5,131 matches
-
15 din 50) și tardivă de 31% (11 din 35). Mortalitatea precoce a fost produsă prin insuficiența multiplă de organ, prezentă preoperator la 5 din 8 bolnavi, dar numai 4 din 50 (8%) au decedat prin insuficiența de pompă. Decesele tardive s-au datorat insuficienței cardiace progresive (10 din 11) (91%). La 2 ani postoperator, 24 de bolnavi au fost în viață, majoritatea în clasele NYHA I și II. Autorii cu experiență în domeniu, deși relativ limitată, susțin reversibilitatea precoce a
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
în viață, majoritatea în clasele NYHA I și II. Autorii cu experiență în domeniu, deși relativ limitată, susțin reversibilitatea precoce a insuficienței de pompă prin revascularizarea precoce chirurgicală și identificarea unor caracteristici clinice importante, care pot prevedea mortalitatea precoce și tardivă, permițând o mai bună selecționare a bolnavilor și stabilirea momentului operator. Identificarea precoce a bolnavilor cu insuficiență de pompă și stabilirea indicației chirurgicale poate preveni dezvoltarea insuficienței de organ-terminal, care instalată face să eșueze terapia agresivă chirurgicală. Intervalul prelungit până la
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
Îmbunătățiri aduse în tehnicile de protecție miocardică. Rezultatele precoce arată o mortalitate intraspitalicească de aproximativ 35% (Daggett și colab.). Mortalitatea ridicata este datorată statusului preoperator precar al pacientilor și insuficienței cardiace. Mortalitatea spitalicească a scăzut simțitor în ultima perioadă. Rezultatele tardive sunt însă mai bune: 75% din pacientii operati supraviețuiesc peste 5 ani. În statistica lui Daggett și colab. 21 din 26 bolnavi care au supravietuit postoperator au supravietuire pînă la 5 ani. La Grandiani, rata de supraviețuire la 5 ani
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
probabilității de supraviețuire intraspitalicească după înlocuirea valvei mitrale asociată cu BAC. Mortalitatea spitalicească a fost de 280/(1 când FE a fost 0,35 și de 40% când a fost <0,35, indiferent dacă operația a fost realizată precoce sau tardiv după 1M sau de extinderea bolii coronariene. Realizarea concomitentă a anevrismectomiei cu BAC și înlocuirea valvei mitrale diminuează probabilitatea de supraviețuire spitalicească. Astfel, Millers și colab. Au avut 0 mortalitate intraspitalicească de 560/(1 la pacienții cu intervenții combinate, față de
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
cu dikinezie, - Se constituie adevăratul anevrism de ventricol stâng. Clasificarea AVS poate lua în considerare diferite elemente: - Localizare: antero-septal, apexian, posterior, lateral - Dimensiune: mici, moderate, mari - extinse, gigante, - Număr: unice, multiple - Structură: adevărate, false (pseudo-anevrisme) - Momentul apariției: precoce postinfarct, mediu, tardiv - Cinetică: diskinetice - perete subțire, aki-netice - perete gros. Indicații de operație Un anevrism VS important ca dimensiune, la un bolnav simptomatic (angină pectorală, semne de disfuncție VS, insuficiență cardiacă) are indicație chirurgicală. În prezența insuficienței cardiace, indicația de operație este mai
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
petecului intraventricular de reconstrucție. Rezultate precoce Rezultatele precoce sunt satisfăcătoare. Înainte de 1977 mortalitatea se situa între 10 și 20 %, dar într-o serie combinată [18], mortalitatea a scăzut la 8%. Extinderea bolii coronare și gradul disfuncției VS influențează rezultatele. Rezultate tardive Rezultatele tardive sunt următoarele : 70-85 % din operați supraviețuiesc 3 ani după anevrismectomie, 70-75% la 5-6 ani, dar numai 45% la 8 ani [18]. Aceste rezultate sunt considerate superioare tratamentului nechirurgical. Ameliorarea simptomelor este evidentă la 62 % din bolnavii operați. Pacienții
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
de reconstrucție. Rezultate precoce Rezultatele precoce sunt satisfăcătoare. Înainte de 1977 mortalitatea se situa între 10 și 20 %, dar într-o serie combinată [18], mortalitatea a scăzut la 8%. Extinderea bolii coronare și gradul disfuncției VS influențează rezultatele. Rezultate tardive Rezultatele tardive sunt următoarele : 70-85 % din operați supraviețuiesc 3 ani după anevrismectomie, 70-75% la 5-6 ani, dar numai 45% la 8 ani [18]. Aceste rezultate sunt considerate superioare tratamentului nechirurgical. Ameliorarea simptomelor este evidentă la 62 % din bolnavii operați. Pacienții cu AVS
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
sănătos, cu atât fluxul în conduct este mai bun și permeabilitatea mai îndelungată. Starea miocardului și stratificarea de risc a pacientului sunt de asemenea importante în evaluarea rezultatelor. Toate aceste elemente sunt factori de risc, care cumulați pot influența rezultatele tardive. Conductul de elecție este totuși artera mamară internă, care a fost adoptată cu oarecare reținere și întîrziere în comparație cu vena safenă autologă. Aceasta se poate datora experienței anterioare cu operația Vineberg (implantarea arterei mamare interne prin tunelizare în miocard) și necesității
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
aduce un risc de deces calculat de 20% și real de 16-25%. - vârsta > 80 de ani este un factor de risc pentru deces - mortalitatea crescută la femei față de bărbați poate fi legată de numărul mai mare de infecții post-BAC Evaluare tardivă a riscului de deces post-BAC: - enzime cardiace CPK MB crescute 24 de ore după BAC sunt asociate unui risc de deces la 1 an, - nivel seric preoperator scăzut de anticorpi antiendotoxină este asociat cu mortalitate crescută la 5 ani (474
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
supraviețuire mai îndelungată (20 de ani) decât BAC cu venă (până la 10 ani). Rezultatele revascularizării totale arteriale, utilizând ambele artere mamare și eventual o arteră suplimentară (radială sau gastro-epiploică) mai ales în teritoriul coronar stâng, sunt în curs de evaluare tardivă și se speră într-o permeabilitate prelungită. 5. Chirurgia coronară nu pare să reducă incidența infarctului miocardic la bolnavii cu cardiopatie coronariană cronică. Infarctul miocardic perioperator se produce în 5-10 % din cazuri, dar multe din aceste infarcte sunt mici și
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
diagnostică și prognostică aparte. Chirurgia coronariană a rămas cea mai indicată metodă în această patologie. Cardiologia intervențională prin PTCA și stent-uri DES face progrese în abordarea leziunilor de trunchi coronar stâng. Prin BAC s-a constatat o reducere a mortalității tardive la bolnavii cu leziuni trivasculare și funcție VS afectată. Nu există dovezi în favoarea chirurgiei coronariene privind reducerea mortalității în leziuni uni- sau bivasculare la bolnavi cu angină stabilă și funcție ventriculară normală sau la bolnavi cu leziune monovasculară și funcție
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
una dintre acestea fiind porțiunea proximală a arterei descendente anterioare stîngi. 7. Elemente importante care afectează rezultatul operator sunt prezența factorilor de risc incluzând vârsta bolnavului și problemele medicale asociate (fumatul, diabetul zaharat, obezitatea, bolile renale, leziuni arteriale periferice). Rezultatele tardive ale revascularizării chirurgicale depind de caracteristicile pacientului, conductul utilizat pentru BAC, combaterea factorilor de risc și profilaxia secundară. Cardiopatiile coronariene la care starea anatomică a vaselor și/sau starea miocardului nu asigură succesul revascularizării chirurgicale, pot beneficia de mijloace de
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
pentru anesteziști. Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPCO) este cea mai frecventă afecțiune asociată pacienților supuși chirurgiei toracice. Treptele de evaluare sunt cele descrise la investigația funcției respiratorii. Sunt identificați astăzi și alți factori cu implicații perianestezice legați mai ales de evoluția tardivă a BPOC. Pacienții cu FEV1 50%, aflați în stadiile II și III ale bolii, au afectați centri respiratori dar și o incapaciatea de a susține lucru mecanic respirator, devenind hipercapnici posto-perator [12]. Diferențierea pacienților cu afectarea centrului respirator și/sau
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
fiind indicat numai în unele circumstanțe. 1 6. Tehnica modernă a testului i.v. de toleranță la glucoză În ultimii ani, testul i.v. de toleranță la glucoză a suferit modificări importante, încercând să surprindă cele două faze, „precoce” și „tardivă”, ale răspunsului insulinic la stimularea suprafiziologică cu glucoză. Ceea ce contează mai mult aici nu este valoarea glicemică, ci răspunsul insulinic, care trebuie monitorizat la intervale foarte scurte, în primele 10 minute ale testului în care se înregistrează „faza precoce” (30
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
mai ades, o cetoacidoză diabetică cu hiperosmolaritate se poate transforma în comă hiperosmolară sau într-o acidoză lactică (36). Mai rar, o cetoacidoză diabetică, poate trece în comă hipoglicemică, dacă tratamentul insulinic a fost prea agresiv, iar introducerea glucozei, prea tardivă. 2. Diagnosticul complicațiilor acute Elementele bilanțului clinic și biochimic minim, necesar diagnosticării și încadrării corecte a unei urgențe metabolice, care trebuie să poată fi determinate în regim de urgență în orice serviciu unde se internează asemenea cazuri, sunt redate în
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
multiplu: asigură un aport energetic necesar; blochează cetogeneza și, în consecință, are o acțiune antiacidotică; permite administrarea de "apă neelectrolitică" necesară la pacienții cu tendință la hipernatremie; evită scăderea prea rapidă a glicemiei (prevenind edemul cerebral) și ulterior, apariția hipoglicemiilor tardive. Necesarul insulinic este variabil, uneori mai mic (în special în comele inaugurale), alteori mai mare (în special la pacienții cu infecții severe sau aflați în colaps vascular prelungit). Cea mai mare cantitate (reprezentând aproximativ 2/3 din doza totală) va
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
Riscul este mai mare în cazul administrării de insulină exogenă, decât după administrarea de sulfonilureice (83), fie datorită răspunsului insulinic „per se”, fie ca urmare a faptului că insulina se absoarbe pasiv de la locul de administrare în circulația periferică, ajungând tardiv și în concentrație crescută la nivel hepatic, în timp ce insulina endogenă (stimulată de sulfonilureice) este eliberată direct în vena portă. În sprijinul acestei ultime ipoteze vine și constatarea unei rate mai scăzute a hipoglicemiilor la pacienții cu administrare intraperitoneală a insulinei
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
portal la om sunt puține. O ușoară alterare a răspunsului adrenergic la hipoglicemia sistemică a fost observată în timpul infuziei de insulină la pacienții cu transplant renal recent (75), caracterizați prin denervare hepatică și portală. Creșterea ușoară a răspunsului hormonal (creșterea tardivă a răspunsului adrenalinei, STH-ului și glucagonului) la hipoglicemie a fost notată în urma creșterii nivelului glucozei în vena portă, ca urmare a aportului oral de glucoză, după debutul clinic al hipoglicemiei (35). Administrarea orală de glucoză înainte de inducerea experimentală a
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
infarcte extinse) care apare în prima zi, dispare după o săptămână, uneori poate lipsi; c. creșterea VSH în zilele 4-5, retrocedează după maxim 3 săptămâni; este secundară inflamației ce însoțește necroza miocardică; d. hiperfibrinogenemie moderată (sub 1000 mg%) care apare tardiv la 3-5 zile și persistă până la o lună, poate și mai mult în caz de pericardită; e. proteina C reactivă și alți markeri de inflamație acută sunt prezenți în prima săptămână. Valorile crescute ale proteinei C reactive sunt asociate cu
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
6. angina precoce postinfarct apare în primele două săptămâni de la debutul IMA, are semnificație severă, putând fi expresia unei ischemii la distanță sau a unei vasomotricități excesive în zona plăcii de aterom; ea trebuie diferențiată de angina reziduală postinfarct, angina tardivă) care apare la săptămâni sau luni de la un infarct miocardic; 7. angina Prinzmetal; 8. angina intratabilă; 9. angina atipică; 10. angina instabilă. CLASIFICAREA ANGINEI PECTORALE Se face din punct de vedere funcțional astfel (clasificarea canadiană) [10, 20, 41, 46]: Clasificarea
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
clinic ușor de apreciat și anume prezența sau absența cianozei (prag de apariție - 5 g% hemoglobina redusă în sângele capilar). a. Cardiopatii cianogene: -precoce cu shunt dreapta-stânga (D-S) cu cianoză precoce; -tardive: cu shunt stânga-dreapta (S-D) inversat, cianoză tardivă. b. Cardiopatii congenitale necianogene. Principalele cardiopatii congenitale întâlnite în practica curentă sunt următoarele [10, 20]: I. cardiopatii congenitale cianogene cu shunt dreapta-stânga a. tetralogia Fallot; b. boala Ebstein; c. atrezia tricuspidiană; d. sindromul Eisenmenger. II. cardiopatii congenitale necianogene a. cu
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
Principalele cardiopatii congenitale întâlnite în practica curentă sunt următoarele [10, 20]: I. cardiopatii congenitale cianogene cu shunt dreapta-stânga a. tetralogia Fallot; b. boala Ebstein; c. atrezia tricuspidiană; d. sindromul Eisenmenger. II. cardiopatii congenitale necianogene a. cu shunt stânga-dreapta și inversare tardivă posibilă: 1. defectul septal ventricular; 2. defectul septal atrial; 3. persistența canalului arterial. b. obstructive: 1. coarctația de aortă. c. altele: defecte valvulare congenitale, malpoziții ale inimii, anomalii ale pericardului, tulburări de ritm congenitale, anomalii congenitale ale vaselor coronare. Mărimea
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
-se accidental. Atunci când DSV este mare, simptomele funcționale apar în primele săptămâni de viață dar ele sunt necaracteristice, cu dispnee, polipnee, dezvoltare fizică întârziată, infecții respiratorii recidivante sau simptome de insuficiență cardiacă acută. Dacă se ajunge într-un stadiu mai tardiv cu inversarea shunt-ului se pot observa: cianoză, degete hipocratice, poliglobulie, hemoptizie, dureri anginoase și uneori stări sincopale [10]. EXAMEN OBIECTIV La inspecția și palparea regiunii precordiale se observă un șoc apexian puternic datorită hipertrofiei ventriculare stângi, iar dacă există și
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
și prezintă o dedublare labilă. În cazurile cu hipertensiune pulmonară semnificativă se poate percepe și un clic sistolic pulmonar. În diastolă se poate percepe uneori un suflu diastolic apexian sau un zgomot 3 datorită unei stenoze mitrale funcționale. În cazurile tardive, odată cu creșterea rezistenței pulmonare și a presiunii pulmonare, shunt-ul diminuă sau se inversează determinând scăderea intensității suflului sistolic. Dacă apare o stenoză pulmonară infundibulară poate să apară un suflu cu caracter ejecțional și iradierea sa este mai mică parasternal stânga
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
LICHIDIANĂ (EXUDATIVĂ) Pericardita acută lichidiană poate fi urmarea unei pericardite acute uscate, sau de la început apare lichid în cavitatea pericardică. Reprezintă afecțiunea pericardului caracterizată prin prezența de lichid în cavitatea pericardică. Exudatul instalat lent nu produce fenomene clinice decât mai tardiv, când cantitatea de lichid este mai mare. Apariția rapidă de lichid în cantitate mare jenează umplerea diastolică a ventriculilor determinând instalarea insuficienței cardiace hipodiastolice și în final tamponadă cardiacă [10]. Tabloul clinic Simptome funcționale: - Dispneea: apare în funcție de cantitatea de lichid
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]