3,082 matches
-
diviziunea muncii organizațională în resursele umane managerială În mare măsură, inovațiile netehnologice sunt o direcție importantă (accesibilă prin aceea că necesită fonduri reduse, dar afectează mult oamenii) la dispoziția managementului. A folosi corect oportunitățile TIC Tehnologiile informației și ale comunicării (TIC) se corelează direct cu societatea condusă prin cunoaștere prin aceea că ele reprezintă „vârful de lance” a ceea ce se numește tehnologiile intelectuale. Față de vechile tipuri de tehnologii (ale „corpului”, mecanice, sociale, ale „naturii”), „tehnologia intelectuală reprezintă substituția prin algoritmi (reguli
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ale experienței” (Bell, 2000, 20). Întreprinderile proprii societății conduse prin cunoaștere trec de la tehnologiile mecanice (la care „programul”, „algoritmul” se află „în capul” omului care le servește) spre cele informatice (inteligente), dar modul de folosire a acestora este foarte diferit. TIC au o serie de caracteristici care contribuie la o mare și diversă aplicabilitate în toate domeniile de activitate umană. Dintre acestea, amintim: - capacitatea de a ajunge (în principiu) în toate locurile de pe glob, realizând relații cu utilizatorii la distanță și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
contribuie la o mare și diversă aplicabilitate în toate domeniile de activitate umană. Dintre acestea, amintim: - capacitatea de a ajunge (în principiu) în toate locurile de pe glob, realizând relații cu utilizatorii la distanță și în timp real; - posibilitatea de „divizare”, TIC putând fi folosite de utilizatori înzestrați cu tehnologii foarte variate; - adecvarea lor la necesitățile diverse de cooperare și contactare între actori foarte diverși, generând clustere, rețele, întreprinderi „virtuale” etc.; - corelarea lor cu diversele tipuri de activități (gestiune, design, fabricație, comerț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
2006 Practici pluraliste în relațiile publice din Franța Arlette Bouzon, Joelle Devillard, Laurent Morillon LERASS-MICS, IUT, Université Toulouse III Serviciul de relații publice al unei organizații are ca scop diseminarea unei culturi unice, dezvoltarea mobilizării, cooperării și solidarității colective. Dezvoltarea TIC și diminuarea bugetelor alocate comunicării au accentuat, în ultimii ani, exigențele în materie de performanță ale relației cu presa, în Franța. Cunoașterea practicilor profesionale corespunzătoare în comunicarea internă și externă constituie un obiect de studiu interesant pentru cercetători. Obiectivul autorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
relațiilor publice de către comunicator: ce comportamente adoptă profesioniștii, care mijloace de informare sunt privilegiate și care sunt influențele acestora? Acest articol prezintă rezultatele cercetărilor proprii asupra practicilor de evaluare a atasaților de presă. Introducere Accelerarea fenomenelor de fuziune/achiziție, revoluția TIC-urilor (Tehnologii de Informare și Comunicare), probleme economice, sensibilitatea extremă a piețelor financiare - prin urmare, întreprinderea se confruntă cu presiuni externe din ce în ce mai puternice. Controlarea cu precizie a efectului real al comunicării, preocupare deja veche, a devenit imperios necesară. Și în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
au adunat destule lectici în fața sălii de lectură. Înseamnă că invitații au început să sosească. Trebuie să se grăbească. Mai aruncă încă o privire în urmă, la cuburile lucioase de pe pereții fântânii. Bucățile de sticlă încrustate în căptușeala de mas tic, rășină și bitum par să capteze toată lumina soarelui și o reverberează apoi în jurul lor. Formele unghiulare, cu creste în tonuri mai vii, contrastează plăcut cu bordura din cochilii de scoici. Meșterii care au trudit la această fântână au știut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o sărută pe gură. Ceilalți se așezaseră În jur În semicerc, cam excitați, iar unul strigă ceva. Belbo se așezase, cu o expresie impenetrabilă, și privea scena ca un impresar care asistă la o repetiție. Era asudat și avea un tic la ochiul stâng, pe care nu i-l mai văzusem până atunci. Deodată, când Lorenza dansa deja de vreo cinci minute, făcând tot mai vizibil gestul de a se oferi, avu o izbucnire: „Vino imediat Încoace”. Lorenza se opri, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
anume, care se regăsea în ceea ce urma să spună; chiar dacă nu voia decât să ceară pe un ton poruncitor încă un nimbu-pani, o făcea de parcă fi fost ultimul cuvânt care trebuia spus în acea problemă. Atât de izbitor era acest tic facial, încât treptat, Privett-Clampe își câștigă reputația unui bărbat de o inteligență pătrunzătoare. Deși poate că nu merita acest calificativ, nici nu făcu nimic pentru a-l demonta. Cine ar fi făcut-o, de fapt? Era un defect minor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
era să fie surprins de un polițist, înainte de a avea timp să-și ridice pantalonii. Oxfordul devenise un palimpsest. De fiecare dată când trecea pe străzile lui, era forțat să interpreteze toate plimbările anterioare în mici ritualuri, în cascade de ticuri, murmure și gesturi abrupte care provocau bârfele studenților mai mari, obișnuiți să diagnosticheze orice drept suprasolicitare. Chapel se simțea încolțit și a început să-și dorească să scape de aici într-un loc necunoscut, un loc față de care să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pare rău, nu prea Înțeleg, zice Ray. A dracu treabă de rahat! Datresăl admiri pe Ray Lennox, diun calm glacial În situații dinăstea, un cap bătrân pe umeri tineri. Dar era aici! Era aici! declamă ea. Ravelston Dykes. Banii vorbesc. Tic toc tic toc. Obișnuiți să facă numai ce vor. Ce bine cunosc tonuăsta! Da sunt un slujitor al statului. Mă ocup cu menținerea legii. Se aplică aceleași reguli. Trag adânc aer În piept și o privesc În ochi. E plăpândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu prea Înțeleg, zice Ray. A dracu treabă de rahat! Datresăl admiri pe Ray Lennox, diun calm glacial În situații dinăstea, un cap bătrân pe umeri tineri. Dar era aici! Era aici! declamă ea. Ravelston Dykes. Banii vorbesc. Tic toc tic toc. Obișnuiți să facă numai ce vor. Ce bine cunosc tonuăsta! Da sunt un slujitor al statului. Mă ocup cu menținerea legii. Se aplică aceleași reguli. Trag adânc aer În piept și o privesc În ochi. E plăpândă, speriată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de-al lui Georgette Heyer, cinic și plictisit de viață. Asemănarea mergea până-ntr-acolo încât era înalt, brunet și arătos, iar părul lui negru și des era tuns scurt. Ar trebui să fiu atentă când zâmbește cu ironie. Era ticul favorit al eroilor lui Georgette Heyer - când nu-și întreceau caii până în Brighton. —Tu trebuie să fii artista, mi-a spus fără nici o urmă de accent franțuzesc. —Așa este, sunt Sam Jones. Ești prieten cu Suki? —Practic, din fașă. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în acest loc apar și vieți noi. Aici se nasc oameni, se modelează caractere și se stabilizează deprinderi noi, în paralel cu schimbări majore sub aspect atitudinal. Se modifică mentalități... Doctorul Eugen Tomescu, de câteva zile, căpătase parcă un nou tic: frecatul palmelor în semn de mulțumire. I se întâmpla pe timpul contravizitelor, dar și în afara serviciului, înaintea întâlnirilor cu Iuliana sau după aceea. Avea satisfacții multiple și începuse să simtă un anumit fel de fericire. Nu se manifesta, dar fața lui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la Woodstock, albastru hippiot, Peace and Love, locuitorii îi percepeau ca pe o veselă armată invadatoare, erau și nu erau ciudați și își spuneau cu voioșie Freaks. Ce străvedeau maturii, indiferent de gusturile și de banii și de tabieturile și ticurile lor, era frumusețea. De necrezut, prin ochelarii oranj se vedea oranj, prin cei verzi se vedea verde, prin cei violacei se vedea violaceu. Parc-ar fi evacuat orașele pentru această pajiște rock, cu păr cârlionțat, cu busturile goale, era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
și emoția și este neplăcută pentru telespectatori, ba mai mult, sarcina operatorului care trebuie să țină un cadru corespunzător unei transmisiuni devine mai complicată. În timp, cu mult exercițiu, vei reuși să te debarasezi de unul dintre cele mai obositoare ticuri pentru un reporter (exceptându-le, bineînțeles pe cele verbale). Ca soluție, trebuie să îți găsești o poziție stabilă înainte de intrarea în direct. Sprijină-te pe ambele picioare, astfel încât să dispară impulsul de a-ți schimba centrul de greutate (vezi fotografia
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
rând să fie dinamic, să arate lucruri atunci când are de arătat. Mie îmi plac live-urile în care se arată ceva. Îți dau prezență acolo. Să fie serioși, foarte bine documentați, să nu exagereze, să nu mintă. Să renunțe la ticuri verbale... ce să vă mai spun, trebuie să vă mai spun, nu știu ce să zic, din astea. Să aibă umor. A.N.: Trebuie să arate bine? C.A.: Trebuie să arate decent. Mă enervează când îi văd la televizor cu fular
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
mai mult spatele, el este cel pe care mi-l amintesc și acum mai bine. Ori de câte ori se simțea stânjenită, Naoko se juca cu agrafa. Când se pregătea să spună ceva, își tampona mai întâi gura cu batista. Obișnuindu-mă cu ticurile ei, a început să-mi fie dragă. Naoko urma un colegiu de fete de la periferia orașului Musashino 1, colegiu renumit pentru predarea limbii engleze. În apropierea apartamentului în care locuia Naoko se afla un canal cu apă limpede și uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să venim pe furiș ca să mâncăm aici. Erau în stare să te elimine din școală dacă te prindeau că mănânci în oraș. Când își scotea ochelarii de soare, Midori părea mult mai somnoroasă decât cu ei pe nas. Avea două ticuri: se juca cu brățara de la mâna stângă sau se scărpina cu degetul mic la colțurile ochilor. — Ești obosită? am întrebat-o. — Puțin. Nu dorm destul, dar nu te îngrijora, mă simt bine. Îmi pare foarte rău pentru miercuri, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gândeam să pui tu mâna pe ea după ce plec eu. Voi doi v-ați înțelege minunat. — Nu glumesc! Glumesc eu! zise Nagasawa. Oricum, să fii fericit! Am senzația că te vor aștepta multe clipe grele, dar știu că ești un tic\los încăpățânat și le vei birui pe toate. Te superi dacă-ți dau un sfat? — Nu, normal. — Nu te mai autocompătimi, zise el. Numai cretinii fac așa ceva. — Bine, o să am grijă! Am dat mâna și ne-am despărțit, el pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nimic de-a face cu Apendicele lui Froehlich. Hai, Întinde-te, Anton. E rândul tău și al problemei tale sexuale. M-am ridicat Înțepenit de pe scaun. Bineînțeles că aveam destule să-i povestesc - o experiență rușinoasă, o fantezie interzisă, un tic sexuel. Și totuși, cum putea un singur episod dintr-o viață Întreagă intimă să... — N-o să te torturez, dacă asta crezi. Poți să-ți păstrezi secretele. Dar ai promis, să știi. Și-n plus, nu crezi că am depășit faza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
răsărise lângă el și, ținând Încă În fiecare mână câte o conservă cu boabe de năut, roși. Fiindcă fusese luat prin surprindere, nu-și putea recăpăta ușor siguranța sa masculină. — Îmi pare rău... spuse, Înclinând capul spre dreapta. Rose interpretă ticul nervos ca pe un semn de timiditate. Îi zâmbi tânărului ca să-i arate că Îl ierta și apoi se uită la fața lui aproape fără să clipească, făcându-l să se simtă și mai nervos. În afară de expresia suavă, de iepuraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
băgând capul pe ușă. Dă muzica aia Îngrozitoare mai Încet! Cu ochii lui căprui sclipind de avântul tinereții, cu părul lui negru dat cu prea multă briantină și pieptănat peste cap, putea fi considerat frumos dacă n-ar fi fost ticul ăla pe care Îl căpătase Allah știe când. Avea obiceiul să-și Încline capul spre dreapta În timp ce vorbea, o mișcare bruscă, mecanică, ce se intensifica atunci când era peste măsură de nervos sau se afla În prezența unor străini. Uneori alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în niciun fel, nici să încerc să-i răspund căutînd replici inteligente, nici să mă prefac însă că încasez cu pasivitate. închideam ochii, mă așezam pe un fotoliu și așteptam să treacă furtuna. Domnișoara ri era de fapt plină de ticuri și de manii. nu lua niciodată metroul (întrucît, spunea ea, preferă „suprafața”), nu traversa niciodată străzile pe zebră („este cel mai periculos loc pe unde se poate trece”), nu se așeza niciodată în cafenele cu fața spre stradă („nu vreau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Molinari. Apoi, pentru o clipă, l-a Încercat nesiguranța. A văzut Balanța și Scorpionul. A priceput că dăduse greș; s-a trezit tremurând. Soarele Îi rumenise chipul. Pe noptieră, stând pe Almanahul Bristol și câteva numere din Fixa, ceasul deșteptător Tic Tac arăta zece fără douăzeci. Continuând să-și murmure numele zodiilor, Molinari s-a ridicat În capul oaselor. A privit pe geam. La colțul străzii adăsta necunoscutul. A zâmbit viclean. S-a dus În spate; s-a Întors cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-i dea certitudinea că nu mai este doar o rotiță ce poate fi înlocuită oricînd cu alta asemănătoare. De fapt asta era cauza pentru care viața oricărui inspector simplu era nu grea, ci îngrozitoare. Oamenii se uzau repede, căpătau ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt, fără să vadă, fără să știe încotro și de ce sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc, să-și țină respirația, să înghită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]