5,159 matches
-
în diferitele lui apartamente secrete este... Hedrock văzu cum Triner apucă convulsiv statueta. Se ridică exact cînd Royan urlă ca să-l avertizeze. Focul tras de tun dezintegră scaunul pe care șezuse Hedrock, mătură biroul metalic și șterse cu o flacără tavanul. Era o lovitură de o violență imensă, cel puțin nouăzeci de mii de cicli, dar nu destul de puternică încît Hedrock să nu observe fulgerul din pistolul lui Royan. După o clipă, suita evenimentelor apăru limpede. Triner manipulase tunul și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
un deșert personal: o sală cu oglinzi de care nimeni nu se apropia. Sala, toți și-o imaginau la fel. În ea nu existau nici ferestre, nici mobilă; doar o masă așezată în centru și două fotolii de răchită. Sub tavan, spânzura un candelabru uriaș. În rest, oglinzi peste tot. Pe pereți, în tavan și chiar pe jos. Părerile se împărțeau abia când se ajungea la amănunte; dacă fotoliile de răchită erau sau nu fixate în podea sau dacă masa era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Sala, toți și-o imaginau la fel. În ea nu existau nici ferestre, nici mobilă; doar o masă așezată în centru și două fotolii de răchită. Sub tavan, spânzura un candelabru uriaș. În rest, oglinzi peste tot. Pe pereți, în tavan și chiar pe jos. Părerile se împărțeau abia când se ajungea la amănunte; dacă fotoliile de răchită erau sau nu fixate în podea sau dacă masa era acoperită ori nu cu o bucată de pânză. Dincolo de aceste mici divergențe, toți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la o dimineață anume. Pătura alunecase de pe mine, simțeam răcoarea dimineții la picioare, îmi era chiar frig, ceea ce era anormal în pragul verii, dar stăteam mai departe cu ochii ațintiți în tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol, să închid fereastra, nici să mă învelesc. Parcă atârnam undeva între somn și trezie într-o piele de împrumut. Viața vuia în mine ca marea, buimacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am simțit o emoție încă și mai puternică. Știam de la bătrâni că pereții erau căptușiți cu oglinzi, că nu existau nici o fereastră și nici o mobilă, în afară de masa așezată în centru și de cele două fotolii de răchită, că până și tavanul, de care atârna un candelabru uriaș, aprins, și podeaua erau îmbrăcate în oglinzi mari, venețiene, și totuși m-am zăpăcit. Sala era un fel de incubator enorm și strălucitor, mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
făcută anume ca să nu mai visez cu capul vârât sub pătură. Acum puteam să visez cu ochii deschiși, instalat comod într-un fotoliu de răchită, gustând din când în când limonada din carafă. Sub lumina scânteietoare a candelabrului spânzurat de tavan, nu mă mai limita nimic, nu mă mai stingherea nimic, puteam să cred despre mine orice, că eram genial și pregătit să devin nemuritor. Nu mă contrazicea nimeni. Îmi venea să mă scol în picioare și să mă salut eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o pisică și să i-l dea pe Prințul". Dar Prințul mă interesa pe mine? I-am întors spatele lui Filip și m-am dus în cameră. M-am trântit în pat, îmbrăcat, stând o vreme cu ochii pironiți în tavan. După aceea m-am dus la fereastră. Afară marea se vedea ca o insomnie neagră. Nu, nu puteam dormi. Am ieșit să mă plimb. În spatele azilului, bălăriile se întindeau sub cerul înstelat ca o uriașă pată tulbure. Aș fi avut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
duci tu dacă-ți place. Mie îmi ajunge o singură oglindă". Dar n-a văzut!, mă gândeam atunci. Acum, faptul că nu se zăpăcise dând cu ochii de atâtea oglinzi incendiate de lumina scânteietoare răspândită de masivul candelabru atârnat de tavan, mă descumpănea. Abia când m-a întrebat: "Dar cu fotoliile astea de răchită ce e?" am deslușit în glasul ei o emoție reținută. Părea ușor intimidată de nenumăratele imagini răsfrânte în oglinzi și se mișca de colo colo pentru a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să dureze niciodată prea mult. N-am spus nimănui nimic. Nici lui Dinu nu i-am vorbit despre ele, am așteptat să treacă singure. Și, ca să le ascund, ieșeam foarte rar din cameră. Stăteam trântit în pat, cu ochii în tavan, cu capul golit de gânduri sau, când și când, năpădit de amintiri. Mă revedeam uneori la școala de corecție, fumând prin closete, sau la închisoare îndesînd cârpe între bocanci și pielea jupuită. La Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chemasem, nu mă plânsesem de nimic. Se simți obligat să-mi dea lămuriri: "Domnul Andrei m-a trimis. Zicea că te-a auzit strigînd". I-am răspuns sec: "Se poate". După plecarea lui Aristide, am rămas cu ochii pironiți în tavan. Perna udă de transpirație îmi dădea o senzație neplăcută, o simțeam caldă și lipicioasă în ceafă, dar n-aveam putere să mi-o smulg de sub cap. Mi s-a părut că aud glasul ars de alcool al Soniei întrebînd ironic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi plină de cărți. Șirurile de tomuri erau întrerupte de vase sau farfurii din ceramică, printre care una cu un model albastru, ce îți lua ochii, dar în cea mai mare parte erau cărți. Pe toți pereții, de la podele până în tavan. Fusese împinsă destul de aproape ca să poată citi titlurile. Cele mai multe erau în ebraică; dar erau și câteva cărți de politică americană, printre care multe din volumele apărute pe listele de bestselleruri din New York Times. Terorismul: cum poate învinge Vestul, Înăuntrul noului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
au făcut-o, aveau un accent foarte ciudat. —Ce fel de accent? — Nu dețin această informație, domnule. Îmi pare rău. — Dar ar putea fi israelieni? Există o posibilitate. Miller se lăsă în scaun, își dădu jos ochelarii și se adresă tavanului. —Isuse! Ce tot spunem? Că e posibil să fi fost o operațiune sub acoperire a armatei israeliene? Păi știm că Israelul a avut întotdeauna unități sub acoperire. Cu numele de cod Cherry și Samson; trupe speciale, îmbrăcate precum arabii. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dar am găsit-o afară... Leila ieșise deja din cameră și țopăia pe hol înspre bucătărie: —Tati! Tati! Salam are ceva ce n-are voie să aibă, Salam are ceva ce n-are voie să aibă! Salam se uită în tavan: era terminat. Acum avea să fie bătut degeaba, pentru o bucată inutilă de pământ. Ținând tabla în mână, se urcă în picioare pe scaunul de lângă pat și începu să tragă de fereastră. Ar fi aruncat bucata aia de lut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pișa mai demult în oliță la Jaffa să vină aici și să ceară o vilă la Tel Aviv. Și bineînțeles, hai să împărțim Ierusalimul în două. Știi de câte ori e menționat Ierusalimul în Coran? Spune-mi, știi? Uri se uita în tavan, chinuindu-se să-și ascundă frustrarea. Maggie vorbi în locul lui. — Serios, chiar nu suntem aici... —Zero. Formă cifra cu degetul mare și arătătorul. Un zero mare și gras. Noi ne rugăm pentru întoarcerea în Ierusalim de trei ori pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aici, cu ea, refuzându-și acel calmant pentru durere. —Intră. Aprinse lumina într-o cameră care se afla, din fericire, în partea opusă bucătăriei în care găsise ea cadavrul lui Rachel Guttman noaptea trecută. Era mică, ticsită, din podea până în tavan, de cărți. Mai erau și teancuri întregi de hârtii, ordonate și nivelate, așezate pe orice suprafață disponibilă. Pe un birou obișnuit, în mijloc, mai degrabă o simplă masă, se aflau un calculator, un telefon și un fax. —De unde Dumnezeu începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Shimon Guttman, mâzgălind niște notițe în carnețelul lui, rupând foaia, grăbindu-se să iasă - lăsând urmele notițelor pe pagina de dedesubt. Văzu și Uri același lucru. Ținea bucata de hârtie deasupra capului, încercând să-i descifreze semnificația cu ajutorul luminii din tavan. Se uită cruciș și se strâmbă până când, în cele din urmă, zâmbi discret. —E un nume, spuse. Un nume arab. Omul pe care îl căutăm se numește Afif Aweida. Capitolul 27 Ierusalim, joia anterioară Acesta era sunetul pe care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
OK. O să urmărim lumina aia mică de acolo - și o să trecem prin Pasajul Secret. Un adolescent imită vaierul lugubru al unei fantome. Sora lui cânta melodia de la Zona crepusculară. Grupul mergea în șir indian pe un coridor lung, pe sub un tavan boltit, nu foarte înalt. Lumina zilei dispăruse acum, exista doar strălucirea portocalie a spoturilor fixate în pământ la anumite intervale. Maggie tremura, o consecință a șocului, oboselii și, în aceeași măsură, a frigului. Ghidul vorbea din nou, ridicând vocea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a-l auzi. —Legenda spune că acesta era un pasaj subteran folosit de regele David pentru a putea călători fără să fie văzut de la palatul lui, care se afla la vest de aici, la Muntele Templului. Maggie se uită la tavan și la pereți. Cu siguranță Guttman n-ar fi lăsat nimic aici. Unde ar fi reușit să o ascundă? În spatele uneia dintre cărămizi? Începu să se îngrijoreze. Dacă scosese una din pietrele antice și ascunsese tăblița în spatele ei, cum Dumnezeu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
adâncit într-o carte de rugăciuni, bolborosind incantații. Își continuară drumul, până când ajunseră sub alt acoperiș boltit. Mirosul de igrasie era din ce în ce mai puternic. Treceau, explica ghidul, prin niște rezervoare subterane ale căror bolți susțineau casele construite deasupra. — Vedeți găurile din tavan, spuse el și toată lumea se uită în sus. Pe acolo coborau gălețile și le ridicau apoi pline cu apă. Maggie aproape că nu mai asculta, studiind în schimb cele două semne luminoase ce fuseseră așezate acolo: în mod straniu, prezentau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îngust. Continua să fugă, aplecată în față. Când se uită în urmă îi văzu apropiindu-se, chiar dacă alergau ciudat de ghemuiți. Cuprinsă de panică, se întoarse și se năpusti înainte, izbindu-se cu fruntea de o grindă metalică încorporată în tavan. Icni și se trase înapoi când peretele din stânga ei dispăru subit: un alcov în care se afla o femeie bătrână, îmbrăcată complet în negru, cu mâinile încleștate pe o carte de rugăciuni. Maggie amețise. Pământul de sub picioarele ei își schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înapoi pe picior. — Hârtiuțele astea n-or s’ te-ajute la nimic. Te bagă la zdup cu ele cu tot. Pe toț’ i-aruncă la zdup. — Așa crezi? întrebă bătrânul spre norul de fum. — Păi cum? Alt nor luă drumul tavanului. Cum d-ai ajuns aci, bre omule? — Nu știu. — Nu știi? Aău, nu mă-nnebuni! Tre’ să fii aci pen’ ceva. Pe negrii-i aduc tot timpu’ degeaba, da’ mneata, dom’le, tre’ să fii aci pen’ ceva. Iți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Domnul Gonzalez se rugă aproape cu voce tare ca muntele acela de om să solicite o slujbă. Era impresionat și copleșit. Ignatius se trezi în cel mai nereprezentativ birou în care intrase vreodată. Becurile, care atârnau în mod neregulat de tavanul pătat, aruncau o lumină slabă peste scândurile deformate ale pardoselii. Dulapurile vechi, în care se țineau registrele, împărțeau camera în mai multe spații mici, în fiecare fiind câte o masă de scris vopsită într-un portocaliu foarte ciudat. Prin ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
alte zile de lucru. Apoi își lăsă mintea să rumege gândurile din fiecare dimineață. Cu o zi în urmă, domnul Reilly mai adăugase ceva la decorațiunile biroului: atârnase ghirlande mov, cenușii și maro deschis de la un bec la altul, pe tavan. Crucea, anunțurile și ghirlandele din încăpere îi aminteau șefului de birou de podoabele de Crăciun și îl făceau să se simtă puțin sentimental. Privind fericit spre partea ocupată de domnul Reilly, observă că tulpinele de fasole creșteau atât de viguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de muncă. În același timp, se întreba ce poate să însemne zgomotul cel nou și violent care izbucnise în fabrică. Ignatius filmă scena din fața lui timp de un minut sau două, apoi urmări cu aparatul un stâlp până sus la tavan; își imagina că va fi o secvență de film interesantă și destul de recherché, sugerând aspirația. Invidia îi va roade Myrnei organele vitale cu miros de mosc. La capătul de sus al stâlpului, aparatul de filmat se fixă asupra câtorva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că va fi o secvență de film interesantă și destul de recherché, sugerând aspirația. Invidia îi va roade Myrnei organele vitale cu miros de mosc. La capătul de sus al stâlpului, aparatul de filmat se fixă asupra câtorva metri pătrați din tavanul ruginit al fabricii. Apoi Ignatius dădu aparatul unui muncitor și îi ceru să-l filmeze. În timp ce omul ațintea obiectivul spre el, Ignatius se încrunta și scutura pumnul, amuzându-i copios pe muncitori. — E de-ajuns, spuse el binevoitor, după ce luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]