2,600 matches
-
de corpi Kurloff în diferite organe ne poate crea probleme de diagnostic. Macrofagele Macrofagele constituie a doua linie de apărare din cadrul proceselor inflamatorii. Provin în cea mai mare parte din monocitele circulante și numai într-o proporție redusă din histiocitele tisulare IOAN PAUL84 (Bochsler și Slauson, 2002Ă. Transformarea monocitului și a histiocitului în macrofag s-ar face sub impulsul mactinei, fragmentul aminoterminal al alfa-actinei extracelulare, dotată cu activitate chemotactică semnificativă (Luikart S. D. și colab. 2003Ă. Macrofagele circulante ar derivă din monoblastul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Unanue, 1974Ă în trei categorii: MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 85 1. Produși enzimatici: enzime lizozomale, colagenaze, elastaze, etc., care afectează proteinele extracelulare; 2. Produși implicați în reacțiile de apărare ale gazdei: lizozim, proteine plasmatice: fibronectină, α2 macroglobulina, transcobalamină, apolipoproteina E, tromboplastina tisulara și factorii V, VII, IX și X ai coagulării, componenții C1, C2, C3, C4, C5, B, F, D, factori pirogeni endogeni etc.; 3. Produși care modulează activitatea celulelor înconjurătoare: monokine, factori limfostimulatori, factori stimulatori ai producerii de colonii, diferiți inhibitori
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
NO2, PAF Legenda: ÎL - 1 = interleukina 1; MIP = proteinele inflamatorii ale macrofagelor; INF = interferon; CSF = factorul de stimulare a formării coloniilor; GM = factorul granulocitar monocitar; HGF = factorul de creștere al hepatocitelor; NO2 = oxidul nitric; PAF = factorul de activare plachetară. Macrofagele tisulare se pot divide în alte macrofage, deci se multiplică local sau formează celule epitelioide și celule gigante (Thomson R. G., 1984; Pépin, 1993Ă. Ultimul cercetător pentru a sublinia rolul macrofagelor în inflamații, reproduce expresia lui Solbach și colab. (1991Ă, după
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cu substrat imun. Ele se intrica uneori atât de mult cu modificările din inflamațiile neimune încât adesea separarea lor este aproape imposibilă. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT ALTERATIVE Omise de numeroși patologiști, inflamațiile predominant alterative se caracterizează prin prezența modificărilor distructive celulare și tisulare de la modificări de nivel electronomicroscopic până la lize tisulare mai mult sau mai puțin întinse. Într-un prim moment unele celule cad pradă citolizei, altele dimpotrivă își exacerbează funcțiile, își intensifică activitatea IOAN PAUL116 respiratorie, glicoliza aeroba, producția de acid lactic
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de mult cu modificările din inflamațiile neimune încât adesea separarea lor este aproape imposibilă. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT ALTERATIVE Omise de numeroși patologiști, inflamațiile predominant alterative se caracterizează prin prezența modificărilor distructive celulare și tisulare de la modificări de nivel electronomicroscopic până la lize tisulare mai mult sau mai puțin întinse. Într-un prim moment unele celule cad pradă citolizei, altele dimpotrivă își exacerbează funcțiile, își intensifică activitatea IOAN PAUL116 respiratorie, glicoliza aeroba, producția de acid lactic etc. Toate aceste modificări au drept rezultat punerea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
nestructuralizată sau în substanță fundamentală propriu-zisă. Aceasta va suferi polimerizări și depolimerizări care vor avea ca efect ruperea legăturilor dintre celule și matricea extracelulara, creșterea permeabilității structurilor fibrilare, sporirea difuzibilității prin spațiile intercelulare, cuprinderea în procesul inflamator a unor arii tisulare din ce in ce mai întinse. Acțiunea agenților patogeni asupra capilarelor se va manifestă pe de o parte asupra porilor existenți la contactul dintre celulele endoteliale, iar pe de altă parte asupra membranei bazale a capilarelor, producând depolimerizarea acesteia. Se creează astfel condițiile trecerii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
morbid și etiologia acestuia. În hepatitele de natură virală procesul se însoțește adesea și de prezența unor incluzii care participă la stabilirea diagnosticului. Inflamațiile necrotice Inflamațiile necrotice se caracterizează, așa cum le arăta și denumirea, prin focare de moarte celulară sau tisulara, mai mult sau mai putin întinse, în raport cu patogenitatea agentului etiologic. Se deosebesc din acest punct de vedere inflamații necrotice manifestate prin focare miliare și submiliare cât și focare al căror diametru trece de 1-5-20 cm,necroze în focare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
congestive sunt cele mai vizibile, la nivelul seroaselor marilor cavități (pericard, pleura, peritoneuă. Cantitatea de exsudat seros este relativ mică și „se pierde” în cavitățile afectate. Numai la examenul histologic se observa exsudatul care o definește, sub forma unor dilacerări tisulare prin conținut omogen albăstrui-roșiatic, ușor PAS pozitiv. Inflamația seroasa cavitara se caracterizează prin acumularea unor cantități variabile de lichid clar citrin sau ușor opalescentexsudatul seros - în spațiile virtuale ale cavităților afectate. Seroasa acestora este mai mult sau mai putin îngroșata
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
inflamații pseudomembranoase, majoritatea patologiștilor deosebesc două forme morfoclinice: crupală și difteroidă. Inflamațiile crupale se caracterizează prin predominantă în exsudatul inflamator a fibrinei, component final al sistemului coagulării sângelui, respectiv a polimerizării fibrinogenului în fibrina, în prezența tromboplastinei și a trombinei tisulare. Exsudatul fibrinos apare sub forma unei pelicule sau pseudomembrane cenușii gălbui de grosimi variabile, la suprafață seroaselor sau a mucoaselor afectate; este deci o inflamație superficială. Pseudo-membrana de fibrina se desprinde cu ușurință de țesuturile subiacente, fără să lase eroziuni
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
o inflamație de graniță, denumirea se menține mai mult pentru organele compacte și evoluțiile rapide ale unor leziuni gastrointestinale („carbunculii" din antraxă. Inflamațiile purulente Inflamațiile purulente se caracterizează prin predominantă exsudatului leucocitar, care împreună cu elementele locale distruse și lichidul tisular excesiv formează puroiul. Pentru a sublinia caracterul evolutiv, agresiv al procesului se utilizează și termenul de inflamație supurativa. După celulele predominanțe în exsudatul purulent, respectiv în puroi, putem deosebi în cadrul inflamațiilor purulente: inflamații neutrofilice, cele mai frecvente, eozinofilice consecutive migrațiilor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sanguina și numai o parte redusă sunt elemente multiplicate pe plan local. Welch R.M. și Sen G.C. (1997Ă au sintetizat răspunsul gazdei la infecțiile virale sub forma „unei cascade complexe de citokine, hormoni și răspunsuri celulare diverse pentru repararea alterării tisulare și controlul agentului infecțios. Răspunsul se instalează rapid prin apariția IOAN PAUL132 limfocitelor B și Ț, cunoscut ca raspunsul de faza acută”. El începe prin activarea complementului de către virus și celulele infectate de acestă cât și inducerea de citokine
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și colab., 2003; M.V.M., 2005Ă. Inflamațiile eozinocitar-eozinofilice Inflamațiile eozinocitar- eozinofilice se caracterizează prin predominantă eozinocitelor, eozinofilelor sau ale ambelor tipuri celulare în MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 137 teritoriile inflamate. Considerăm oportun să subliniem că denumirea de eozinocite se acordă granulocitelor eozinofile tisulare, iar cea de eozinofile se rezervă granulocitelor din compartimentul medulovascular. Ambele tipuri pot fi implicate în inflamații și diferențierea în secțiunile histopatologice nu este totdeauna ușoară. Inflamațiile eozinocitar-eozinofilice se constată în bolile parazitare și mai ales pe traseul de migrație
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și creșterea consistentei zonelor musculare afectate. Se suspicionează intervenția speciilor de Sarcocystis, desi evidențierea lor în leziuni este destul de rară. Discutând rolul eozinofilelor în patogeneza inflamațiilor parazitare, Smith J.A. și Goetzl E.J. (1980Ă au emis ipoteza ca eozinocitoza tisulara din parazitoze pare să fie controlată de factori deosebiți de cei ai eozinofiliei sanguine, proveniți din paraziții în cauză. Extractele de Ascaris spp. și Taenia taeniformis conțin factori chemotaxici derivați din paraziți, care împreună cu răspunsul gazdei la antigenii parazitari creează
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pare să fie controlată de factori deosebiți de cei ai eozinofiliei sanguine, proveniți din paraziții în cauză. Extractele de Ascaris spp. și Taenia taeniformis conțin factori chemotaxici derivați din paraziți, care împreună cu răspunsul gazdei la antigenii parazitari creează condițiile eozinocitozei tisulare crescute. La păsări se cunoaște hepatită eozinofilică în relație cu toxinele care trec barieră intestinala. Gross T.L. și colab. (1992Ă vorbesc de boli nodulare și difuze ale dermului la animalele de companie cu reacții predominant eozinofilice, ca: granulomul eozinofilic al
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
colab., 1966Ă și implicațiile lui în patologia animalelor. În cicatrizarea leziunilor produse de Cystcercus tenuicolis la ovine, Paul I. și colab. (1997Ă au demonstrat participarea mastocitelor la scurtarea duratei proceselor exsudative din focarele inflamatorii și favorizarea proliferării fibroblastelor, respectiv fibrozarea tisulara Smith J.A. și Goetzl E.J. (1980Ă au subliniat prezenta acestor celule în teritoriile invadate de paraziți evidențiind degranularea și punerea în libertate a unor factori din bogatul lor conținut bioactiv. Capron (1986Ă citat de Bourdoiseau G. și Cadoré (1993Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
influența unor limfokine, complexe imune circulante și/sau a unor produși rezultați din degradarea unor bacili alcoolo-acido-rezistenți (BAARĂ. Pépin M. (1993Ă le consideră inflamații cronice proliferative focalizate, cu aspecte morfopatologice variate după agentul inductor, răspunsul imunitar al gazdei și localizarea tisulara. Deși în structura lor se pot întâlni mai multe tipuri celulare: granulocite neutrofile dar și eozinofile, limfocite, celule dendritice, fibroblaste, celule epitelioide, celule gigante și macrofage, ultimele reprezintă celulele principale, sursa celulelor epitelioide și gigante. Conglomeratul de celule inflamatorii se
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
este determinant, ca exista si inflamații de acest tip negranulare, exemplu tipic fiind inflamațiile difuze cu celule gigante și pe de altă parte “țesutul de granulație” din cicatrizarea plăgilor, lipsit de celule epitelioide și celule gigante, component al reacțiilor reparatorii tisulare. Am considerat și considerăm ca principale criterii pentru definirea unei inflamații granulomatoase, prezența în teritoriile inflamate a celulelor epitelioide și a celulelor gigante, indiferent de aspectele macroscopice sau etiologice. Etiopatogenetic, Warren K.S. (1980Ă și Pépin (1993Ă deosebesc: granuloame neimunologice și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
un prim stadiu în jurul corpilor inerți se constată un aflux leucocitar sporit, cu rol resorbtiv. Leucocitele împreună cu celulele locale distruse constituie un prim grăunțe de puroi. Reacția exsudativa va fi cu atat mai accentuată cu cât este mai mare traumatismul tisular și în special cantitatea de germeni vehiculată de corpul inert În cazul unei cantități reduse de germeni și a unei reactivități crescute a organismului, reacția exsudativa este minimă și în jurul corpului străin se instituie proliferarea mezenchimală exprimată printr-o coroană
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
refacerea lui la parametrii apropiați normalului - restitutio and integrum. Apropiați normalului, pentrucă țesutul nou format ajunge la calitățile vechiului țesut numai după o perioadă mai îndelungată de timp - luni sau chiar ani. În cazul inflamațiilor cu lezionare macroscopica, adesea alterarea tisulara se extinde, depășește capacitatea de curățire a focarului și răspunsul inflamator evoluează în diferite direcții morfologice. Evoluția procesului inflamator este dependentă de reactivitatea generală a organismului , a diferitelor complexe tisulare, a numeroaselor tipuri celulare afectate cât și de patogenitatea agresorilor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
chiar ani. În cazul inflamațiilor cu lezionare macroscopica, adesea alterarea tisulara se extinde, depășește capacitatea de curățire a focarului și răspunsul inflamator evoluează în diferite direcții morfologice. Evoluția procesului inflamator este dependentă de reactivitatea generală a organismului , a diferitelor complexe tisulare, a numeroaselor tipuri celulare afectate cât și de patogenitatea agresorilor. Durată de viață a diferitelor celule și capacitatea lor de multiplicare are un rol deosebit. Din acest punct de vedere celulele animale pot fi sistematizate în celule labile, celule stabile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în celule hepatice, intestinale, musculare și nervoase (Bonnet D., 2002; Poulsom și colab., 2002Ă. Este din ce in ce mai frecvent admisă dogmă că o celulă stem embrionara este capabilă să genereze mai mult de un singur tip de celulă tisulara sau organică. ∴ Una dintre modalitățile evolutive cele mai frecvente ale procesului inflamator este organizarea, înlocuirea țesuturilor inflamate cu țesut conjunctiv de neoformație. La nivelul unui focar inflamator, o parte din elementele exsudate și mai ales elementele proliferate îndeplinesc o intensă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de papilomul de plex coroid, amândouă putând invada țesutul cerebral și metastaza în spațiile subarahnoidiene [2]. TUMORI NEURONALE ȘI MIXTE NEUROGLIALE Sunt neoplasme relativ rare, formate parțial sau total din celule cu origine neuronală, cu un nivel crescut de diferențiere tisulară. a. Gangliocitomul pur este foarte rar. Chisturile și calcificările nu sunt tipice în acest caz. Priza de contrast este discretă sau absentă. În unele cazuri pe examinarea CT nu se observă modificări patologice, având în vedere localizarea superficială, iar pe
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
93. Colorare frotiu - metodă panoptica May Grunwald-Giemsa 40800 ──────────────────────────────────────────────────��───────────────────────────── 94. Medulograma, adenograma 241400 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 95. Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor - VSH(metodă 46700 Westergreen) ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 96. Leucocitoconcentratul 241400 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 97. Determinarea timpului de coagulare -timp de sângerare 43200 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 98. Determinarea timpului de: - tromboplastina tisulara - timp Quick 114900 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 99. - recalcificare - timp Howell 62100 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 100. Determinarea: - retracției cheagului 22400 ──────────────���───────────────────────────────────────────────────────────────── 101. - fibrinogenului prin coagulare cu trombina (metodă cantitativa) 52800 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 102. - numărului de reticulocite 119200 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 103. - sideroblastilor și siderocitelor 121200 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 104. Evidențierea corpusculilor Heinz 121200 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 105. Determinarea rezistenței
EUR-Lex () [Corola-website/Law/212638_a_213967]
-
93. Colorare frotiu - metodă panoptica May Grunwald-Giemsa 40800 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 94. Medulograma, adenograma 241400 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 95. Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor - VSH(metodă 46700 Westergreen) ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 96. Leucocitoconcentratul 241400 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 97. Determinarea timpului de coagulare -timp de sângerare 43200 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 98. Determinarea timpului de: - tromboplastina tisulara - timp Quick 114900 ────���─────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 99. - recalcificare - timp Howell 62100 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 100. Determinarea: - retracției cheagului 22400 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 101. - fibrinogenului prin coagulare cu trombina (metodă cantitativa) 52800 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 102. - numărului de reticulocite 119200 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 103. - sideroblastilor și siderocitelor 121200 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 104. Evidențierea corpusculilor Heinz 121200 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 105. Determinarea rezistenței
EUR-Lex () [Corola-website/Law/212641_a_213970]
-
93. Colorare frotiu - metodă panoptica May Grunwald-Giemsa 40800 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 94. Medulograma, adenograma 241400 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 95. Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor - VSH(metodă 46700 Westergreen) ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 96. Leucocitoconcentratul 241400 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 97. Determinarea timpului de coagulare -timp de sângerare 43200 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 98. Determinarea timpului de: - tromboplastina tisulara - timp Quick 114900 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 99. - recalcificare - timp Howell 62100 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 100. Determinarea: - retracției cheagului 22400 ──────────────��───────────────────────────────────────────────────────────────── 101. - fibrinogenului prin coagulare cu trombina (metodă cantitativa) 52800 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 102. - numărului de reticulocite 119200 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 103. - sideroblastilor și siderocitelor 121200 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 104. Evidențierea corpusculilor Heinz 121200 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 105. Determinarea rezistenței
EUR-Lex () [Corola-website/Law/212642_a_213971]