2,637 matches
-
faptele dacă am atribui negustorului indian, chinez sau islamic, meșteșugarului și culiului un «impuls de câștig» mai mic decât celui pro testant.” Diferența esențială stă în ceea ce a reușit să facă protestantismul ascetic european: ...a pus capăt efectiv magiei, căutării transcendente a mântuirii și „iluminării” contemplative intelectualiste (ca forma cea mai înaltă a acestora), doar el a creat motivele religioase necesare căutării mântuirii tocmai prin efortul specific „vocației” intramundane - și anume în opoziție față de concepția riguros tradi ționalistă a hinduismului: prin
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
se situau nemijlocit în fața logosului întrupat. Situarea este de acum una mijlocită de prezența cărții Sfinte și a Bisericii. Prin inter pretarea și relevarea sensurilor ascunse ale textului testamentar, se încearcă a se desluși prezența în social a ceea ce este transcendent. O cale regală de reflectare în social a ceea ce este transcendent a fost limbajul. La limită, acesta a fost înțeles ca o epifanie a sacrului. Teza apare argumentată și în textele clasice ale unor filologi și istorici ai culturii. Capitolul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mijlocită de prezența cărții Sfinte și a Bisericii. Prin inter pretarea și relevarea sensurilor ascunse ale textului testamentar, se încearcă a se desluși prezența în social a ceea ce este transcendent. O cale regală de reflectare în social a ceea ce este transcendent a fost limbajul. La limită, acesta a fost înțeles ca o epifanie a sacrului. Teza apare argumentată și în textele clasice ale unor filologi și istorici ai culturii. Capitolul II Marca filologică de abordare a religiei. Limbajul și sacrul II
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
dat un exemplu negativ, de nesupunere. Dincolo de toate acestea, islamul conține o reprezentare cu totul specială a familiei cu mai multe soții. IX.6. Poligamia în islam analizând diferențele dintre morala creștină și cea musulmană, Frithjof Schuon, în Despre unitatea transcendentă a religiilor, se oprește asupra poligamiei și divorțului musulman. Împreună, cele două ar da foarte bine seama de specificul simbolic al sexualității musulmane. Poligamia este necesară pentru popoarele Orientului Mijlociu, popoare războinice. Numai așa „toate femeile puteau să găsească mijloace
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
macrocosmic, fenomenul reprezintă organizarea, o anume „solarizare a cosmosului”. La nivel microcosmic, are loc „trecerea de la naIVitatea pură a copilăriei la maturitatea spirituală și la o stare aptă pentru integrarea conștientă a anthroposului în universul creat, dar și pentru comprehensiunea transcendentului”. Alchimistul obține acum inițierea și o cunoaștere a secretelor lumii. Trecerea de la Albedo la Xanthosis este mijlocită de existența a două stadii intermediare care fac cu putință inițierea: a) viriditas - o substanță verde, simbol al „căutării adevărului pe drumul aspru
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
lumea fizică: "Recunoașterea față de sine și față de ceilalți că Rowley călugărul de fapt nu scrisese poemele ar fi rupt vraja care îl fermeca în frumoasa lume magică" în care se adîncise, ale cărei temelii se aflau într-o "frumusețe poetică transcendentă" (Noel 1886: 41). În acest context, este firesc faptul că cei doi eroi ai lui Chatterton, Rowley și Canynge, în romanțul său sînt mai întîi colegi de școală, iar apoi prieteni pe viață în căutarea unor idealuri semețe, exprimate de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
fi unit cu nevăzutul care se află dincolo și totuși se află înăuntru, așa cum William Blake nu a obosit să declare în permanență. Prin "sinfo-pictura" sa poetică, Chatterton a deschis în literatură tocmai acest orizont al fuziunii, și anume dintre transcendent și imanent, dintre văzut și nevăzut, dintre vădit și ascuns, dintre muzică și literă, dintre sunet și culoare, dintre cuvînt și emoție, dintre finit și infinit. În contextul noilor vederi mai tolerante din secolul al XVIII-lea asupra naturii sinuciderii
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
față de implicațiile nocive ale civilizației moderne”. Concepția lui Blaga despre divinitate e văzută ca un aspect al „ateismului religios”, filosofic și teologic, fiind categoric opusă fideismului propagat în epocă de Nae Ionescu și de alți ideologi de dreapta. Și cenzura transcendentă e interpretată nu ca instalare în agnosticism, ci ca „tentativă de a salva prin toate mijloacele demnitatea ființei umane”. Aceeași flexibilitate a judecăților, pe fondul intransigenței principiale, aceeași perspicacitate analitică în spirit marxist, exercitată într-un cuprinzător orizont teoretic, caracterizează
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
Vede. „Este surprinzător să observăm - scrie Dasgupta - că postulatele, scopurile și condițiile pentru o asemenea realizare erau identice în toate sistemele în conflict. Oricare ar fi fost diferențele de opinii în alte chestiuni, în ceea ce privește postulatele generale ale realizării unei stări transcendente, summum bonum al vieții, toate sistemele erau de acord”. Viața religioasă și filosofică se manifesta într o manieră foarte diversă. Alături de credincioșii și misticii care respectau tradiția brahmanică, existau nenumărate grupuri de śramana (păli: samana), asceți rătăcitori (parivrăjaka), precum yoghinii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
În această legendă și în imaginile cu Buddha Muchalinda e reprezentată o perfectă reconciliere a principiilor antagonice. Șarpele, simbolizând forța vitală ce motivează nașterea și renașterea, și mântuitorul, cuceritorul acelei oarbe voințe de viață, sfărâmătorul lanțurilor nașterii, deschizătorul drumului către Transcendentul Nepieritor, aflați aici într-o unire armonioasă, deschid ochilor o priveliște situată dincolo de dualitățile gândirii. Buddha a rămas în starea de iluminare timp de șapte săptămâni, fără a mai avea sentimentul vreunor necesități trupești. În cea de-a patruzeci și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
aceste monumente abundă în decorațiuni reprezentând figuri umane sau divine, dar Buddha este mereu reprezentat prin simboluri, care cuprind în ele sensul învățăturii. Poate că emblema abstractă era considerată mai potrivită cu contemplarea; poate că aniconia dorea să sublinieze natura transcendentă a întemeietorului. Buddhiștii au acceptat sensul cel mai profund al acestui monument și i-au reelaborat codurile expresive pentru a le adapta diferitelor viziuni. Arhitectura tradițională a stūpei reprezenta Universul; ea a devenit simbolul pentru dharmakăya, Legea întrupată sau trupul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a întemeietorului. Buddhiștii au acceptat sensul cel mai profund al acestui monument și i-au reelaborat codurile expresive pentru a le adapta diferitelor viziuni. Arhitectura tradițională a stūpei reprezenta Universul; ea a devenit simbolul pentru dharmakăya, Legea întrupată sau trupul transcendent al lui Buddha, și fiecare componentă monumentală trebuia să fie corelată cu o treaptă a desăvârșirii spirituale către iluminare. Sculpturile care împodobesc stūpele ilustrează scene însemnate din viața lui Buddha. Astfel, pe poarta de nord a marii stūpe de la Săñcī
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Într-un colț mai Întunecos. - Să te rog ceva. Atât: să nu mori, bătrâne, asta vreau să te rog. Transcris acum, peste atâția ani, patetismul poetului este văduvit de extraordinara forță a scandării, de incandescența care Înalță brusc clipa În transcendent prin acea magie personală În care Nichita nu prea avea rival, nici atunci când se cam goliseră deja bateriile cu fosfor ale persuasiunii sale lirice. - Doar asta. Să reziști, asta te rog. Trebuie să existe câțiva bărbați țepeni care să reziste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fiindcă sunt anchilozate, s-o lăsăm În pace...”. N-a lăsat-o, totuși, În pace. Nu lăsa nici măcar legendele În pace. Perihelic? Nu renunțase, nici În scris, nici În viață, la ardoare. Îi rămăsese, s-ar zice, intensitatea angajării În transcendent, după ce contingentul Îl evacuase. Pus la murat, ca scriitor? Nu mai participa decât din depărtare la viața literară, dar nu ajunsese deloc murătură. Infirmul Își avea, În colivie, fermentele și condimentele personale, iar lectura și scrisul asigurau benchetuirea de zi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
antisemiți adevărați... Ar fi suficient de studiat opiniile elitei românești după 1989 despre Antonescu, evrei, unguri, Holocaust, Gulag, America, pentru a constata variațiile năucitoare ale retoricii publice. Cazul Vadim Tudor, devenit, după o „iluminare” preelectorală, din antisemit cu acte filosemit transcendent și idealist, este doar extrema grotescă a unei situații mult mai ample. Am putea considera, oare, și azi că perceperea evreului drept „străin și, În anumite Împrejurări, dăunător sau periculos” ar fi o „caracteristică a majorității”? Poate nu, dar nici
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
precare: o după-amiază, o noapte și o dimineață. Atât Își putea permite evadatul. Doar o zi, atât am locuit mormântul unde Aschenbach Își găsise, În beatitudinea decăderii și În adorația vinovată a frumuseții, Împăcarea. Veneția reală, imediată, și cea simbolică, transcendentă, s-au Înfățișat captivului din Est astronomic distanțate de biografia sa și a lumii din care venise. Reală era, mai cu seamă, ploaia furioasă care din prima până În ultima clipă a scurtei vizite nu Încetase a ne pedepsi. „Sunteți polonezi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de la comedia de moravuri la satira literară. Darul său era deopotrivă de a anima idei și de a crea spectacol. Personajele sunt uneori desenate cu cea mai tandră afecțiune, alteori cu venin pur. Atenția trece de la Îndrăzneala sexuală la misticism transcendent, de la decăderea Occidentului la declinul potenței masculine. Spiritul puternic și cel ineficient sunt Într-atât Înlănțuite, Încât nu este totdeauna ușor a le separa. Peste toate și mai strălucit decât orice - limba. Inteligența, mișcarea vertiginoasă a gândului, ardența frecvent nevrotică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mă plimb pe-nserate”. Suferința personală are, cum se vede, altă portanță decât la introvertit. La fel, și cea colectivă sau globală. Unul se retrage, resemnat și solitar, În „casa melcului” rătăcitor; solidaritatea sa cu semenii este mai curând implicită și transcendentă. Celălalt perseverează În dialogul direct cu „imperfecțiunea” lumii. Exaltare și mânie, speranțe și disperare, o intensitate (și o crispare!) greu de găsit În jur. Deși avea mult mai multe de Împărțit și Împărtășit cu exilatul emancipat peste Ocean decât presupunea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
politice, culturale, psihologice a conglomeratului. Istoria și atmosfera cotidiană, pulsația străzii, a cafenelei, vocea, valurile și vântul, pribegia și imuabilitatea, dialogul nu neapărat vorbit Între oameni, peisaje și cărți. Un mozaic de microcosmosuri care potențează, deopotrivă, concretețea terestră și cosmicitatea transcendentului. Contrazicând pe cei care considerau că „triste Trieste” nu are suflet, doar o minte germană și un stomac italian, cartea conferă locului suflet, dar și „o minte italiană și un stomac german”. Fidel nevoii omenești de a traversa spații, limbi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
interesează aici este argumentarul cu ajutorul căruia poate valida continuarea metanarațiunii umaniste (povestea omului, aflată În pericol de a lua sfîrșit, un foarte unhappy end). Secta este și locul În care omul este Îndemnat să creadă, nu prin promisiunea unei răsplăți transcendente, ci, În primul rînd, printr-o morală practică aducătoare de satisfacții: hedonismul Îsi reia aici rolul avut În Antichitatea greacă, fără a se confunda nici o clipă cu cel consumist, fals (pentru că permis doar de și prin producție). Pentru a situa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu ca realitate povestită. Reconcilierea dintre lume și literatură are loc cu multe rezerve: În primul rînd, Jauffret Își interzice recursul la orice metafizică literară conform căreia reușita literară se măsoară din perspectiva unei estetici normative (ca În clasicism) sau transcendente (a geniului). Adept al unei literaturi a cotidianului, alături de alți scriitori francezi dintre care poate Pierre Michon este cel mai apreciat de publicul specialist (cu Vies minuscules, 1984), Jauffret e convins că adevăul stă pretutindeni și În nici un caz nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un corps d’homme, Jésus, un beau corps nu qu’on nous met sous les yeux sans cesse pour nous rappeler l’esprit, dit-on, et la chair morte ou destinée à mourir, vanité.” S-ar putea accepta, Împreună cu autoarea, că transcendentul și transcendentalul omului recent ar fi Celălalt, că actul sexual poate fi Înregistrat ca mistic de o conștiință aflată Înaintea ultimatumului. Dincolo de tîlcuri, există galeria de bărbați simpatici despre care vorbeam și o literatură adesea autentică a experiențelor capitale de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care-l vede contunuatorul unei tradiții și nu inițiatorul unei revoluții. Nu există, la drept vorbind, o scriitură ca să spunem așa literală care să ascundă un mesaj inalienabil, imposibil de adus la stadiul de simplu pretext: nu există o literatură transcendentă Literaturii, dar scriitorul contemporan, mai crede Barthes, lucrează la așa ceva. Punctul de vedere al criticului este Însă contingent, supus el Însuși Istoriei. Barthes credea În continuare În mimesis, atîta vreme cît scria fraze marxiste de genul „Există deci un impas
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asigură suficiente bucurii și dezamăgiri, Într-o succesiune de fulguranțe, pentru ca din șirul lor să se poată trăi fără umbra suicidului, fără ca dimensiunea umană a vieții să poată fi prea mult - supărător sau poate tragic - comparată de protagonist cu aceea transcendentă, așa cum se Întâmpla cu romanul existențialist. Primul personaj din galeria imperturbabilor macho echenozieni intră repede În pielea lui Mersault, ucigând În două reprize trei oficiali americani aflați pe drum Între Quito și Bogota, ale căror mutre Îl intrigau. Pentru ca apoi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Filmul impregnează cu substanța sa virtuală realitatea, asimilând-o și-l acroșează pe protagonist definitiv. El ajunge să venereze filmul, sacralizându-l: de unde și refuzul său reverențios să-l privească la cinematograf, În original, tot astfel cum misticii nu acced la transcendent decât În negativ, la o formă de absență a acestuia). Un film echivalent pentru straniul spectator cu Biblia pentru civilizația occidentală, un film care ne este explicat dar care, la drept vorbind, nu ne este povestit niciodată pentru a nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]