9,719 matches
-
puisse atténuer leș pertes inhérentes dans la traduction de poésie, pertes dues à la dualité du signe : " Pentru a realiza o bună traducere, traducătorul trebuie să fie în permanență călăuzit de această aspirație spre compensație. Poemele de oareșicare amploare oferă traducătorului destule prilejuri de a-si răzbuna înfrângerile. "1030 Dans la vision de Blaga, la compensation assure le succès d'une traduction de poésie et devient la preuve du pouvoir créateur du traducteur qui " se mesure " avec l'auteur du texte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
d'une traduction de poésie et devient la preuve du pouvoir créateur du traducteur qui " se mesure " avec l'auteur du texte source : " Și, pentru a salva o poezie în traducere, e de multe ori suficientă o singură biruința a traducătorului asupra autorului. "1031 5. 4. Blaga figure de la résistance anti-communiste à travers la traduction Sean Cotter observe que, dans la période trouble des années '50, deux intellectuels se șont opposés aux rigueurs du régime communiste : le premier est le linguiste
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
traduction et avant-propos par Paul Miclău; préface et note biographique par Romul Munteanu, Minerva, Bucarest, 1978, p. 59-96. PAPU, Edgar, " Galaxia Blaga-Brâncuși ", în Din clasicii noștri. Contribuții la ideea unui protocronism românesc, Editura Eminescu, București, 1977. PAVELESCU, Amalia, " Lucian Blaga traducătorul ", consulté le 12 juillet 2011, URL : http://cclbsebes.ro/publicatii blaga/traducatorul.pdf. PĂTRĂȘCANU, Lucrețiu, " Curente și tendințe în filosofia românească ", în Scânteia, 2-115, 1945. PETRESCU, Irina, " Présentation de Lucian Blaga ", în Lucian Blaga " Le Grand Passage ", suivi de Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
canons de la guerre. Ces transpositions șont dues à l'enthousiasme avec lequel mon âme a répondu aux sources qui se trouvaient devant moi. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons. 960 V. aussi l'article d'Amalia Pavelescu, " Lucian Blaga traducătorul ", consulté le 12 juillet 2011, URL: http://cclbsebes.ro/publicatii blaga/traducatorul.pdf. 961 Mircea Cenușă, Lucian Blaga. Corespondență, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989, p. 272 : " Je veux publier un recueil de traductions de la poésie universelle. Îl s'agit de trențe poèmes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
des paysans ou dans la langue pastorale, car îl risque de s'assombrir et de se banaliser. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons. 1002 V. Ibid : " Încercările anterioare de traducere ale lui Faust au eșuat, printre altele, și fiindcă traducătorii au încercat să ocolească neologismul, introducând un grâi semănătorist în tălmăcirea unei opere de înaltă, supremă intelectualitate. " (" Leș tentatives antérieures de traduction de Faust ont échoué, parmi d'autres raisons, parce que leș traducteurs ont essayé d'éviter le néologisme
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le terme " poétique inverse ". 1038 V. Mircea Vaida, Lucian Blaga. Afinități și izvoare, op. cît. L'auteur critique l'empreinte trop personnelle de Blaga dans leș traductions qu'il a réalisées : În genere, Blaga nu poate fi un foarte bun traducător, deoarece e un prea mare poet. Pretutindeni în versurile românești ale poemelor este săpata adânc amprenta personalității sale. [...] În orice caz, îl simțim în aceste tălmăciri prea mult pe Blaga și prea puțin pe autorul textului tradus. " (p. 73) " [...] tălmăcirea
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la București între 1804 și 1813, D.E. a transcris în condici, admirabil caligrafiate, fonduri uriașe de documente istorice și bisericești. Scos din funcție de același Nectarie, ajuns mitropolit al Ungro-Vlahiei, se retrage la Craiova. Restul vieții trăiește modest, ca „dascăl slavonesc”, traducător de documente și caligraf. Principala lui operă este un Hronograf scris în 1814. D.E. reia vechea specie bizantină într-o epocă târzie, de tranziție între veacuri și mentalități, hazardându-se a da, naiv și fantezist, o viziune europeană asupra evenimentelor
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
viitorime; se reproduce fotografia statuii lui Ovidiu de la Constanța și se dau informații în legătură cu inaugurarea unui monument la Sulmona, locul nașterii poetului. Revista publică mai multe traduceri: Viermele de mătase de Uhland (tălmăcire de N. Țimiraș), Cântece de H. Heine (traducător Ion Bentoiu), Poemele vieții și ale dragostei de Tagore (în versiunea lui P. Theodoru). Alți colaboratori: Al. Șteflea, O. Tafrali. I.H.
DOBROGEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286803_a_288132]
-
, János (14.X.1921, Macea, j. Arad - 23.VII.1987, Budapesta), traducător ungar. Și-a început studiile secundare la Arad, luându-și bacalaureatul la Győr (Ungaria, 1941). Înrolat în 1944 dezertează, și după o scurtă cariera politică la Győr, Debrețin și Budapesta (1945-1950), lucrează, din 1951, la diferite edituri din Budapesta, pentru
DOMOKOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286823_a_288152]
-
întâi redactor-șef (din 1956), apoi, din 1965, director. Din inițiativa lui D. au luat ființă colecțiile „Clasicii literaturii universale”, „Bibliotecă modernă” și „Cartea milioanelor”, în care au apărut peste o sută de opere literare românești în traducere maghiară. Că traducător, D. s-a dedicat prozei românești din secolul al XX-lea, în special creației lui Panait Istrati, Mihail Sadoveanu și Mihail Sebastian. Operele lui Panait Istrati (cu exceptia românului Chira Chiralina) au devenit accesibile cititorilor maghiari în traducerea lui D., care
DOMOKOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286823_a_288152]
-
a întâmplat nimic (1962) și câteva nuvele (Ochi de urs, O mică cercetare, Hoțul, 24 iunie), publicate întâi în diferite periodice sau volume, apoi adunate în ediția operelor alese ale lui M. Sadoveanu, ediție realizată în selecția și sub redactarea traducătorului în colaborare cu V. András János, sub titlul Válogatott művek (I-III, 1966). Din opera lui Mihail Sebastian a tălmăcit românul Accidentul. Traduceri: Panait Istrati, Pusztai bogáncsok [Ciulinii Bărăganului], Budapesta, 1961 (în colaborare cu Horváth Henrik), Kyra Kyralina, Budapesta, 1965
DOMOKOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286823_a_288152]
-
, (29.VII.1806, Săliște, j. Sibiu - 18.I.1873, Buzău), cărturar și traducător. Originar dintr-o familie de țărani ardeleni, Ionaș și Marina Roman, Dimitrie se călugărește în 1823 la mănăstirea Neamț. Vine la București în același an și intră la tipografia de la Cișmeaua Mavrogheni, lucrând mai târziu ca zețar pentru I. Heliade-Rădulescu
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
Lajos, Jékely Zoltán, Kányádi Sándor, Illyés Gyula, Szemlér Ferenc, Szilágyi Domokos, Garai Gábor, Kiss Jenó, Nagy László. După o serie de studii despre O. Goga, în 1971 își publică monografia Octavian Goga, a költó és műfordító [O. Goga poetul și traducătorul], lucrare din care apare în 1978 un extras și în limba română (Octavian Goga. Anii studenției. Traducerile). A dat la iveală o serie de date noi, inedite, referitoare la O. Goga, îndeosebi corespondența cu Ioan Lupaș, documentele din arhiva cercului
DOMOKOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286822_a_288151]
-
studiere a rolului și importanței unei personalități creatoare marcante în păstrarea și înnoirea tradițiilor populare. SCRIERI: A román irodalom magyar bibliográfiája [Bibliografia maghiară a literaturii române], I-II, București, 1966-1978; Octavian Goga a költő és műfordító [Octavian Goga poetul și traducătorul], București, 1971; ed. (O. Goga. Anii studenției. Traducerile), tr. Dan Culcer, pref. I. D. Bălan, București, 1978; Magyar-román irodalmi kapcsolatok [Legături literare maghiaro-române], Budapesta, 1985; Tipografia din Buda: contribuția ei la formarea științei și literaturii române din Transilvania la începutul secolului
DOMOKOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286822_a_288151]
-
, Gabriel (pseudonim al lui Nicolae N. Urdăreanu; 20.VI.1877, Iași - 1944), poet și traducător. Este fiul Nataliei și al lui Nicolae Urdăreanu, locotenent. Și-a început studiile secundare în București, la Colegiul „Sf. Sava”, continuându-le în Craiova, la Liceul „Carol I”, unde îi are colegi pe N. M. Condiescu și Victor Anestin. A
DONNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
DONICI, Radu (Rostislav) (1.VIII.1908, Sankt Petersburg - ?), traducător. Este fiul Domnicăi (n. Donici) și al lui Mihail Dobronvarov, secretar al Consistoriului din Chișinău, și frate cu Leon Donici. A tradus mult, îndeosebi din literatura rusă și sovietică, publicând în „Ilustrațiunea română”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul”, „Sfarmă-Piatră”, „Viața
DONICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286828_a_288157]
-
demult, București, 1956 (în colaborare cu Mircea Alexandrescu); Krishan Chandar, Când vorbesc statuile, pref. Al. Săndulescu, București, 1956 (în colaborare cu Irina Negură); A. Doljanski, Mic dicționar muzical, București, 1960; Liubov Solovțova, Giuseppe Verdi, București, 1960. Repere bibliografice: Florin Faifer, Traducătorul, CL, 1999, 4. F.F.
DONICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286828_a_288157]
-
, Marco (25. IV.1939, Avigliana, Italia), istoric și critic literar, traducător italian. Licențiat în litere al Universității din Torino, C. a fost între 1965 și 1969 lector de limbă italiană în cadrul Facultății de Filologie de la Universitatea din București. După reîntoarcerea în țară, i se încredințează predarea limbii și literaturii române la
CUGNO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
seria de studii și texte românești „La colonna infinită” a Editurii dell’Orso din Alessandria. A colaborat la revistele „Îl Dramma”, „Sipario”, „L’Europa letteraria e artistică”, „România Orientale”, precum și la „Secolul 20”, „Viața românească”, „Apostrof”, „Vatra” ș.a. Debutează că traducător de literatură română în 1972, cu transpunerea în italiană a optzeci de poezii de Marin Sorescu, autor al carui admirator și exeget va rămâne. O antologie din opera poetica a lui Tudor Arghezi, publicată tot în 1972, la prestigioasa editură
CUGNO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
scrive”, care apare la Cremona, s-au publicat, în 1996 și în 1997, două masive grupaje de traduceri întitulate Letteratura moldava: ritratto di gruppo - poeți della Bessarabia și La poesia negli anni di transizione: la România postcomunistă. În privința prozei, interesul traducătorului și comentatorului a fost atras de scrierile lui Zaharia Stancu, Mircea Eliade și Constantin Noica, precum și de românele semnate de Norman Manea. Alte câteva traduceri, printre care Baltagul lui Sadoveanu, au rămas netipărite în volum. SCRIERI: Momento Eminescu- Momentul Eminescu
CUGNO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
dintr-o literatură în alta? Ceea ce s-a putut scrie numai și numai în acea literatură, și nu în alta”), Eugen Janovics, directorul Teatrului Maghiar din Cluj („Tema Scrisorii pierdute este într-atât de internațională, încât aparține tuturor”), Emerich Kadar, traducător al pieselor lui Caragiale și ale lui Eftimiu (opera lui Caragiale conține „un statornic element al comediei politice de pretutindeni”). „Foiletonul culiselor” oferise deja un fragment din O scrisoare pierdută în transpunerea lui Kadar Imre. Alte anchete din paginile revistei
CULISELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286571_a_287900]
-
înfățișați elogios de redactorul principal, V. Cârlova (tipărit și postum) și Gr. Alexandrescu. Colaborarea multora dintre ei este, totuși, sporadică. Contribuția gazetei la promovarea literaturii autohtone și la cultivarea limbii este reprezentată, în mare măsură, de activitatea de poet, prozator, traducător și îndrumător literar a lui Heliade-Rădulescu, care își ține aici, în primii ani, „lecțiile” de literatură, urmărind trezirea gustului pentru lectură și formarea unui public pregătit să aprecieze operele literare după regulile esteticii. Atitudinea lui critică avea în vedere analiza
CURIERUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286602_a_287931]
-
Mancha de Cervantes, după versiunea franceză a lui Florian, fabule de J.-P. Viennet și Alphonse Karr, fragmente din scrierile lui E. Bulwer-Lytton, Al. Dumas, M-me de Genlis, W. Scott, toate traduse de Heliade. Tot el, secondat de I. D. Negulici (traducător al lui Aimé Martin), lansează aici o Chemare pentru realizarea unei „Biblioteci universale” care să cuprindă opere fundamentale din istoria, filosofia și literatura universală, în traducere românească. L.V.
CURIERUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286602_a_287931]
-
DAMASCHIN, episcopul (? - 5.XII.1725, Râmnicu Vâlcea), traducător. Pe numele laic Dumitru Voinescu, D. provenea dintr-o familie boierească ce avea o moșie pe Dâmbovița. A fost tipograf și dascăl la școala slavonă din București. În 1703 este ales episcop al Buzăului, iar în 1708 e numit în
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
avea o moșie pe Dâmbovița. A fost tipograf și dascăl la școala slavonă din București. În 1703 este ales episcop al Buzăului, iar în 1708 e numit în scaunul Episcopiei Râmnicului. Poliglot și cultivat, se remarcă prin intensa activitate de traducător, dar și prin dârzenia cu care apără drepturile românești în fața vremelnicilor cuceritori austrieci. Cele mai importante cărți traduse de el - Apostolul (1683), Orologiul (Ceaslovul) (1745), Sfânta și dumnezeiasca evanghelie (1746) - au fost tipărite în perioada 1683-1818 în șaptezeci și trei
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]