9,252 matches
-
așa îți ziceau în gimnaziu, Octavă, datorită vocii, așa îți zisei și eu, de atunci, în timp ce ăștia, comuniștii, se întindeau ca molima neagră, acasă, ne interpretai scene din mari piese de teatru, amintindu-ne că există pe lume și alte tragedii, la fel de mari ca ale poporului român mutilat de comunism, că există pe lume bucuriile, râsul, sublimul, extazul. Când ardea lampa, doar noi știam că interpretează Octavă pentru noi o scenă dintr-o piesă, ne vorbeai despre artă și iubire, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
V. NEVESTE — M-am însurat cu Rita, prima nevastă, că întâi a fost Rita, și apoi Vichi... Și asta e a doua poveste... — A doua, dacă vrei tu să le numeri, m-am însurat, îți ziceam, ca să trec peste o tragedie ce mi s-a întâmplat în primul an de actorie, de-abia terminasem facultatea în orașul meu moldovenesc și m-au oprit acolo, asistent la Catedra de Actorie, apoi am venit în București, prin concurs, Proful de Actorie, îmi ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fac un repertoriu, te lucrez și vedem, însă n-am băgat-o la teatru, mi-a rămas asta pe suflet și, de atunci, ajut pe cine vrea să intre, dacă e și talentat, ai talent?... intri, am trecut printr-o tragedie cu Ani, prima iubire din viața mea, o fată care totdeauna m-a așteptat, indiferent ce gagici am avut, ea era stabilitatea mea, lumina, mă puteam întoarce oricând la Anita, indiferent ce făceam, eram tineri și curați, îmi plăcea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
montezi Shakespeare, uite, în loc să-ți aduc o pălărie, cum mi-ai adus tu de la Paris, eu ți-am adus o carte de la N.Y., acuma să te văd, regizore! Titus urmărise doar pe CD-uri filmele făcute până atunci, după tragedia shakespeariană. Auzise că un bun regizor, mai tânăr, făcuse un spectacol cu Electra, de mare succes în toată lumea, și era sigur că va putea face la fel, deci, se poate, eu, de ce nu?, se îmbărbătase, încă din primăvară, Titus Segovia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
În vânt. Amory a privit Îndelung o clădire ce purta numărul 69. Acolo, câțiva bărbați cărunți ședeau de vorbă, liniștiți, În timp ce studenții treceau pe lângă ei, ca o defilare a vieții. SUB ARCUL DE LUMINĂ Pe urmă ochii de smarald ai tragediei l-au pironit dintr-o dată pe Amory din marginea lunii iunie. În seara de după plimbarea cu bicicletele la Lawrenceville, gașca sa a plecat la New York, În căutarea aventurii și a pornit, Înapoi spre Princeton, cu două mașini, pe la ora douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Chiar el le legase, iar acum devenise masa asta grea și albă. Asta era tot ce rămânea din șarmul și personalitatea acelui Dick Humbird pe care-l cunoscuse... of, și totul era atât de groaznic, de nearistocratic, de terestru! Orice tragedie posedă o vână de grotesc și de abjecție; e atât de inutilă, de zadarnică... o moarte de animal... Amory și-a amintit de o pisică moartă ce zăcuse zdrobită pe cine știe ce ulicioară din copilărie. Cineva să meargă la Princeton cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și-o făcuse Amory. Calea aleasă era atât de inexprimabil de urâtă, atât de incredibilă, Încât mai târziu Amory nu s-a gândit niciodată la ceea ce s-a petrecut ca la o experiență, ci ca la o scenă dintr-o tragedie cețoasă, jucată mult Înapoia vălului. Știa totuși că avea un sens bine determinat. Cam pe la ora unu s-au mutat la Maxim’s, iar ceasurile două i-au găsit la Deviniére’s. Sloane băuse temeinic și era Într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
multă simplitate și atmosferă, Încât a reușit să-și formeze o imagine mentală a Clarei: Clara Într-o zi ca aceea, rece și posomorâtă, cu ochii ageri, albaștri, ațintiți În depărtare, Încercând să vadă cum mărșăluiesc spre ea, peste grădini, tragediile viitoare. Era invidios pentru poezia aceea. Ce mult i-ar fi plăcut să vină, s-o surprindă sus, pe zid, și să-i toarne aiureli romantice În timp ce ea stătea deasupra lui, În aer! Începea să simtă o gelozie teribilă față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de spirit, poate mai tipică, În care fata devenea oglinda unei predispoziții proprii. Rosalind extrăsese din el ceva ce era mai mult decât admirație pasionată. Amory avea o afecțiune profundă, nemuritoare, pentru Rosalind. Dar spre sfârșit existase atât de multă tragedie dramatică, culminând cu arabescul coșmar al celor trei săptămâni de beție, Încât se simțea secătuit din punct de vedere afectiv. Oamenii și Împrejurările pe care și le amintea ca fiind calme sau delicat de artificiale păreau să-i promită un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
demonstreze că În spatele afacerilor se află o aventură romantică. Nimeni nu vrea să citească despre asta, În afară de cazul În care afacerile sunt necinstite. Dacă ar fi un subiect palpitant, lumea ar cumpăra biografia lui James J. Hill, nu una dintre tragediile alea interminabile de birou, care ciupesc strunele semnificației fumului de locomotivă... - Și ale mâhnirii, a completat Tom. Ăsta-i alt subiect predilect, deși recunosc că rușii dețin monopolul. Specialitatea lor sunt istorioarele despre fetițe drăguțe care-și frâng coloana vertebrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cuprinse dintr-o parte trupul fierbinte și îl înălță puțin, foarte puțin, aproape imperceptibil. Mișu realiză într-o secundă grozăvia. Simți prezența rivalului. Simți că Mariana e pe cale să-și ia zborul. Simți că Sorinel îi va fura până și tragedia morții ei. Se apropie de Mariana. Unde o putea arunca nemernicul? În brațele statuii lui Lincoln? Pe muntele președinților? În Biroul Oval? În Irak? Între mormoni? În New Orleans-ul inundat? La Hollywood, în mijlocul unui platou cu zombie? În patul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și esența de trandafiri, trei lacrimi sărate și puțin rimel. Poate că de asta nu se mai gândea la sinucidere. Poate că printr-o stranie excepție, tristă și fericită în același timp, privarea de iubire îi adusese Marianei privarea de tragedie. Și dacă totuși Horațiu o iubește? Făcuse un act nebunesc, toate scrisorile de amenințare și felul în care l-a înfruntat pe Mișu, și felul în care a înfruntat F.B.I.-ul, ce motiv putea să aibă pentru toate dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
începem? ― Acum. Am renunțat la bere, la mâncare, la tot, nevasta mea a crezut probabil că sunt nebun, dar ea avea cursuri, nu-i păsa foarte tare de nebuniile mele, ne mai ajutau și ai noștri, nu era chiar o tragedie. Câteva luni am lucrat ca un apucat și încet, încet, am început să simt. Până să știi step e cale lungă, dar s-a petrecut ceva straniu, am început să înțeleg relația dintre corpul meu și Cosmos, noțiunea de echilibru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cum a murit spectacolul. De fapt lucrurile astea nici nu vrei să ți le amintești, spectacolele mor singure, ca elefanții, nu le jelește nimeni, te pomenești că s-au dus și gata, altele la rând. Aceasta e una din marile tragedii ale teatrului, căci mereu ai impresia că încă se mai putea, dar la fel de adevărat este și faptul că și cele noi trebuie să trăiască, au nevoie de spațiu vital și, ca să și-l procure, omoară pe cele care le stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
condiția să fie roșii, iar garoafele simbolizează partidul socialist, cu condiția să fie tot roșii. Și‑apoi există flori care exprimă consecvența, fidelitatea, încrederea și alte prostii asemănătoare, n‑ai voie să le încurci din greșeală, că poți provoca o tragedie la un om cumsecade. Există - la modul foarte general vorbind - un limbaj al naturii, pe care nu‑l auzi decât dacă păstrezi o tăcere desăvârșită. Acest limbaj fie există sau nu există în sufletul omului; numai dacă se află acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Mai demult am citit reportajul scris de un tânăr autor despre carnavalul de la Rio. Era un tip căruia Îi plăceau, ca și mie, distracțiile, și se Îndrăgostise de o prostituată. O prostituată blondă, minionă și jovială. Prostituția nu reprezintă o tragedie gravă În rândul claselor de jos din America Centrală și de Sud, e doar o simplă ocupație, la fel ca lustruitul pantofilor. Tânărul scriitor și-a plătit o prostituată pe toată perioada carnavalului, cam o lună. Se gândea chiar să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că o luasem pe un drum fără Întoarcere. Dacă sensul Înseamnă, Înainte de toate, rezultatul unui ansamblu de imagini legate Între ele pentru a forma o poveste, atunci pentru mine nimic nu mai avea sens. Poveștile sunt toate fie comedii, fie tragedii. Chiar și În cazul unei comedii, În momentul În care se coboară cortina, râsetele Încetează. La urma urmei râsul nu este decât o simplă convulsie a creierului. Trupul nu poate urma spiritul În paradisul absolut al plăcerilor... spusese Gan. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
viața fericită” -1Luptător și dramaturg. Dacă Diogene Laerțiu spune adevărul despre Platon - și niciun argument nu arată contrariul... -, filosoful a participat la o competiție de lupte la Jocurile istmice și a debutat în viața publică scriind versuri, desigur, dar și tragedii. Eu unul cred că formația sa inițială de luptător și tropismul său pentru teatru nu-l părăsesc pe durata magisteriului său la Academie. Și, prin urmare, că-și scrie foarte adesea dialogurile ca un om de scenă și gândește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
profesează cuvinte evanghelice: să luăm mai degrabă travestirea platoniciană ca pe o nefastă perdea de fum interpusă între realitate și ficțiune. Dintr-o persoană, Platon face un personaj; cu ajutorul unei figuri, el construiește un actor: pe scena filosofică, Platon fabrică tragedii cu Socrate și, foarte adesea, niște comedii sau chiar bufonerii cu ceilalți actori... Așadar, ce se poate spune despre Philebos, care dă numele dialogului filosofului - un luptător însărcinat să incarneze Plăcerea? Dar despre Protarh? Istoria ideilor nu reține aceste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Tribuna, 17 mai 1958 FORMAȚIA MATEMATICĂ În ceea ce mă privește resimt ca o umilință neștiința mea de elinește, neputința în care mă găsesc de a proba, ca pe un ban de argint, sunetul ce emit în original imnurile către Demetera, tragediile lui Eschil, versurile lui Teocrit. Ceva mai mult, sunt gata s-o recunosc public, cu o singură condiție. Umaniștii clasici să declare și ei imediat, că resimt ca o umilință egală și vinovată, necunoașterea Elementelor lui Euclid, Stoicelor lui Appollonius
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ici și colo se lămurește câte o armonie a naturii auzită cu preciziune. Astfel, când ni se sugerează acel cântec al creațiunii, deopotrivă cu foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Timbrul). Alteori sunt minunate spectacole ale ochiului, frăgezimi matinale sau tragedii crepusculare. ă...î Am nesocoti un aspect esențial al poeziei lui Barbu, dacă n-am ține seamă de acel fel de a considera înfățișările lumii în dependență de arătările cerului. Aproape nu este poezie a Jocului secund care să nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
orizontul fad Pe punte-s eu privind în zări Din vele anii mi se scad. Pe așternut de clipe martelate Aștept însingurate viduri Abis de file albe dezolate De stoluri aruncate peste ziduri. Și e pustiu în amfiteatrul șters O tragedie antică suspina La urmă doar un singur vers, Se-asterne-ncet a bronzului patina O! Tempora! Referință Bibliografica: O! Tempora! / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 939, Anul III, 27 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Condur : Toate
O! TEMPORA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364289_a_365618]
-
din ce în ce mai furioși cozile aranjate la dungă în saloanele de lux, de regulă, ale străinătății, încercând să stoarcă fonduri bănești din aproape orice. Și nu ai cum să nu constați în penibilul spectacol mundan petrecut zilnic în fața ochilor tăi faptul că tragedia umană în sine, dar și aparatul reproducător canin au ajuns să reprezinte acum, la fatidic început de secol XXI, cele mai eficiente metode de a prosti a nu știu câta oară masele prin distragerea acestora de la subiectele importante ale momentului
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
o ducă acasă și el a fost de acord. Era deja de trei zile în spital și nu erau probleme în privința sănătății ei. Când au plecat, el a vrut să meargă pe un alt traseu, ca să nu treacă pe lângă locul tragediei, dar ea i-a spus foarte hotărâtă. - Nu vreau să discutăm nimic acum, Isac, dar un singur lucru vreau să știu. Când am fost ridicată din locul acela, copilul meu murise deja sau s-a întâmplat la spital? - Acolo, a
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
să intre în mare, deoarece totul devenise apăsător și avea impresia că viața ei murea încetul cu încetul. Știa că dacă se va sinucide, Isac v-a suferi enorm și nu merita o asemenea durere. Au trecut două luni de la tragedie și a sunat Natașa. Se apropia ziua lui Isac și dorea să-l felicite, dar Sofia i-a făcut semn că nu vrea să vorbesc și să-i dea el vestea despre copil. A auzit-o prin telefon cum plângea
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]