KorAP: Find »[drukola/base=tăia & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...1236 >

30,883 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

pluti prin aer, apoi Stadtbahn-ul Își continuă drumul spre vest, spre lacuri și spațiile verzi de la periferia orașului. Oamenii care au coborît erau Îmbrăcați În haine de vară și, indiferenți la Încurcătura mea, s-au Împrăștiat În direcții diferite. Am tăiat-o printre două mașini și am intrat pe o stradă lăturalnică, mărginită de copaci Înfrunziți. Căldura era sufocantă și Începusem să regret că nu mi-am luat o Înghețată. Eram pe punctul de a-mi sufleca mânecile când un balon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
câinelui stupid al lui Heino, care adulmeca tufișurile. Dar fiindcă nu părea să mă fi recunocut, mi-am continuat drumul spre casă. Deși nu era mai mult de opt, se lucra de zor. Pe șantierul de lângă depozitul de cărbune, muncitorii tăiau cu ferăstrăul, băteau cu ciocanul și Întindeau beton umed pe niște cărămizi ruginii. Păreau mai puțini decât de obicei, dar la fel puși pe treabă. În curând căldura va deveni agresivă și smoala se va topi, ajungând să se lipească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
fotografii făcute ferfeniță - inclusiv cea a tinerei În cămașă Înflorată și boa. Ici-colo, dintre epavele plutitoare, ca ale unui vapor scufundat, mai apărea câte-o bucată a ceva ce fusese cândva rama unui pat sau o bibliotecă. Salteaua mea era tăiată și acum se sprijinea de perete cu interiorul expus În mod obscen. Tabachera Dorei era Îngropată adânc În părul de cal. Cele două taburete fuseseră reduse la lemne de foc. Rămășițele pernei pluteau În aer, ca o versiune de vară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de fapt, mă pregătisem s-o iau spre scuarul unde e și secția de poliție. Și totuși, douăzeci de minute mai târziu, când m-am dat jos din tramvai, nu m-am Îndreptat spre clădirea din cărămidă roșie, ci am tăiat-o direct spre gară. Pe moment, nu eram convins că poliția se va arăta Înțelegătoare față de Dabor sau de plângerea mea. Magazinul la care mă gândeam era lângă frizeria lui Kretschmer. Două ore mai târziu, m-am Întors acasă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Înainte de deznodământ. Stând În fața oglinzii din baie, mi-am aruncat pantofii și am făcut câteva exerciții calistenice. Revenindu-mi după euforia de dinainte - exista oare o denumire mai bună pentru sentimentul acesta de exaltare, decât acești patru centimetri care Îți tăiau respirația? - Începusem să Înțeleg de ce se plângea Dora că trebuie să se ridice la nivelul așteptărilor celorlalți. Treptat sângele Începu să-mi năvălească din nou În degetele amorțite, gambele mi se relaxară zvâcnind spasmodic. Un etaj mai sus, cineva trase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
copiii ei. Atunci cine era? Și oare cum reușise să-l găsească după atâția ani? Când ne-am Întâlnit prima dată la Paris Bar, Dora mi-a mărturisit că nu dorea să afle cine Îl adoptase pe fiul ei. Dacă tăia firele care o legau de trecut, Îi va fi mai ușor să-și refacă viața, Îmi spunea. Probabil că-și văzuse copilul cu totul Întâmplător și brusc și-a dat seama că... Nu. Stai. Știu cine e! Ciudat că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

totul - asta în scurtul răstimp cât am apucat să-l cunosc. Visam că într-o bună zi o fac și eu parte din echipa de atletism și o să port și eu un șort din acelea albe, cu șlițuri laterale, special tăiate pentru confortul mușchilor febrili și umflați ai coapselor. Cu puțin timp înainte de a fi luat în armată, în 1943, Heshie se hotărâse să se logodească cu o fată pe nume Alice Dembosky, majoreta tambur-major a fanfarei liceului lor. Geniul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
El nu poate suferi nicicum neascultarea în sine și nici nu o dă uitării atunci când se așază furios (probabil scoțând fum pe nări și cu siguranță chinuit de-o migrenă teribilă, ca taică-meu în culmea constipației) și începe să taie numele din cartea aia. Când datoria, disciplina și supunerea slăbesc - ei, da, iată mesajul pe care-l înghit de fiecare dată de Paști o dată cu mațo-breiul1 maică-mii - consecințele sunt absolut imprevizibile. Renunțarea e totul, strigă în gura mare friptura kușer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
viu) legat fedeleș de fiecare aripă a mașini, ca să vadă toți șoferii de pe drum ce puternici și virili sunteți; și apoi, ajunși acasă, luați aceste căprioare - care nu v-au făcut nimic, dar absolut nimic rău - luați aceste căprioare, le tăiați bucăți-bucățele și le gătiți într-o oală. Nu e destulă mâncare pe lumea asta, trebuie să mănânce până și căprioare! Ăștia mănâncă orice le încape în labele alea de goi! Și, ca un corolar înfricoșător, fac, de asemenea, orice. Căprioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
scenă, dar nu și în viața de toate zilele, a, nu, mersi! Spune-mi, doar, ce am de făcut, și-am să fac! Spune-mi ce să zic, și-am să le-o trântesc de la obraz! Roiu’, Sophie! Caramba, Jack! Tăiați-o de-aici, da’ repede! Hai să zicem, de pildă, că ăsta-i un banc pentru tine. Trei evrei se plimbă pe stradă, maică-mea, taică-meu și cu mine. Acțiunea se petrece astă-vară, cu puțin înainte de plecarea mea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
și nu mă-nțelege greșit, asta o înghit: lauda e laudă, și o accept sub orice formă - „Alex“, îmi zici tu mie, care-s îmbrăcat cu sacoul meu „șmecher“, în două tonuri, cu ac la cravată, „ce frumos ți-ai tăiat friptura! ce frumos ai mâncat cartofii, fără să-i scoți din farfurie! îmi venea să te sărut, niciodată n-am mai văzut așa un gentleman mititel, cu șervețelul ținut așa de frumos în poală!“ Un zevzec, mamă! Un zevzec mititel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
o punem! strigă Mandel deznădăjduit. Ne-ai promis c-o să ne-o ia la cioc! Că i-o tragem în toate găurile, așa ai zis! — Fute-m-aș, zic eu, dacă nu vrea, cui îi mai trebuie, hai s-o tăiem de-aici... — Dar eu de-o săptămână mi-o tot iau la labă cu gândul la asta! Nu plec nicăieri! În ce căcat ne-ai mai băgat, băi, Smolka? Nu vrea nici măcar să-mi ia ciocanu-n mână? Eu o țin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
gândul la asta! Nu plec nicăieri! În ce căcat ne-ai mai băgat, băi, Smolka? Nu vrea nici măcar să-mi ia ciocanu-n mână? Eu o țin pe-a mea una și bună: — Uite ce, dacă nu vrea, hai s-o tăiem de-aici... Mandel: — Cine mă-sa-n cur se crede să nu-i facă măcar o labă unui gagiu? Un căcat de labă. Chiar îi cerem luna de pe cer? Eu, unul, nu mă car până nu mi-o suge sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
gândesc că-mi vine să plâng și sunt așa de fericită! Sâmbătă ne-am dus cu mașina la Lacul Champlain și, pe drum, am oprit de câteva ori, pentru ca Maimuța să facă poze cu aparatul ei Minox; spre seară am tăiat-o, spre Woodstock, cu ochii mari, cu exclamații și suspine de admirație, cu Maimuța lipindu-se toată de mine. Dimineața, într-un rând, am ținut o ședință de lucru (într-un lan mănos de lângă malul lacului) pe probleme de sex

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fi dus la un telefon, să discute cu doctorul ei. Dar el ar fi stat de vorbă cu ea? Mă îndoiesc! Trebuie s-o facă, mutul ăla nemernic, până nu-și pune nebuna în practică răzbunarea ireversibilă! UN MANECHIN ÎȘI TAIE BEREGATA ÎN AMFITEATRUL ANTIC; spectacolul cu piesa Medeea întrerupt de o sinucidere... și vor publica bilețelul pe care îl vor găsi, mai mult ca sigur, într-o sticlă vârâtă în vongă. „De vină-i Alexander Portnoy. M-a silit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Israel au hălăduit atâta amar de vreme (de unde am luat ca suvenir - și chiar o am aici în buzunar - o piatră din acelea despre care ghidul meu m-a informat că a fost folosită de Țipora 1 pentru a-l tăia împrejur pe fiul lui Moise....), ceea ce a dat întregului meu sejur o tentă de absurdă a fost un fapt simplu, dar pentru mine absolut neplauzibil: mă aflu într-o țară de evrei. În această țară toți sunt evrei. Visul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de-al Treilea Reich. 2 Născocire. 1 Budincă. 2 Jumări. 3 Prăjiturele. 4 Pianist, dirijor și compozitor american de origine spaniolă (1895-1980). 1 Tăntălău, nătăfleț. A tras. In God We Trust, legenda inscripționată pe bancnotele și monedele dolarului SUA. Ustură. Tăiați în bucăți, asasinați (fig.). Joc de cuvinte intraductibil, bazat pe omofonia dintre id (termen psihanalitic desemnând inconștientul ca sursă a energiei psihice derivate din nevoile și impulsurile instinctuale) și yid (evreu). Doamne! Joc de cuvinte: cuvântul englez pentru bou este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

ți-a lăsat un bacșiș ca lumea? — Ce crezi? Șase franci. — I-a fost rău? — Nu. Bătrânului cu mustață - lui i-a fost rău tot timpul. Și vreau zece franci - am câștigat pariul. Era englez. — Lasă-mă. Puteai să-i tai accentul cu cuțitul. — I-am văzut pașaportul. Richard John. Profesor de liceu. — Ciudat, spuse casierul. Și chiar că era ciudat, se gândi el iar, plătind fără entuziasm zece franci și revăzând În memorie bărbatul acela obosit și cărunt, În balonzaid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pe măsură ce Înaintăm spre sud? Întrebă ea de parcă ar fi fost În drum spre tropice. — Nu mergem atât de departe Încât să conteze cu ceva, spuse el. Am prins zăpadă la Constantinopol În aprilie. În Bosfor bat vânturile dinspre Marea Neagră. Te taie când dai colțul străzii. Orașul e plin de colțuri. — Sper că vestiarele sunt Încălzite, spuse ea. Pe scenă n-ai destule haine ca să nu-ți fie frig. Ce bine mi-ar prinde să beau ceva fierbinte! Se rezemă cu fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
spuse Ninici. Pierdem vremea ore Întregi cu baioneta la armă. N-o să fie cumva iarăși război, nu? Du-te la cazarmă, vino la gară... N-avem când afla ce se petrece. Punct, punct, punct, liniuță - telegraful continua să sune. Lukici tăie pachetul de cărți În trei părți egale. Uneori cărțile se lipeau una de alta și Își umezea degetele ca să le despartă. Aranjă cele trei teancuri unul lângă altul, În fața lui. — Probabil că-i soția șefului de gară, explică el. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
aruncă primul În furtună: cu capul plecat până aproape la genunchi, el se buluci Înainte ca o minge. Ceilalți Îl urmară. Nu era ușor să alergi. Vântul și zăpada erau dușmani care se aliau ca să-i Împingă Înapoi: vântul le tăia elanul și zăpada Îi orbea. Coral icni de durere, lovindu-se de un pilon Înalt de fier, cu un trunchi ca de elefant, care folosea la alimentarea locomotivelor cu apă. Grünlich era mult Înaintea ei, iar Czinner era puțin mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Scund și grăsuliu, el se Încleștă de ușă ca să urce. — Ce se Întâmplă? Îl Întrebă Myatt. Omul Împroșcă puțin cu scuipat În timp ce vorbi: — Dă-i drumul repede! Ușa se trânti, iar el se buluci Înăuntru și se prăbuși cu răsuflarea tăiată pe bancheta din spate. — Mai este cineva? Întrebă Myatt. Sunteți singur? — Da, da, singur! Îl asigură omul. Dă-i drumul repede de aici! Myatt se Întoarse și se aplecă În spate, Încercând să-i vadă fața. — Nu-i și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fetele din ziua de astăzi, nu cred. În după-amiaza aceasta trebuie să sosească o nepoată de-a mea. A călătorit cu trenul dumneavoastră de la Köln. Fiica sărmanului Pardoe. Myatt Își scoase tabachera și, În timp ce Își alese un trabuc și-i tăie capătul, decise ce va face. Începea să-l disprețuiască pe Stein. Acesta vorbea prea mult și Îi scăpau informații suplimentare. Nu-i de mirare că afacerile lui nu prosperaseră. În același timp, atenția vagă pentru nepoata lui Stein i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și-i spuse lui Janet Pardoe: — Doctorul. Nu era prietena ta interesată de el? Dar tânăra simți dezaprobarea celorlalți și nu-și bătu capul să-și amintească povestea lungă și plicticoasă pe care i-o spusese domnișoara Warren. I-o tăie scurt: — Nu pot ține socoteala tuturor celor de care este interesată Mabel. Nu-mi amintesc nimic despre doctor. Domnul Stein avea obiecții doar În ce privea vulgaritatea expresiei folosite de domnul Savory. Era foarte mult În favoarea unei mici tachinării oneste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

am văzut la Londra. Ooops. Despre ce vorbea Pheobe acolo? Hunter era la Londra? Acum două săptămâni? Dar... mintea mea goni Înapoi În timp. Era acela... era acela weekendul În care nu putusem să dau de Hunter? Mi s-a tăiat respirația. Am Încercat să scotocesc În calendarul meu mental, să pun cap la cap datele... era aproape exact cu două săptămâni În urmă, nu-i așa, când un putusem să dau de Hunter... deși, cine știe ce puteau să facă două sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]