190,155 matches
-
axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma apriorică a infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ ideile, curajul de a formula
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
Radu Paraschivescu Intr-un text intitulat " Starea criticii literare, azi" și publicat de România literară în nr. 2/2005, domnul Nicolae Breban vorbește despre câteva lucruri, mai puțin despre starea criticii literare azi. E puțin importantă o asemenea incongruență din partea unui scriitor convins că vălmășagul
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
despre câteva lucruri, mai puțin despre starea criticii literare azi. E puțin importantă o asemenea incongruență din partea unui scriitor convins că vălmășagul aluvionar al vorbelor e tehnică narativă, iar stilul prolix are ștampila harului. Contează la fel de puțin faptul că în textul domniei sale cacofonia, dezacordul și forțarea lexicului (vezi "atracțiozitate", ca să dau doar un exemplu) coabitează voios, nepedepsit. Lucrul cu adevărat semnificativ este că, din păcate, Nicolae Breban nu "își dă cont" - ca să-i folosesc o formulă utilizată până la obsesie - când se
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
de proprietatea cuvintelor. Pentru proprietarul unui vocabular deviat. Nici chiar eticheta elitistă nu mai corespunde de o bună bucată de vreme imaginii Humanitas. Editura condusă de Gabriel Liiceanu e exigentă, ceea ce este cu totul altceva. Exigentă fiind, ea nu respinge texte din plăcerea de a călca în picioare un vis sau o ambiție, ci doar fiindcă este de datoria ei să amendeze corigențele axiologice. În ce privește afirmația domnului Breban potrivit căreia Polirom sprijină ceea ce Humanitas neglijează, adică literatura română contemporană, cred că
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
Ion Simuț Ornea a fost un devotat al patrimoniului nostru literar într-un mod aparte. Deschis spre cultura scrisă în general (deci cu un orizont mai cuprinzător decât literatura), Z. Ornea, oricât de meticulos și de atent la detaliile unui text, nu este doar un filolog tradițional. A practicat o sagace critică a ideilor, cum ar spune Adrian Marino. Ideolog preocupat de curentele culturale (junimism, sămănătorism, poporanism), de Maiorescu, Gherea și Stere, istoric literar de prestigiu, dintr-o categorie de elită
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
editor profesionist, cu o experiență de zeci de ani, nu un lector obișnuit, adică doar funcționarul unei instituții culturale - și aceasta fiind, fără îndoială, o profesiune nobilă. Z. Ornea a construit programe editoriale, a avut inițiative de editare, a îngrijit texte de la faza de manuscris sau primă ediție până la o altă apariție, cu tot aparatul critic necesar (prefață, note etc.), a sprijinit reeditările clasicilor într-un mod sistematic și înțelept. Această muncă de editor al clasicilor, de inițiator de colecții de
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
periodic materialul de istorie literară al rubricii în mai multe volume succesive: Actualitatea clasicilor (1985), Interpretări (1988), Înțelesuri (1994), Fizionomii (1997), Medalioane (tot 1997), Portrete (1999), Polifonii (2001). Ultimele cronici ale edițiilor, începând cu ianuarie 1999, în total 151 de texte, au fost adunate din revistă, confruntate cu manuscrisele și editate de dl Tiberiu Avramescu, vechi prieten și coleg statornic la Editura Minerva. Volumul se intitulează simplu, ca și celelalte culegeri de articole, Medalioane de istorie literară (1999-2001), și are 730
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
în evidență principalele direcții de studiu și de expertiză editorială ale unuia dintre cei mai pricepuți istorici literari ai noștri în a aprecia corectitudinea, competența, erudiția sau nepriceperea și pripeala altora în inițiativa de a edita sau de a interpreta textele clasicilor. E un domeniu de specialitate extrem de pretențios și care cere alt gen de competențe decât cronica literară sau comentariul la zi. Din nefericire, nu sunt prea mulți devotați pentru o astfel de îndeletnicire profesională. Pe vremuri, Paul Cornea și
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
La rubrica de cronica edițiilor din "România literară" lui Z. Ornea i-a succedat în 2002-2003 Cornelia Ștefănescu, o cunoscută specialistă în Mihail Sebastian și G. Călinescu. Al. Săndulescu susținea cu anumite intermitențe cronica edițiilor în "Jurnalul literar", colaborează cu texte de istorie literară și la "România literară", realizând o retrospectivă a unor astfel de "comentarii critice" într-un volum tot din 2004, Acele puncte lucii..., apărut la Editura Universal Dalsi. De puțină vreme, chiar în paginile "României literare", G. Pienescu
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
în limba română veche acestea cunoșteau numeroase oscilații. Substantivele feminine în -ie aveau în secolul al XVI-lea terminațiile de genitiv-dativ articulat -ieei, -iei, -iiei, -ii: corabieei, bucuriei, mîniiei, domnii etc. În secolele al XVII-lea - al XVIII-lea, în texte se întîlneau mai ales formele în iei și ii (iii). Concurența formelor a fost descrisă și de Mariana Costinescu, în Normele limbii literare în gramaticile românești (1979). Iar în textele dialectale contemporane e înregistrat adesea un genitiv-dativ neconform normelor academice
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
etc. În secolele al XVII-lea - al XVIII-lea, în texte se întîlneau mai ales formele în iei și ii (iii). Concurența formelor a fost descrisă și de Mariana Costinescu, în Normele limbii literare în gramaticile românești (1979). Iar în textele dialectale contemporane e înregistrat adesea un genitiv-dativ neconform normelor academice. Iorgu Iordan, în Limba română actuală. O gramatică a greșelilor (ediția a II-a, 1948), se arăta convins de motivarea fundamental estetică a unei norme care ținea în primul rînd
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
cînd acesta s-ar întoarce împotriva lui și cînd motivele care l-au făcut să promită un lucru au încetat să mai existe..." (p. 103) Re-povestită de Stelian Țurlea, istoria lui Harap Alb este aceeași (riguros, aceeași, la nivelul osaturii textului). Peste scheletul epic al poveștii lui Creangă se toarnă însă din abundență material postmodern: citate și aluzii culturale, strategii narative sofisticate, situații incompatibile cu presupusa epocă a derulării evenimentelor (salata pe care trebuie să o aducă protagonistul din grădina Ursului
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
citează direct - replici și trăsături de caracter imediat recognoscibile chiar și la nivelul unui om cu o cultură generală medie. Cu toate acestea, oarecum paradoxal, el nu parodiază și nu pastișează (cu excepția, eventual a poveștii propriu-zise a lui Ion Creangă) textele din care își ia referințele. Cel mult face cu ochiul spre diversele surse livrești, dar revine de fiecare dată la firul clasic al poveștii. Din cînd prin gura lui Flămînzilă, Gerilă, Vorbilă, Păsări-Lăți-Lungilă și a celorlalți vorbesc Rabelais, Shakespeare, Corneille
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
ar fi menirea și cu ajutorul Domnului trebuie să continuu o muncă începută cu ani în urmă și care nu va sfîrși niciodată. Așa că am mai umplut cîteva foi" (p. 146). Este această rescriere în cheie postmodernă susceptibilă să revitalizeze un text devenit clasic, după modelul remake-urilor din cinematografie? Cartea lui Stelian }urlea pare să indice un răspuns afirmativ. Categoric, Relatare despre Harap Alb este o carte actuală, din perspectiva tehnicii narative, care se citește cu ușurință și interes. Mă întreb însă
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
Poezia lui Marian Drăghici are la bază teoria eliadescă a sacrului camuflat în profan: "m-am ridicat decis am dat colțul străzii Clopotarii Vechi spre Povernei / și deodată îmi apăru în față / verticală marea". Filozofia ei este hotărît platoniciană, dualistă. Textul poetic devine astfel expresia unei stări de grație în care poetul intră odata ce realizează contactul cu divinitatea: contact anevoios, de altfel, intermitent, căci altfel, cum s-ar spune, poezia lui Marian Drăghici Ťnu s-ar povestiť. Cred că receptarea
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
de dincolo. Harrum este volumul unui poet matur - ce-i drept - care si-a construit obsesiv propria lume poetică: aceleași imagini, personaje, obiecte, ca în filmele lui Tarkovski. Harrum este deja un roman poetic, nu un simplu șir de poeme. Textele se află prinse într-o rețea intertextuală care te transportă de la Mallarmé și a lui roză mentală la Eminescu, la René Char, Iova și Paul Daian, Felix Lupu, te poartă prin Vechiul Testament. Mai ales ultima parte a volumului, cea de
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
biografistă certifică un grad de asumare fără precedent a versurilor. Este vorba despre, pe de o parte, "texistența" care pune semnul de egalitate între expresie literală și existență, pe de alta parte, despre medierea pe care Istoria o realizează între textul și existența individuale, înscriindu-le într-un destin. Lunetistul nu este așadar, ca în poezia optzecistă de inspirație anglo-saxonă, un personaj al unei ficțiuni poetice intimiste sau revendicative, ci o voce dintre lumi - un hibrid ontologic aș îndrăzni să spun
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
ne avalizează deciziile - cît și la mai vulgarele sfori trase de cei care conduc de pe pămînt destinele lumii: Metafizica sforii e moartea prin spînzurare./ Amorul ei: uleiul de candelă flacăra mistică pîlpîitoare". Nici un moment însă tentația tematizării conversiunii nu dispare, textul poetic este pentru Marian Drăghici o neîncetată spunere a credinței poetului în puterea alchimică a texistenței. Poetul nu este, aici, decît cel înzestrat cu har a cărui datorie este să transmită ce vede - ca verb derivat al viziunii: "vai de
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
au fost sortite eșecului, generând, de fiecare dată, o voință și mai marcată de integrare, de reconectare la matrice. Dar ce înseamnă Europa și cum s-a născut conceptul definitoriu? Autorul, specialist în limbi clasice, apelează la cele mai vechi texte ale antichității grecești și romane pentru a demonstra în ce măsură un mediu aparte, cel al continentului ce se va numi Europa, a imprimat primelor comunități stabilite aici o devenire aparte, sublimată într-o atitudine specifică față de lume, în mituri fondatoare originale
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
închisă", în sensul că nu se mai amestecă printre noi, cenzorii și securiștii! - o lume care, pentru "bătrânul" care sunt, și-a păstrat în întregime farmecul, atracțiozitatea și chiar misterul, în anumite ceasuri! în rest... e tăcere și cărți. P.S.: Text cerut și refuzat de revista "Vatra" - Tg. Mureș. (N.B.)
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
întregi din JURNALUL LITERAR (v. și în nr. 23-24/2004) cu notații critice ale căror ținte sunt cărțile lui Nicolae Manolescu. Scotocește febril în ele după erori de interpretare, inadvertențe, contraziceri și crede că le-a și găsit. Decupează din textul criticului fraze, propoziții, sintagme socotite incorecte și care ar dovedi, nici mai mult nici mai puțin, că "dl. Manolescu nu are noțiunea termenilor". Intrigat, Cronicarul s-a apucat să-l citească pe dl. prof. univ. dr. arh., luând act pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
a dreptul îl glorifică, îi înalță pur și simplu imnuri. Ne luăm, spunând aceste lucruri, după numărul amintit din Viața Românească. Cineva care semnează Mara Magda Maftei, probabil o tânără discipolă textualistă, scrie acolo următoarele rânduri înfiorate: "în căutarea sinelui textul lui Marin Mincu reeditează exclamația lui Isus Christos: ŤEli, Eli, lama sabakhtani?ť. Inițiere, cunoaștere și suferință în același timp". Dar nu doar tânăra generație adoptă față de Marin Mincu tonalitatea imnică. Poeta mult prețuită de Cronicar Nora Iuga are, într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
unicat, întrucît "codurile biologice nu generează indivizi identici". Astfel paradigma biologică a culturii constituie o injecție de ontologizare în țesuturile acesteia, un semnal al eliminării clivajului dintre semne și lucruri, proclamat în zorii modernității. Spre a-l parafraza pe Foucault, "textul rătăcitor în universul lucrurilor" se apropie de sfîrșitul voiajului său. Acceptarea nivelului biologic oferă șansa unei comunicări între științele naturii, psihologie, științele sociale și creație. Prin cultivarea unor astfel de corespondențe infrastructurale, înțelegerea tuturor acestor domenii se adîncește, se dinamizează
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
se adîncește, se dinamizează: "Contrar structuraliștilor, postmodernii nu gîndesc în diade și binalități, inclusiv de genul dihotomiei sincron/diacron. Fixîndu-și ca obiect dinamica structurilor de sens, nu forme reificate, perspectiva lor este holistă: nimic, inclusiv istoria nu mai rămîne în afara textului/limbajului. Situate la egală distanță de scientismul structuralist și de indeterminismul deconstrucționist, pragmatismul, glossematica, semioza socială, generalizată, analiza discursului sînt discipline prin care formalismul antebelic se deschide către context, către experiența socio-istorică". Modelul biologic al postmodernismului ar putea fi o
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
latinei pierdute, recent publicat la Casa Cărții de Știință din Cluj- Napoca. "Pretextul", precizat într-o notă, este cel al unei burse pentru studii doctorale la Seminarul de Romanistică al Universității din Zürich. Se întîmpla cu zece ani înainte ca textul integral să apară în volum. Ioana Bot n-a luat, aflăm, notițe, pentru a construi, din detalii a căror adecvare se pierde în timp, o atmosferă, ci o persoană. Rezultatul este, așadar, echivalentul bricolat și frugal al unui respectabil Bildungsroman
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]