8,991 matches
-
mânca, va da naștere Anticristului. Cf. ediția lui K. Berger cu o traducere germană, în Die Griechische Daniel‑Diegese: Eine altkirchliche Apokalypse, Leyde, 1976; „Apocalypse of Daniel”, intr., trad. și note de G.T. Zervos, în J.H. Charlesworth (ed.), The Old Testament Pseudepigrapha, vol. I, pp. 755‑770. . Cf., de asemenea, Apocalipsa târzie a lui Daniel, cap. 14. . Se știe că Evanghelia după Ioan, ca și Apocalipsa, a fost obiectul discuțiilor și al polemicilor de‑a lungul întregii jumătăți a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
siriaco di Nostro Signore”, în Apocalissi apocrife, ed. A.M. Di Nola, Milano, 1993, pp. 137‑144. . Cf. capitolul despre legenda lui Nero rediuiuus al prezentei lucrări. . Cf. J.‑M. Rosenstiehl, „Le portrait de l’Antichrist”, în Pseudépigraphes de l’Ancien Testament et manuscrits de la Mer Morte, I, Paris, 1967, pp. 47‑60; J. Ford, „The Physical Features of the Antichrist”, în Journal for the Studies of the Pseudepigrapha 14, 1996, pp. 23‑41; B. McGinn, op. cit, pp. 92‑93. . J.H.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mer Morte, I, Paris, 1967, pp. 47‑60; J. Ford, „The Physical Features of the Antichrist”, în Journal for the Studies of the Pseudepigrapha 14, 1996, pp. 23‑41; B. McGinn, op. cit, pp. 92‑93. . J.H. Charlesworth, The Old Testament Pseudepigrapha, I, Apocalyptic Literature and Testaments, Londra, 1983, pp. 721‑753, intr., trad. și note de O.S. Winterlmute; Écrits intertestamentaires, Paris, 1987, pp. 1797‑1824, intr., trad. și note de J.‑M. Rosenstiehl. Cf. D. Frankfurter, Elijah in Upper
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în Apocalypses apocryphae, Leipzig, 1866, pp. 24‑33; Ecrits apocryphes chrétiens, Paris 1997, pp. 549‑575, intr., trad. și note de D. Ellul; M.E. Stone, „Greek Apocalypse of Ezra. A New Translation and Introduction”, în J.H. Charlesworth (ed.), The Old Testament Pseudepigrapha, I, Londra, 1983, pp. 571‑579. . În original, traducerea acestui text este cea a lui D. Ellul. . O. Wahl, Apocalypsis Esdrae. Apocalypsis Sedrach. Visio beati Esdrae, Leyde, 1977; Écrits apocryphes chrétiens, Paris, 1997, I, pp. 595‑635, intr., trad
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Esdrae, Leyde, 1977; Écrits apocryphes chrétiens, Paris, 1997, I, pp. 595‑635, intr., trad. și note de F. Nuvolone; J.R. Mueller și G.A. Robbins, „Vision of Ezra (Fourth to seventh Century A.D.). A New Translation and Introduction”, The Old Testament Pseudepigrapha, I, ed. J.H. Charlesworth, op. cit., pp. 581‑590. F. Nuvolone consideră că nucleul original al apocrifei din care face parte secțiunea anticristologică datează din secolul al II‑lea. Noi cităm această traducere. . C. Tischendorf, Apocalypses apocryphae, Leipzig, 1866, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se desprinde este că la sfârșitul veacurilor lumea va regăsi starea paradisiacă originară (mitul eternei reîntoarceri); pe de altă parte, în ciuda degenerării omenirii, există întotdeauna un anumit număr de aleși, capabili să trăiască potrivit „legii lui Dumnezeu”. Cf. The Old Testament Pseudepigrapha II, 1985, pp. 443‑462. . Cf., de asemenea, mărturia lui Pliniu cel Bătrân, Istoria naturală V, 27, 4. . Nouă triburi și jumătate, în versiunea siriacă, armeană, prima versiune arabă și cea mai mare parte a versiunilor etiopiene. Temeiul scripturistic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Șchiopul - un bufon cocoșat, „der Hofnarr” (aidoma ca la marile Curți europene). Cum suita lui Radu Șerban evolua în medii confesionale ostile, prezența duhovnicului era obligatorie; îndeplinea această funcție fostul mitropolit al Moldovei, Dionisiei Ralli Paleologul. Radu Șerban își făcea testamentul la 28 februarie 1620 (lăsând toată averea celor două fiice, Ancuța și Elena, cu condiția ca Doamna Elena, mama lor, să se folosească, atât cât va trăi, de roadele ei) și, după câteva săptămâni, pe 13 martie 1620, se stingea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este semnalat la Tirnavia - în 1614 și 1617 - și în orașul Modov) era înconjurat de cei apropiați. Se afla în preajma sa și un doctor, „der Leibharzt seiner Durchlaucht”, căci Radu Șerban suferea de podagră. La 28 februarie 1620 își făcea testamentul, lăsând toată averea - cea din țară era imensă - celor două fiice, Ancuța și Elena, cu condiția ca Doamna Elena să se folosească, atât cât va trăi, de roadele ei. S-a stins pe 13 martie 1620 și a fost îngropat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trezoreria regală) pe care le transportase din Moldova. Va ordona apoi dregătorilor de margine să le taie capetele fostului Domn, lui Moțoc și lui Spancioc, întrucât Tomșa constituia un pericol pentru părțile dinspre Moldova ale regatului. Cei trei își fac testamentele și, în ziua de 6 mai 1564, capetele lor cad sub securea călăului în piața din centrul Lvovului, așa cum suna porunca regală. „Fără judecată, fără pravilă, fără nimic” - ar fi zis cronicarii noștri, care n-ar fi trecut cu vederea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
albastru, peste care și-a pus un caftan îmblănit cu mâneci până la coate. Purta, probabil, șalvari, mești și papuci galbeni, iar pe cap își îndesa un ișlic de catifea, având și el bordurile îmblănite. Arăta, adică - atunci când redacta acte, scrisori, testamente - așa cum îl vedea pe secretarul valah acel Kostümbilder-Buch, păstrat în Biblioteca Universității din Graz351. I-a urmat pe Cantacuzini în Moldova, în 1658 („solidaritatea cu stăpânii”), iar mai târziu același atașament îi va procura un „stagiu” la ocnă, despre care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ghiețea clucerul, socrul lui Șărban spătarul, și pre Stoica logofătul Ludescul, care au fost slugă bătrână la casa răposatului Costandin postelnicul...”). Stoica Ludescu a fost cel ce a redactat, după „învățătura bunii stăpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniceasa”, în 1681, testamentele Elînei, doua - unul la 1 septembrie, înainte ca postelniceasa să plece în pelerinaj la Locurile Sfinte, al doilea o lună mai târziu, în același an. Aș vrea să mai evoc un „om de casa Cantacuzinilor”, membru al aceleiași tagme a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
știm. în anii 40 ai veacului al XVIII-lea se afla în cercul Cantacuzinilor peregrini și în 1740 (an în care a murit Doamna Păuna), scria, în românește, la Brașov, diata energicei Doamne Păuna, văduva lui Ștefan Cantacuzino. „Paraflază”, însă, testamentul în italiană: „La presente scriitura, ossia testamento, dettata mi dalla metta signora principesa, l’ho scritto io, Vladislav di Malaesco”. Văduva își dicta testamentul și parcă îi auzim glasul poruncitor, căci înșirarea ultimelor dorințe ale celei ce-și presimțea moartea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Păuna), scria, în românește, la Brașov, diata energicei Doamne Păuna, văduva lui Ștefan Cantacuzino. „Paraflază”, însă, testamentul în italiană: „La presente scriitura, ossia testamento, dettata mi dalla metta signora principesa, l’ho scritto io, Vladislav di Malaesco”. Văduva își dicta testamentul și parcă îi auzim glasul poruncitor, căci înșirarea ultimelor dorințe ale celei ce-și presimțea moartea are mai degrabă tonul rezolut al unor ordine: „Mai întâi aceasta o zic, povățuiesc, poruncesc, mă rog și las sub blăstăm, ca fiii mei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
slujbele de pomenire, făcute tot în preajma mormintelor (de multe ori stipulate de cel ce se pregătea să moară, alături de actele de pietate, în acel „document pentru salvarea sufletului sub privirea morții” - cum l-a numit Pierre Chaunu 23 - care era, testamentul, și în care testatorul - emitea hotărâri succesorale, soluționa lichidarea datoriilor 24, își fixa [dacă era Voievod] urmașul la tron [gesturi, toate, ce vizau consolidarea solidarităților], avea grijă de conservarea numelui său în memoria celor vii [cum zice Vodă Miron Barnovschi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
n-au apucat s-o isprăvească, c-au pierit la Poartă...”. într-adevăr, terminarea Mănăstirii Bârnova - însemnată realizare a arhitecturii moldovenești din secolul al XVII-lea, începută de Miron Barnovschi între 1626 și 1629 - se afla între dorințele expuse în testamentul lui Vodă Miron Barnovschi: „Pentru sfânta Mănăstire Bârnova, care iaste începută de noi, vedem că după vremi ce stătură, alt nîme nu va putea să o săvârșească, numai o putere domnească. Pentru aceea, de va alege Dumnezeu un domn creștin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ia, mai nimic nu-mi iei, și nu te blestem, că dacă vei gândi vei ceva, de la preacurata Maică a lui Dumnezeu, iei. Iar dacă vei adăuga și de la tine, după puterea ta, în acest hram [...]”, Neagoe Basarab scria un testament și o „propunere de asociere” la eternizare, lipsite de amenințările și afuriseniile medievale, compuse din cuvinte pline de responsabilitate - vorbe ale unui mare stăpânitor, conștient de valoarea faptei sale și de autoritatea cu care persoana sa o păstrează -, ce îndeamnă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
satul Vânători din ținutul Neamț, cu mori în apa Bistriței [două urice, unul de la Constantin Voevod, altul de la Gașpar Voevod confirmau spusele ei], pentru ca monahii să se roage pentru „răpăusatul giupânul meu postelnicul”, „Dumnădzău-l poménească”83), daruri fixate uneori în testamentele defuncților; cei mai puțin cuprinși (iarăși văduvele) nu se dădeau în lături de la sacrificii - observau călătorii străini, un Weismantel, un G.B. Frontali, pentru împlinirea rânduielilor: „[...] nu sunt de ajuns lipsurile pe care le au din cauza dărilor mari, ei își mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la începutul secolului XX, în Cum scriem istoria, Alba Iulia, Editura Aeternitas, 2003, p. 297-319) 23. Pierre Chaunu, La mort, a Paris aux XVI-e, XVII-e, XVIII-e siécles, Paris, Fayard, 1978, p. 233. 24. Așa procedează, de pildă, Miron Barnovschi în testamentul scris în capitala Imperiului Otoman („Au priceputŭ Barnovschii-vodă cu câteva dzile perirea sa, și amu din chisoare [că-l închisesă cu câteva dzile nainté vizirul cu porunca împărăției] scrisesă o carte aicea în țară la înima sa, care carte pre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în ei din pricina numărului anilor - le oferea încă vreo câteva clipe de limpezime mintală (numărul lot va spori odată cu adăugarea anilor), reprezentanții elitelor sociale românești (trecerea timpului - care ar însemna aici consumarea secolului al XVIII-lea - face să sporească numărul testamentelor aparținând păturilor înstărite ale țăranilor, orășenilor bogați și clericilor), alcătuiau testamente grijulii când plecau la război (în conflagrațiile frecvente dispariția era cu putință) sau îi cuprindea teama de răufăcători ori de evoluțiile politice incerte, față de soarta patrimoniului și de traseul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de limpezime mintală (numărul lot va spori odată cu adăugarea anilor), reprezentanții elitelor sociale românești (trecerea timpului - care ar însemna aici consumarea secolului al XVIII-lea - face să sporească numărul testamentelor aparținând păturilor înstărite ale țăranilor, orășenilor bogați și clericilor), alcătuiau testamente grijulii când plecau la război (în conflagrațiile frecvente dispariția era cu putință) sau îi cuprindea teama de răufăcători ori de evoluțiile politice incerte, față de soarta patrimoniului și de traseul sufletelor lor după Marea Trecere. Arhivele noastre nu păstrează foarte multe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
noastre și din tot ce vom avea să fie partea giupâinesii mele, Maricăi, ca să mă hrănească până unde va vrea Dumnezeu de va fi vie. Iară după moartea ei, să-i fie și ei de comăndare și de pamenți”. în testamentul scris în 1663 - pus pe hârtie cu mâna lui, înaintea fatidicei luni decembrie, în limba greacă -, marele postelnic Constantin Cantacuzino (care nu uită să așeze semnul crucii [crizmonul] înaintea textului ce începe - la fel ca diata fostului Domn Radu Șerban
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
condiție excepțională arătat de soție („că și la bine și la rău cu densa mi-am rădicat toate nevoili și la vréme de boală și de moarte, ea m-a căutat”) motivează gesturile testatorilor de a lăsa nevestelor lor - prin testamente pe care Pierre Chanu le-a numit „documente pentru salvarea sufletului sub privirea morții”, deși în diatele românești din Veacul de Mijloc nu prea transpare acea „teologie a sufletului” și preocuparea celui ce se pregătea să treacă „dincolo” pentru locul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aci că, în afara celor ce specificau caracterul comun al întregii averi, cei mai mulți soți lăsau după moarte nevestelor „satele și moșiile de cumpărătură, odoarele, vitele, țiganii și rumânii «să le hrăneascăț”). Era o practică veche aceasta a transmiterii stăpânirii averii prin testament, soțul încercând astfel să-și scutească nevasta de o parte a aventurilor succesorale interminabile declanșate de obicei de rudele defunctului („rudele viclene” - le zicea cineva), de urmașii direcți, de copiii nelegitimi etc. Circumstanțele adesea dramatice în care își duceau viața
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui, dacă se va mărita jupânița Caplea, iar ei să-i fie din averile lui Badea satul Elhovețul și trei sălașe de țigani. Iar dacă va ședea jupânița Caplea cu cinste - continuă Vodă, care participa, de fapt, la întocmirea unui testament, făcut în fața sa -, iar el i-a dat și i-a dăruit toate averile lui, fie puțin, fie mult, jupâniței lui, Caplea, ca să se hrănească în timpul vieții ei, iar altul nimeni să nu aibă nici un amestec peste satele și peste
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cum au lăsat ei cu al lor cuvânt”), să achite debitele rămase neacoperite de aceștia (vom vorbi despre această „datorie” ceva mai jos) și, frecvent, să răspundă (dramatic, tragic uneori) pentru unele acte ale foștilor soți. Marii boieri își făceau testamentul la vreme de bătrânețe, sau în momente ce justificau întocmirea unor astfel de acte. Să facem o inspecție sumară (căutând „testamentele bărbaților”) într-o Moldovă a secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Marele vistier Iordache Ruset, un grec
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]