33,332 matches
-
de odihnă. Înainte să plec, am ajuns împreună la un fel de pace, întinși pentru scurt timp în fața focului, frunte lângă frunte, picior lângă picior. Trăsăturile atât de bine cunoscute ale lui Georgie văzute de la foarte mică distanță formau un tablou minunat: ochii ei mari, blânzi acum, gura relaxată, odihnindu-se după sărutările mele. Fără cuvinte, ne priveam și murmuram dăruindu-ne unul altuia pacea, până ce am avut impresia că am discutat îndelung fiecare detaliu, într-atât este de spiritualizat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fratele ei; căci adevărul este că Palmer era un bărbat frumos în timp ce ea era aproape urâtă. I-am privit atent obrajii supți ce licăreau ca ceara, părul negru, lucios și unsuros, tuns cu brutalitate. Era un model potrivit pentru un tablou de Goya. Numai linia nărilor și cea a buzelor sugerau, cu o putere de convingere evreiască, un posibil rafinament evreiesc. — Sabia e a dumneavoastră? am întrebat, și spunând aceasta am pus mâna pe mânerul sabiei. Mă privi un timp, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ei cu atâta solicitudine? Nu vă pot bănui că aveți un suflet sensibil. Ironia dispăruse de pe chipul ei și, în timp ce mă privea în lumina palidă, expresia ei mohorâtă deveni melancolică. Acum fața ei era gravă, severă, cum sunt fețele din tablourile spaniole cu tematică religioasă, chipuri care răsar din umbră, crude și totuși hotărâte. Oricum nu contează, spuse ea. A fost un impuls de moment. Am considerat că e timpul să mai vadă și ea o figură nouă. — Contează pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
puțin să aflu cu exactitate ce gândește și ce simte Antonia. A face această încercare ar fi fost, firește, un lucru îngrozitor de dureros și tocmai pentru a-l evita mă instalasem imediat în rolul meu și acceptasem atât de total tabloul pe care Palmer și Antonia aparent mi-l înfățișaseră. N-aș fi suportat, având în vedere faptul că am fost imediat cuprins de disperare, să las o „ușă deschisă” între mine și Antonia. Să fi fost asta o greșeală sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
genul de noapte în care devii conștient de existența altor galaxii. Umbra îmi aluneca înainte pe asfalt. Deși nu era încă unsprezece noaptea, orașul părea pustiu, iar eu mă mișcam prin el ca un arlechin misterios și solitar dintr-un tablou: ca un asasin. Când îmi trecuse prin minte gândul că sunt îndrăgostit în chip irevocabil, disperat și sfâșietor, de Honor Klein, mi s-a părut în prima clipă că această idee a făcut lumină în viața mea. Mi-a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mințisem cu nimic când îi spusesem lui Georgie că Antonia îmi solicită toată atenția. Casa din Hereford Square avea același aspect cenușiu și părăsit; după ce fusese pe jumătate dezmembrată părea să nu-și mai fi revenit. Adusesem înapoi, cu mașina, tablourile și obiectele mici, dar celelalte lucruri mutate în Lowndes Square erau încă acolo și Antonia, în seama căreia lăsasem sarcina de a se ocupa de mutare, nu avusese puterea să o facă, așa încât golurile din jurul nostru, mai ales lipsa biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
asta, că a continuat: — Chiar când plecat trenul, el declarat: „Lung drumul spre salvare. Avem nevoie de reformă. Și pace Între așternuturi“. Gielke aplecat pe geam și făcut cu mâna. Mai Întâi, cu mână, apoi, batistă. Apoi amândoi: „Fraternité!“ Un tablou captivant. Acum ajută și Sascha? A Închis proiectorul. Se pare că a terminat cu expunerea părerilor sale despre știrile pe care le-am pierdut. Am reușit destul de greu, ce-i drept, să așezăm prima bobină la loc. Era una nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu un fel de nebunie lucidă că era mai bine să fi moștenit mai puțin decât prea mult. Mulțumit, m-am gândit la Winkler care era cel mai bun din clasă. Fiind de viță „nobilă“, familia lui avea chiar un tablou de Polster În camera de zi. Winkler, moștenise de la tatăl său ochii de pește, picioare scurte ca niște butuci și pori remarcabil de activi. Nu l-am văzut niciodată să nu-i lucească fruntea de transpirație și să n-aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu corpul uman. Scopul era unul pedagogic, sau cel puțin așa afirmau, și totuși, niște limbi veninoase spuneau că, de fapt, era unul pornografic. După părerea Dorei, un ditamai animalul de doctor ghidase spectatorii prin istoria masculinității, trecând de la un tablou la altul În timp ce pe perete niște planșe mari de carton explicau diferitele roluri adoptate de bărbați de-a lungul anilor. Era zeul, titanul, luptătorul, tatăl, fiul și fratele; dar și țăranul, muncitorul, profesorul, șomerul, amantul, artistul. Scenele care făceau preziceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
britanicilor. Dar aceasta - Își dădu din cap spre un desen În acuarelă, montat pe peretele adiacent - este o specialitate germană. Aplecându-ne Înainte, n-am văzut recoltă bogată, ci niște siringi, nici rămurele, ci carafe cu apă. Intitulat Manipulare delicată, tabloul Înfățișa o fată stând În patru labe pe un prosop Întins pe o masă. O servitoare În fustă scurtă, cu un șorțuleț alb și cu panglică În părul tuns scurt, stătea În fața ei, ținându-i fusta ridicată, astfel Încât o doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era exact opusul lui Maier. Un adevărat boem. Se autointitula „artiste“ și ne-a cerut să-i spunem doar pe numele de familie. „Herr“ era ceva pentru petit bourgeoisie, a declarat. Un coleg de clasă susținea că are acasă un tablou pictat de el - cu o femeie palidă, jumătate porțelan, jumătate vis, plutind printre nuferi. Se pare că era greu de distins unde se termina vița și unde Începeau arterele. La prima oră de sport ni s-a permis să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
după ce am așezat bancnotele una câte una pe măsuță, În timp ce Dora Își asumă o mină ca cea a doamnei misterioase. Unde altundeva ar fi putut ascunde filmul, dacă nu În spatele acestei femei? Fără prea multă tevatură, m-am apropiat de tablou. — Bună seara, domnule Knisch. Reproducția se prăvăli pe podea. Întorcându-mă, cu mâinile goale și aproape leșinat, cu greu am reușit să disting silueta din scaunul din dreapta ferestrei, de lângă lampadar. — Presupun că ăsta e obiectul pe care-l căutați. Persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
urmă ajungem la deznodământ. — Bun. Pe de altă parte, eu aș vrea să rezolv o crimă. Dacă problemele noastre se leagă cumva, s-ar putea să rezolvăm situația aceasta astfel Încât să fie În avantajul amândurora. Manetti s-a Întors spre tabloul care-mi scăpase din mâini, Împingând cioburile cu piciorul. Să presupunem că nici eu, nici dvs. nu știți cine a vizitat-o pe d-oara Wilms vinerea trecută. Se poate să știm, sigur. Dar din câte-mi dau eu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stând în picioare în mijlocul camerei; sub ea avea un corset de „văduvă veselă“, din care, la un capăt, îi țâșneau sânii uriași, iar din celălalt îi porneau coapsele mai mult decât ample. Vestimentația de-a dreptul teatrală m-a lăsat tablou - dar, la drept vorbind, eram uluit de tot ce se-ntâmpla în jurul meu și, mai presus de orice, de faptul că, după atâtea luni de discuții, îi dăduserăm bătaie și, în cele din urmă, trecuserăm la fapte. Maimuța a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ăsta cu o sală pentru patinaj pe rotile? — Nu chiar, am spus. Cu pereții săi tapisați cu satin roz patinat, cu mobila lui Cedric Gibbons 1 moștenită de la una dintre bunicile lui Lauren, care fusese starletă de cinema și cu tablourile de Rothko 1 și Rauschenberg 2, salonul de primire al lui Lauren părea un budoar avangardist. De obicei este impecabil, dar, În noaptea aia, era presărat cu perechi strălucitoare Îmbrăcate cu ingenioase costume Închiriate, care respectau tema petrecerii. Doi adolescenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
The Mark cu Phoebe când, pe neașteptate, a primit un telefon. Mi s-a spus că plănuia o Întâlnire amoroasă cu un bărbat Însurat. A ales cel mai romantic loc din muzeu: se Întâlnește cu el la ora șase, În fața tabloului de Monet de la mezanin. 20tc "20" Isteria de la MOMAtc "Isteria de la MOMA" În după-amiaza aceea, mai târziu - să tot fi fost ora 4 - Hunter m-a prins, În cele din urmă, la telefon. Îi răspunsesem din greșeală la telefonul mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vastul atrium alb care se Întinde de pe 53rd Street până pe 54th Street. Drept În față era o scară imensă care ducea la mezanin, unde este adăpostit, În mod controversat, potrivit celor cărora le pasă de controverse pe teme de artă, tabloul lui Monet Reflexii de nori Într-un lac cu nuferi. Un balcon foarte mare din sticlă le permite celor de dedesubt să privească În sus la mulțimea de vizitatori de deasupra și la elicopterul verde din plastic, care atârnă deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dispusă pentru tot restul vieții mele. Am urmat-o pe Marci la mezanin, unde ne-am trezit În fața imensului ac de oțel aflat În mijlocul sălii. Ca două școlărițe fugite de la ore, ne-am ascuns În spatele lui. De acolo puteam vedea tabloul lui Monet și băncile pentru vizitatori din fața lui, Îmbrăcate În piele neagră. —Uite-o acolo, șopti Marci. Singură. Ciudat. Sophia era așezată cu spatele la noi, dar, fără Îndoială, ea era. Cine altcineva ar fi purtat o jachetă cu paiete aurii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de el, nu părea deloc panicat, chiar și după acel fiasco pe care el Îl numea „Nina-gate“. —Nu-i așa că pânza este minunată, zise el, privind lung, cu o expresie visătoare, la rochia lui Lauren, ca și cum ar fi fost un tablou. Liniile care conturează silueta sunt exact În stilul lui John Singer Sargent 1. Pânza avea o formă cu disperare romantică. Cu un corsaj strâns pe bust, care se Îngusta Într-o talie micuță și plutea apoi Într-o fustă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că nu-i mai ies din cap niște întrebări. Pe voi nu v-au prelucrat că la vremuri de-astea, inundații, întroieniri, să veniți, care puteți, la uzină? Noaptea asta am de lucru la voi în secție, chiar și la tabloul tău de comandă, la filamente-carbon. Vino la uzină cu schimbul trei, poți? Sînt obosit. Vino, că pe la două-trei găsim noi un loc de pus capul. De ce m-ai căutat? În legătură cu nea Toader... murmură Mihai. A, Săteanu, rîde Ion te pomenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că i-o fi vorbit directorului de mine: prea am fost descoperit dintr-o dată, ajungînd, prin derogare, șef adjunct de secție. Sînt vreo cinci mai buni ca mine. Poate-s incomozi. Poate acordă Ion, ridicîndu-se. Hai să mă duc prin tabloul de comandă, să văd cum merge remedierea, apoi vin aici să trag un pui de somn, că pînă la mine, la serviciul Electronic, nu mai răzbat pe vremea asta. Trag și eu o raită prin secție spune Mihai. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i spună mai multe maistrului. În urma lui, Cornea își îmbrăcă șuba de șantier și pleacă printre zidurile goale ale noii secții să controleze dacă au fost acoperite cu panouri de scîndură ferestrele încăperii de la etaj, unde s-au depozitat dulapurile tablourilor de comandă. Cele aflate de la Vlad l-au neliniștit, sporindu-i furia împotriva inginerului Stanciu, cu care nu s-a înțeles niciodată de cînd lucrează împreună la montajul acestei secții: ori e morocănos și nu afli a vorbă de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a turnat careva? Se vede pe fereastră, din stejar. Vara, vin cu șefu' în zori, urc, arunc undița și stau între crengile stejarului, fumînd în liniște. Șefu' are permis; eu, nu. Icoana îmi place, e o copie color a unui tablou din Muzeul de Artă a R.S.R.-ului. E icoană veritabilă! ripostează în șoaptă chelnerul m-a costat trei sute. Nu zău?! rîde Lazăr. Ce Isus ai văzut, care să-și lase cucul expus cu atîta inocență privirii muritorilor și ce Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Theo. Dimpotrivă! Prețuiesc foarte mult tot cea ce face el, tot ce... Are energie, capacitate... Dar, ca soție, ești rece cu el completează Mihai încet, pe un ton amar. Ochii mari ai femeii, mari și frumos conturați, ca ai unui tablou, se ridică speriați: El ți-a spus asta? Ce importanță are? Dacă a făcut-o la beție, înseamnă că-i porc; dacă insinuezi tu, ești și mai! Și dacă-i adevărat? Mă privește pe mine! Și pe el! În nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tace, atît cît să-și tragă răsuflarea. De multe ori, noaptea, eram mare de acum mă trezeam și începeam să plîng. Eram terorizată de amenințarea asta: "Te duc înapoi la copii!" Într-un tratat de psihanaliză am văzut fotografia unui tablou cu un copil plîngînd afară, lîngă ușă, în viscol. Probabil, nu mai rețin exact, pictorul, ajuns în spital, era obsedat din copilărie de teama alungării din casă... În liniștea așternută din nou, doar vîntul afară, în pomii de lîngă fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]