4,311 matches
-
determina să lucreze mai bine scrie autorul nord-american dă rareori rezultate și aproape întotdeauna subminează motivația intrinsecă". Dacă vrem ca lucrurile să meargă (spre) bine, atunci este recomandabil să alegem colaborarea/cooperarea (ibidem). 24 Blatiștii sunt "oamenii care cad pradă tentației de a profita de un bun public fără a contribui la producerea lui" (Rheingold, 2006, p. 58). 25 În 1950, cercetătorii au inventat patru jocuri fundamentale de tip John von Neumann și Oskar Morgenstern (care au studiat felul în care
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
puțin i-ar păsa că i-a pus pe camarazii săi să și-o piardă pe a lor"; apud H. Rheingold, 2005): este o ilustrare clasică "a problemei ridicate de necesitatea de a contribui la asigurarea unui bun public în fața tentației individuale de a ceda în fața interesului individual. Ar trebui, oare, ca vânătorul să rămână cu grupul și să mizeze pe o șansă mai mică de a prinde o captură mare pentru întregul trib sau să se despartă de grup și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
semnul absurdului, având ca temă alienarea individului, eroul este un funcționar oarecare, într-o instituție care se metamorfozează, iar cu Întâmplări din irealitatea imediată, iar Max Blecher se situează la jumătatea distanței dintre fantastic și absurd, apărând în această operă tentația halucinantului, instalarea în nenorocire și acceptarea ei ca pe un lucru firesc, presimțirea, angoasa dezastrului, subiectivitatea autorului, atracția pentru stările limită convertite fantastic, prin intensificarea suprafirească a șocului insolit, dorința de mister, substituția enigmatică (realitate mască), transfigurarea ambianței. Așadar, făcând
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nu poate fi cuprins într-o formulă, într-un portret-robot. Șablonul unui Caragiale, în care ar exista două personalități total diferite, de neîmpăcat, este evident nepotrivit. Paginile care încalcă frontierele fantasticului, ivite destul de târziu, au însă o calitate care explică tentația criticilor de a construi în jurul lor tot felul de interpretări cutezătoare. În Spațiul mioritic, Lucian Blaga ilustrează două tipuri de influențe culturale pe care le-a propus: una ,,catalitică’’ (Gheorghe Lazăr - Kogălniceanu - Maiorescu - Eminescu - Coșbuc) căreia i se opune una
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
burghezie incipientă, o atmosferă locală aproape baladescă. Urmărirea modului în care fantasticul se sublimează în structură epică de aspect baladesc, punct geometric în care se creează acum ,,forma mixtă’’ a celor două tipuri de influență postulate de Lucian Blaga, este tentația critică cea mai puternică. Comparativ cu În vreme de război și La conac, La hanul lui Mânjoală ne întâmpină cu o mare noutate de ordin tematic, noutate din a cărei perspectivă este valorificat elementul satanic, ca sursă a fantasticului și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
este și ea ,,însemnată’’. Grație unui presupus pact cu diavolul, are puterea de a exercita asupra oamenilor puteri nebănuite. Apropiindu-se de vestitul han, în drum spre Popeștii-de-Sus unde urmează a se logodi cu fiica polcovnicului Iordache, eroul nu rezistă tentației de a face un scurt popas. Nu atât nevoia odihnei îl determină a se opri din drum, cât mai ales dorința tiranic obscură de a o vedea pe hangiță. Admirația tulbure pe care o are pentru aceasta transpare în gândurile
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
originalitate a viziunii fantastice din La hanul lui Mânjoală își are sursa în extraordinarele efecte produse de impactul dintre cele două moduri de înțelegere și explorare a noțiunii de mister. Întreaga artă narativă a povestirii se revendică de la refuzul oricărei tentații de a explica, implicit de a canoniza, dimensiunea satanică a personajului feminin, învăluit într-o ambiguitate incitantă. Încântat de amuzanta hârjoană dintre cei doi eroi, la prima vedere, cititorului i se refuză conotația subtextuală a detaliilor investite cu funcție magică
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
moșierul al cărui arendaș este tatăl său), eroul are șansa mult râvnită de a face dovada mândriei și independenței lui bărbătești; cu alte cuvinte, șansa de a fi și el beneficiarul comportamentului mitic’’ atribuit vârstei mature. Fiind un drumeț neexperimentat, tentația lui cea mai mare este de a se alătura unui alt drumeț, mai vârstnic și cu experiență, în contact cu care să ți poată afirma personalitatea. În aceste condiții și pe acest fond, al unui semnificativ complex psihologic, se derulează
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Băncii Mondiale pentru programul de modernizare. China a fost izolată de efectele crizei financiare est-asiatice pentru că speculațiile împotriva monedei sale au fost dificile, dată fiind lipsa de convertibilitate pentru tranzacțiile din conturi de capital. Cu toate acestea, China a rezistat tentației de a devaloriza, în ciuda posibilelor beneficii imediate. A făcut acest lucru parțial pentru a împiedica răspândirea crizei și parțial din cauza reputației sale de membru cooperant în ordinea financiară internațională (Moore și Yang, 2001). De asemenea, China a făcut presiuni pe parcursul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 511-512. footnote>. Unii slujitori împărătești, alteori înșiși împărații păgâni sau proconsulii și prefecții de atunci de atunci doreau să-i ademenească, întru început, pe creștini cu lingușeli levantine, uneltiri și promisiuni lumești, tentații și oferte caduce, pentru ca aceștia să se dezică de credința în Hristos Domnul. Acești dușmani ai lui Dumnezeu doreau să-i despartă pe bunii creștini de Dumnezeul Cel viu și să slujească demonilor pierzători, oferindu-le bunurile lor. Însă, aceștia
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
contragere a remarcabilei cărți dedicată de același autor senologiei, care trece în revistă nu numai ches-tiuni ținând de patologie și tehnici chirurgicale, ci inițiază și lungi excursuri în istoria artelor plastice, unde imaginea sânului deține un loc de frunte printre tentațiile așilor penelului. Eseistul își poate îngădui astfel de evadări din chingile profesiei datorită unui consistent orizont de lecturi esențiale. Cu Mihai Pricop poți discuta oricând și despre Picasso, și despre Celentano, și despre Marin Preda ori proza sud-americană, este totdeauna
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
detest apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă împac cu hotarul pe care îl am și să-mi doresc un altul, după cum pot să contest prestigiul oricărui hotar: să repudiez sexualitatea în principiu și să resimt tentația androginului; să nu-mi priască nici un loc, să fiu distopic, mânat de instinctul apodemiei, etern rătăcitor; să nu mă simt bine în nici un trib al lumii, să vreau să-mi pierd orice rădăcină. Însă acest mod de a considera setul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
obține crisparea proprie prostiei. Cel prost nu poate spune niciodată "sînt prost", pentru că atunci ar apărea instantaneu acea dedublare și acel tip de reflexivitate care sânt străine de prostie. Cel prost nu cunoaște oboseala, lehamitea și sațul, cântărirea lucrurilor și tentația renunțării. Instalat în proiect, el nu are simțul relativității, pentru că nu poate compara. Cel prost cade în proiectul propriu în chip admirativ; întrucît atitudinea lui este eminamente in-sistentă, lui îi este refuzată distanța necesară pentru nașterea îndoielii și pentru conștiința
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui P., omul tuturor putințelor și tuturor nevrozelor în sfera culturii umaniste; zeci de poteci, părăsite de îndată ce au fost încercate, cel mai adesea deschise de câte o mică comandă socială sau de către un impetus necontrolat. În condiții de forță interioară, tentația unei asemenea risipiri ar fi dat naștere la o poikilie de tip renascentist. Și apoi, toată drama pe care o trăiești în marginea acestei pulverizări, când ai trecut dincolo de prima maturitate! Atunci, căile tentate se multiplică, sporind efectul de haos
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai întîmplă și altceva. Simt tot mai mult nevoia de a face prospecții în zonele spiritului, ale minților tinere; simt nevoia să regăsesc flacăra vieții într-un ceas când începe extincțiunea. Poate îmi caut astfel, indirect, posteritatea? Nu știu, dar tentația prospecțiunilor, înclinația de a găsi zăcăminte spirituale, se trezește periodic în mine. De astă dată am fost provocat de o întîmplare din afară. Mi s-a cerut în mai multe rânduri să-l conving pe Eliade să facă o vizită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ai putea face să nu te atragă: nici să te ridici din fotoliu, nici să rămâi, nici să citești, nici să dormi, nici să mănânci, nici să vorbești, nici să mergi. Cam la atât se reduc posibilitățile noastre. Rămâne, doar, tentația vagă de a te așeza în pat, cu genunchii la gură, pliat în tine ca înainte de a fi fost expulzat în existență, foetus recucerit, renăscut din valul de greață care te împinge încet către țărmul pre-începutului tău. Nu este acesta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
jargon), ea este o specialitate care se dobândește la capătul unei pregătiri, însă cum timpul pentru această pregătire lipsește din viața unui om care s-a dedicat altui lucru și care are deja o "specialitate", iar pe de altă parte tentația de a-ți împodobi discursul cu nume sonore ("Platon", "Kant", "Nietzsche" etc.) e prea mare (pentru că lucrul ăsta "dă bine" și "face cult" și te plasează într-o vecinătate selectă care îți împrumută din măreția ei) ― se ajunge la situații
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în cod. Traducătorul, sângerând sub această chingă și amețit de reiterarea figurilor acestui cadril infinit, este tentat periodic să respire evadând în stil: un cuvințel mai sprințar, același lucru spus altfel decât până acum etc. Greșeala pândește la capătul acestei tentații periodice de a ieși din cod. El trebuie să accepte, așa cum va trebui să accepte și cititorul, că se află în fața unei enorme fugi a gândirii și că forța lui stă în capacitatea de a se menține neabătut în termenii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
interior coții de pânză și alte țesături, lada „de Brașov” și altele rămase acum în domeniul vestigiilor istorice. CAPITOLUL VII COMUNICAȚIILE „Drumu-i rău și zgrunțuros Și nu pot merge pe jos” Folclor. 1. Drumurile În varii împrejurări își face loc tentația de a crede că toate lucrurile au fost așa cum se găsesc astăzi de când e lumea lume. E și cazul drumurilor, respectiv al căilor de comunicație. Spune cuiva acum că prin 1831 un negustor tecucean își transporta marfa cu „șăica pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1998)? În această perspectivă, cercetarea asupra violenței ar fi legată de o opinie publică manipulată de media și de puterile politice. "Violența în școală" ar fi un val mediatic pe care ar surfa cercetătorii sau, mai rău, un alibi pentru tentațiile represive la justificarea cărora ar contribui lumea "experților". Aceasta este, cu privire la violența în școală, una dintre tezele susținute de Poupeau (2002), referitor la "experții școlii". Va trebui să răspundem la aceste întrebări, oricât de sâcâitoare ar fi. Într-adevăr, dincolo de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
problemă să nu fie folosită într-un mod senzaționalist exagerându-i-se importanța (din motive politice, mediatice sau carieriste), nici negată într-un mod angelic". Cartea de față va face întocmai. Dar efortul nostru critic nu se va reduce la tentația mereu prezentă de a nega victimele etichetându-le prin fantasma insecurității. Refuzul senzaționalismului nu este decât o modalitate de a descrie mai bine banalitatea violenței în școală și de a-i sesiza mai bine implicațiile psihologice, sociale și politice. Bineînțeles
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
școală, iar lucrările științifice trebuie să contribuie la măsurarea importanței acestei exagerări, totuși fără să împingă victimele în infamanta categorie "fantasma insecurității". În privința aceasta, avem o sarcină de vigilență științifică. Activitatea cercetătorilor constă în a demonstra că trebuie să rezistăm tentațiilor ultrasecuritare care se alimentează din fapte excepționale. Prima sarcină este o cuantificare alternativă a acestor fapte diverse, care permite relativizarea lor atât pe termen lung cât și scurt. Dar cea mai importantă sarcină îndeplinită de majoritatea lucrărilor științifice este de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
principiu, dar până unde putem avea încredere în această statistică oficială și este ea folosită onest? Putem să emitem mai întâi câteva îndoieli cât privește modul în care sunt utilizate cifrele furnizate de Signa de către responsabilii politici. Evident, este puternică tentația de a utiliza cifrele furnizate pentru a justifica sau critica acțiunea unui guvern. Eram de față când, în ianuarie 2002, prim-ministrul Lionel Jospin prezenta, alături de ministrul educației, Jack Lang, rezultatele primei statistici efectuate. Lionel Jospin nu s-a putut
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
care se sprijină pe anchete standardizate și repetate. Avem de-a face cu o problemă de cost, fără îndoială, dar și ori poate mai ales cu una de voință politică. Teama de cifrele independente care măsoară violența în școală și tentația de a manipula cifrele produse de propriile servicii sunt considerabile în rândul responsabililor politici. Însă cazul Franței e special și fiindcă demonstrează prin absurd cum o logică de centralizare a datelor produse administrativ conduce la iluzia unei psudo-cunoașteri a realității
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ce să credem despre pedeapsa corporală în țările care încă o permit, că aceasta nu-i violentă? Ba da, e violentă, dar, fără să apreciem cu judecata noastră morală valoarea ei educativă, ea nu este criminală în acele țări. Invers, tentația este puternică, în țările unde opoziția politică și socială este în parte redusă la tăcere și unde pluripartidismul nu înseamnă decât o promisiune ipocrită, de a introduce în Codul penal contestații democratice. Când citim într-un raport african că greva
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]