pe toți a fost cînd omul acela Îngrozitor, Sid Hudgens, a fost ucis. Așa că pe mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
butoiașul revolverului, apoi Își duse țeava la tîmplă. Apăsă trăgaciul de două ori - În gol. Nu-i venea să creadă ce face. Aruncă pistolul pe fereastră. Un bețiv Îl Înhăță iute de pe trotuar și Îl descărcă În aer. Ed rîse, suspină și dădu cu pumnul În mobile. Alte ore trecură fără ca el să facă nimic. Sună telefonul. Ed orbecăi după el. — Ăăă... da? — Căpitane, ești acolo? SÎnt Vincennes. SÎnt aici. Ce este? — SÎnt la Birou cu White. Tocmai am prins un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ceva e același lucru cu oboseala deja instaurată consecuției timpurilor până la unificarea neprogramată. Desigur, vei spune că n-ai existat într-o prezentare grafică cu mii și mii de planuri. Dar oare te saturi? Oare te bucuri? Și până la urmă suspini de un dor nelămurit care nu te lasă să fii singur.
Glasul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83716_a_85041]
-
Rătăcesc Elena Marin Alexe Rătăcesc dorind clipe de viață ce mor și-mpletesc mereu plasă de visuri în zbor. Îmi caut Tatăl prin zbucium de val și plâng, toată tristețea în inima mea o strâng. Uneori luna suspină alb și vine, în noapte târziu plânge și ea cu mine. Până spre zori stau prinsă de cerul curat, să mângâi stele ce încă nu le-am aflat. Printre degete îmi trec uneori zile, cartea vieții tainic deapănă file.
R?t?cesc by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83292_a_84617]
-
tăcere, Tremură-n fiori rubarba, Răsfățată de plăcere. Ascult vântul cum adie, Măturând aleea tristă. Palma strânge o hârtie, Cade lacrima-n batistă. Norii se adună-n grabă Și invită vântu-n horă. Soarele zâmbește-n barbă, Floarea în genunchi imploră. Suspină doru-n altițe, Mii de ramuri prind a țese Minunate coronițe, Pentru văluri de mirese. Prin livada însorită Foșnetele prind a spune Că-n ograda înverzită Iar se-așteaptă o minune. În arome împletită, Primavara, flori, salcâmii, Toate-mi spun că
Ce-mi spune prim?vara by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83298_a_84623]
-
Elena Marin Alexe Plânge roua prin gradină Și mă-ndeamnă-n pas cu zorii, Să colind cărarea lină Alungând din față norii De pe ram sau fir de floare Verdele urcă-n lumină De atâta încântare Sufletul tăcut suspină Adunate laolaltă Împletite în iubire Gândurile-ncet mă poartă Spre înalt, spre nemurire Aș vrea să adun în mână Raze de lumină calde La inimă să rămănă Doru-n ele să se scalde Prin răcoarea dimineții Ochii mei ating verdeața Aduc
Prin zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83286_a_84611]
-
A rămas cu mâna lipită de buzunarul hainei, privind-o, până a început să se strângă lumea. Atunci s-a retras într-o parte. Oameni știuți sau pe care îi vedea prima oară, îmbrăcați în doliu sau în haine obișnuite, suspinând sau prefăcându-se că suspină, triști sau curioși numai s-o vadă, șoptindu-și ultimele lucruri știute despre ea sau căinându-i rudele, amintindu-și de fapte făcute împreună, tăcuți sau indiferenți. A văzut-o pe bătrâna doamnă Cecilia Beldiman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de buzunarul hainei, privind-o, până a început să se strângă lumea. Atunci s-a retras într-o parte. Oameni știuți sau pe care îi vedea prima oară, îmbrăcați în doliu sau în haine obișnuite, suspinând sau prefăcându-se că suspină, triști sau curioși numai s-o vadă, șoptindu-și ultimele lucruri știute despre ea sau căinându-i rudele, amintindu-și de fapte făcute împreună, tăcuți sau indiferenți. A văzut-o pe bătrâna doamnă Cecilia Beldiman, toată în negru, cu chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mă gândesc la cei plecați: Părinți, prieteni, rude și la frați. În șoaptă parcă le răsuna cântul Împrăștiat apoi în zare, când pornește vântul. Acum sunt trist și-adorm cu tine-n gând Și te zăresc mergând pe o alee suspinând. Se-aude iar în noapte cântul tău de dor Ce se oprește înspre ziuă în pridvor În lunga noapte, curând eu voi pleca, Dar și acolo eu te voi visa. Bătrân și singuratic în lumea mea pustie Voi fi călăuzit
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
compliment de la un om din echipa Runway pe tema vreunul element din vestimentația mea, s-ar putea să merite. Emily a continuat să mă analizeze preț de o clipă, după care și-a dat jos picioarele de pe măsuță și a suspinat dramatic: — Ei bine, hai să trecem la treabă. Ai mare noroc că ea nu e aici, a zis ea. Nu că nu ar fi o femeie grozavă, firește, pentru că Într-adevăr este, a adăugat ea Într-un stil pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era important, pe cine să nu cumva să supăr și cu cine era util să mă Împrietenesc pentru că organiza cele mai strașnice petreceri. Când i-am descris-o pe Fata cu Manechiură, chipul lui Emily s-a luminat. — O! a suspinat ea, mai surescitată decât o văzusem cu privire la oricine altcineva până atunci. Nu-i așa că e absolut formidabilă? — Ăă, da, sigur, părea foarte drăguță. N-am prea avut ocazia să discutăm, n-a făcut altceva decât, mă-nțelegi tu, să Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ar trebui „să le dăm pur și simplu la cap“, așa că la capitolul ăsta era În regulă. — Sună grozav. Abia aștept să aud poanta. Ce te-a dezumflat? Ți-a spus că jocul lui preferat e Nintendo? — Mai rău, a suspinat ea. — E mai sfrijit ca tine? — Mai rău. Avea o voce de om Înfrânt. — Ce, Doamne iartă-mă, poate fi mai rău de-atât? — Locuiește În Long Island... — Lily! Asta Îl face indezirabil din punct de vedere geografic. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din tine un supermodel. Ia numărul meu de la James, OK, scumpo, și vino să mă vezi când ai o clipă liberă. E probabil mai ușor de zis decât de făcut! a fredonat el și a plutit spre Reese. James a suspinat și l-a urmărit visător din priviri. — E un maestru În toată puterea cuvântului, a zis el admirativ, cel mai bun dintre cei buni. Absolut. În orice caz, un adevărat bărbat printre puștani. Și e superb. Un adevărat bărbat printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
avea să le termine. Aranjasem cutiile portocalii pe un raft, de unde puteam distribui eșarfele rapid, dar ele nu rămâneau niciodată acolo prea mult. În fiecare a treia sau a patra zi, ea se pregătea să ia prânzul pe undeva și suspina: „Ahn-dre-ah, dă-mi o eșarfă“. Mă consola gândul că eu aveam să fiu plecată de mult când eșarfele acelea aveau să se termine. Nefericita care va fi prin apropiere va trebui să-i spună că nu mai există nici o eșarfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În Buletin, după cum cerea protocolul; am cerut permisiunea de a intra În biroul ei și - probabil fiind atât de șocată de tupeul meu de a-i vorbi fără să mi se fi adresat - a aprobat. Ca să scurtez povestea, Miranda a suspinat și m-a umilit și m-a insultat În toate felurile care Îi stăteau În minunatu-i caracter, dar și-a deschis În cele din urmă carnețelul ei Hermès cu coperți din piele neagră (care fusese legat cam incomod, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încrede În ea, mă deprinsesem să Îl cer la telefon chiar pe șeful localului. — Ăă, OK, stai să văd dacă poate veni. Crede-mă pe mine, Kim, poate. Miranda Priestly e viața lui. — Andy, scumpa mea, ce mai faci? a suspinat Sebastian În receptor. Sper că mă suni pentru că editorul nostru preferat În materie de modă dorește să ia prânzul astăzi, nu? M-am Întrebat ce ar zice dacă i-aș spune Într-o zi că nu Miranda vrea prânzul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și m‑am pregătit să nu pricep o iotă din tot ce spune. M‑am gândit să mă așez o clipă, mi‑ar fi fost mult mai ușor să scriu așa, dar am fost deșteaptă și m‑am abținut. A suspinat de parcă treaba asta era atât de obositoare, Încât nu era prea sigură că poate rezista efortului, și și‑a aranjat eșarfa Hermès, Înfășurată În jurul Încheieturii ca o brățară. — Găsește‑o pe Natalie la Glorious Foods și spune‑i că prefer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În rândul Întâi la o paradă a modei de‑a lui Yves Saint‑Laurent și că s‑au ales cu câteva poșete Prada gratuite În drum? Era momentul să mă declar de acord și să las baltă discuția. — Știu, am suspinat eu și am cedat În fața unei asemenea insistențe. Sper doar că Îți dai seama că tu ești cea care Îi face o favoare acceptându‑i toate rahaturile, și nu viceversa. Mă așteptam la un contraatac rapid, dar Emily a rânjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deocamdată și că, deci, nu te Întâlnești cu ea? — Da. Absolut. — Și Îți dai seama și că postul oferit este cel de bonă al celor două fiice ale Mirandei, da? Și că asta nu are nici o legătură cu Runway? A suspinat, ca și când s‑ar fi resemnat cu acest trist și nefericit fapt. — Da, bineînțeles. Dădacă, Înțeleg perfect. Ei bine, se pare că de fapt nu prea Înțelesese, pentru că, deși arăta conform standardelor (Înaltă, machiată impecabil, Îmbrăcată rezonabil și serios malnutrităă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se rostogoleau din gură În mare viteză, În tentativa disperată de a mă face auzită Înainte ca ea să Îmi trântească, inevitabil, telefonul În nas. — Mă Întrebam doar dacă ați publicat analiza vrenui restaurant asiatic În ediția de ieri. A suspinat de parcă i‑aș fi cerut să‑și doneze o mână sau un picior În folosul științei, după care a suspinat din nou. — Ai căutat pe Internet? Un nou suspin. — Da, da, bineînțeles, dar nu reușesc să... Că acolo găsești dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trântească, inevitabil, telefonul În nas. — Mă Întrebam doar dacă ați publicat analiza vrenui restaurant asiatic În ediția de ieri. A suspinat de parcă i‑aș fi cerut să‑și doneze o mână sau un picior În folosul științei, după care a suspinat din nou. — Ai căutat pe Internet? Un nou suspin. — Da, da, bineînțeles, dar nu reușesc să... Că acolo găsești dacă am avut vreun articol pe tema asta. Doar nu pot să țin minte pe dinafară fiecare cuvințel pe care l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]