2,801 matches
-
luat prizonier de Armata Roșie. Înaltul comandament sovietic a interzis categoric orice discuție cu reprezentanții armatei române. Având acceptul lui Stalin, generalul Malinovski a ordonat comandamentelor și trupelor să nu acorde nicio atenție comportării trupelor române, să nu intre în tratative și să-și îndeplinească în continuare misiunile. În lipsa unui armistițiu, armata română era în continuare o forță inamică, iar non-combatul trupelor române după seara zilei de 23 august a fost considerat o capitulare fără condiții. Comandamentele sovietice au recunoscut internarea
Alexandru Saidac () [Corola-website/Science/311956_a_313285]
-
El a rătăcit prin munți și a fost găsit de Meda, care l-a adus la coliba ei. Fiica lui Decebal l-a îngrijit, îndrăgostindu-se de el. Decebal îi cere generalului roman să-l convingă pe Domițian să înceapă tratative pentru a câștiga timp, dar Severus spune că el va continua să-și facă datoria. Regele dac îl lasă atunci să plece liber în tabăra romană. Ajuns în tabără, Severus se ceartă cu Fuscus care-i decimase legiunea. Generalul Fuscus
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
l-au indentificat cu l"'infans romanus", Giovanni Borgia , fiul lui Alexandru al VI-lea, deci frate vitreg al Lucreției, născut în acea perioadă și căruia ea îi fusese foarte afecționată. La întoarcerea ei în palatul Santa Maria in Portico, tratativele pentru a doua căsătorie erau terminate. Cu o zestre de 40.000 de mii de ducați de aur, ar fi luat de soț pe Alfonso de Aragon, fiu ilegitim al lui Alfonso al II-lea de Neapole, și frate cu
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
deci să-i condamne, acei Borgia de același sânge cu ea și de aceași rasă, pentru prima dată cu conștiința sa de femeie accepta necesitatea de a-i abandona:de a-i trăda chiar". Aspirațile Lucreției se realizează când încep tratativele pentru a treia căsătorie cu Alfonso d'Este, fiul lui Ercole, duce de Ferrara, cu scopul de a consolida puterea lui Cesare în Romagna. Datorită acestei uniuni, Lucreția va face parte dintr-una din cele mai antice familii din Italia
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
antice familii din Italia Familia d'Este, se opune inițial datorită zvonurilor urâte ce circulau pe seama Lucreției. Pentru a supera aceste rețineri, papa cere regelui Ludovic al XII-lea, protector al Ferrarei, să intervină, aprobarea acestuia fiind determinantă pentru încheierea tratativelor. Alexandru al VI-lea îl șantajează pe rege, precizând că va recunoaște drepturile francezilor asupra tronului din Napoli, doar dacă regele va convinge familia d'Este să accepte căsătoria. Regele consimte, iar Ercole d'Este(sfătuit de Ludovic al XII
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
d'Este să accepte căsătoria. Regele consimte, iar Ercole d'Este(sfătuit de Ludovic al XII-lea)cere dublul celor 100.000 de ducați oferiți de papă, în plus alte beneficii pentru ducat, rude și prieteni În iulie 1501, în timpul tratativelor, pentru a dovedi că Lucreția e capabilă de mari responsabilități, și deci demnă ducesă d'Este, îi încredințează conducerea Vaticanului, în timp ce el pleacă la Sermoneta. Căsătoria prin procură, are loc la Ferrara în 1 septembrie 1501, iar patru zile mai
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
și în particular asupra fiicei, preferata lui) într-un mod excesiv, dar și iubirea arătată lui Cesare "părea orbească ca a unui îndrăgostit" Oricum, zvonurile se împrăștie la toate curțile italiene și europene și se fac din nou auzite în timpul tratativelor de nuntă cu Alfonso d'Aragon. Acestor zvonuri, se unesc altele, care se referă la o certă promiscuitate a fetei, datorită relației cu Pedro Calderon , bazate pe zvonurile populare contrare familiei Borgia. E probabil ca multe din aceste zvonuri să
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
Giovanni Sforza, scandaluri care în acele timpuri făceau să se vorbească mult în palatele Romei și ce ar fi putut fi ușor manipulate. De aceea nu există nici un motiv de îndoială despre veridicitatea unor episoade ce au avut loc în timpul tratativelor pentru a treia căsătorie a Lucreției. Primul episod este "cina curtezanelor", organizat de Cesare în seara de 31 octombrie 1501. Francesco Pepi povestește că "ducele a adus la palat cincizeci de curtezane și toată noaptea au petrecut în dansuri și
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
a luat o cantitate excesivă de opiacee ca antidolorific. Henrietta a fost devastată de durere, iar Filip nu a ajutat-o cu graba lui de a solicita averea ei, înainte de a fi îngropată. Henrietta a avut un rol determinant în tratativele dintre țara sa natală Anglia și țara adoptivă, Franța. Fratele său, Carol al II-lea al Angliei, de care fusese mereu foarte legată, încerca să stabilească o relație mai strânsă cu Franța. După ce s-a discutat în 1663, doar în
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
festivaluri pentru copii, obținând mai multe premii, cel mai important fiind Festivalul Internațional Micul Prinț; la acesta au participat copii din 16 state, Bălan fiind numită „Mica Prințesă a Europei”, premiu înmânat de Președintele României, Emil Constantinescu. Au existat câteva tratative de a forma un grup cu Simona Nae, dar planurile nu s-au materializat în urma neînțelegerilor dintre părinți. În 1997, Bălan participă la Gala Națională Eurovision cu piesa „Un univers mai liniștit”, participarea ei nefiind însă validă din cauza criteriilor de
Andreea Bălan () [Corola-website/Science/310863_a_312192]
-
hermină a fost luată de sultan ca trofeu și trimisă guvernatorului Damascului odată cu fericita veste. Un martor ocular, Abu Shama, povestește cum emirul a pus mantia pe el și beat de fericire a adus mulțumiri lui Allah. Sultanul a reluat tratativele cu prețiosul său prizonier, tratative impuse de învingător, sub amenințarea cu moartea. El cerea restituirea necondiționată a Damiettei și o răscumpărare personală de 500 000 livre de aur, o sumă ce părea chiar sultanului fantastic de mare (pe atunci venitul
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
sultan ca trofeu și trimisă guvernatorului Damascului odată cu fericita veste. Un martor ocular, Abu Shama, povestește cum emirul a pus mantia pe el și beat de fericire a adus mulțumiri lui Allah. Sultanul a reluat tratativele cu prețiosul său prizonier, tratative impuse de învingător, sub amenințarea cu moartea. El cerea restituirea necondiționată a Damiettei și o răscumpărare personală de 500 000 livre de aur, o sumă ce părea chiar sultanului fantastic de mare (pe atunci venitul anual al Franței era de
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
teritoriilor cruciate, dar și pentru a avea un aliat eficace împotriva sultanului Egiptului, într-un viitor război, Ludovic al IX-lea, folosind același procedeu, darurile bogate, s-a adresat hanului tătar din Karakorum (Mongolia), Munke, solicitându-i o cooperare militară. Tratativele au fost purtate de un călugăr franciscan, Guillaume Rubruquis, și ele s-au soldat în 1253 cu o alianță franco tătară, prima alianță de acest fel, scopul ei fiind distrugerea califatului de Bagdad, a Alepului, Damascului și a califatului egiptean
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
fi trebuit să câștige sprijinul politic al naționaliștilor și imperialiștilor, care doreau reconstituirea Imperiului Roman. Italia avea deja așezări improtante în Alexandria, Cairo și Tunis. Pentru început, Italia a încercat să obțină unele colonii prin negocieri cu marile puteri coloniale, tratative care au eșuat. Guvernul de la Roma a trimis misionari care să investigheze teritorii încă libere, care ar fi putut deveni posesiuni italiene. Cele mai promițătoare teritorii se aflau în Africa. Misionarii italieni stabiliseră deja o bază la Massawa (în ceea ce
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
sau "ulagh". In 1197, vlahul ("vlachos to genos") Dobromir Chrysus, ajuns comandant militar în regiunea din Macedonia cuprinsă între râurile Strymon și Vardar s-a răsculat împotriva împăratului Alexios Angelos și a reușit să respingă armatele trimise împotriva sa. După tratativele de pace, împăratul a recunoscut autonomia lui Chrysus în Macedonia În timpul lui Ioniță Caloian (1197-1207) s-a petrecut un eveniment important pentru istoria europeană: cea de-a patra cruciadă, care a sfârșit în 1204 prin cucerirea Constantinopolului de către cruciați și
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
scăpare, pentru a nu cădea în robie, își curmau zilele, înfingându-și săbiile în măruntaie. După un asediu de aproape 3 luni, Sviatoslav, văzând că rezistența sa era inutilă, i-a cerut, la sfârșitul lunii iulie, lui Ioan Tzimiskes, să înceapă tratativele, ajungându-se la o înțelegere (24 iulie 971) între beligeranți și chiar la o întâlnire între conducătorii lor: Împăratul a primit bucuros asemenea discuții, căci prețuia în chip deosebit pacea în locul războiului; știa că cea dintâi scapă oamenii cu viață
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
pe 1 martie 1941. Ar trebui amintit faptul că Bulgaria nu a declarat niciodată război URSS-ului. Bulgaria a menținut relații atât de bune cu Uniunea Sovietică, încât Stalin s-a folosit de ambasadorul bulgar la Moscova pentru inițierea unor tratative de pace cu Germania Nazistă. Armata bulgară a fost implicată în lupte cu Aliații occidentali dar nu și cu Uniunea Sovietică. Aviația de vânătoare bulgară a apărat țintele din Balcani și din România vizate de bombardamentele aviației Aliate, dar nu
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
rândul lui un jurământ față de supușii lui, așa cum se întâmplase în cazul relațiilor cu regii polonezi. În acest moment dificil, Hmelnițki a părăsit furios biserica în care se desfășura ceremonia și a amenințat că reziliază tratatul. După o serie de tratative, cererea cazacilor ca și țarul să depună un jurământ a fost anulată, iar tratatul a rămas în vigoare. Dat fiind faptul că ambele părți aveau interese divergente în Ucraina, libertățile care fuseseră asigurate pe perioada vieții lui Hmelnițki au fost
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
în momentul în care a fost propus pentru funcția de principe al Albaniei de către mătușa sa, Elisabeta a României. Aceasta a insistat pe lângă Take Ionescu, prim-ministru al României, să fie propusă candidatura lui pentru funcția respectivă. În 1913, după tratative și ezitări îndelungate, Marile Puteri decid înființarea unui stat albanez, pe care îl proclamase poporul albanez în urmă războaielor balcanice (sprijiniți fiind de Austro-Ungaria). Marile Puteri aveau însă îndoieli în legătură cu capacitatea poporului albanez de a se autoguverna și au hotărât
Wilhelm de Wied () [Corola-website/Science/310163_a_311492]
-
prin chibzuință și autoritate, cât și prin numeroasa clientelă politică de care dispui în acel ținut”. 1600. Aflat în Ungaria Superioară, în permanent contact cu Basta și cu factorii de decizie din Imperiu, sprijină rebeliunea nobilimii transilvănene împotriva lui Basta. Tratativele dintre nobili și Basta sunt purtate prin intermediul cumnatului lui Bocskay, Gabriel Haller. În luna noiembrie a aceluiași an, Dieta decide confiscarea moșiilor lui Bocskay, eventual chiar exilarea lui din Transilvania din cauza devotamentului său față de Sigismund Báthory. Bocskay se retrage pentru
Ștefan Bocskai () [Corola-website/Science/310181_a_311510]
-
secret o relație amoroasă cu Henric I duce de Guise care aparținea opoziției casei regale. Se spune că atunci când au prins-o asupra faptului, Caterina și frații Margaretei au avut o reacție foarte violentă (mai ales că erau în curs tratative pentru căsătoria Margaretei), au tras-o jos din pat rupându-i cămașa, dându-i pumni și smulgându-i părul. Acest episod ar putea fi la originea «urii fraterne durabile» cu fratele său Henric și a răcirii raportului cu mama sa
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
săi, altele fiind platonice. La sfârșitul lui 1560 Caterina de Medici a încercat să o căsătorească pe Margareta cu Don Carlos fiul regelui Spaniei Filip al II-lea, iar mai târziu cu Sebastian I al Portugaliei, dar în ambele cazuri tratativele au eșuat. Așa s-a luat în considerare căsătoria cu Henric al III-lea de Navarra, care în caz că familia de Valois nu avea urmași, moștenea tronul Franței și poseda mari teritorii în sudvestul țării. Pe de altă parte ar fi
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
căsătoria cu Henric al III-lea de Navarra, care în caz că familia de Valois nu avea urmași, moștenea tronul Franței și poseda mari teritorii în sudvestul țării. Pe de altă parte ar fi reprezentat o reconciliere între cele două fracțiuni religioase. Tratativele au fost lungi și dificile, Ioana a III-a a Navarrei nu avea încredere în Caterina și cere convertirea Margaretei la protestantism. Într-un final cedează în fața încăpățânării Margaretei, care nu vrea să renunțe la religia catolică și împinsă de
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
confictul a izbucnit din cauza unei întâlniri dintre Henric de Navara și un locotenent al regelui Franței, în Guyenna, care era sub jurisdicția regelui Henric de Navara. Durează puțin, datorită Margaretei, care sugerează să se apeleze la ducele d'Alençon pentru tratative, care au durat puțin și fu semnată pacea de la Fleix în 1580. Atunci, Margareta se îndrăgostește de un mare scutier al fratelui său Jacques de Harlay, de Champvallon. În scrisorile scrise de ea se vede o concepție a dragostei influențată
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
țarul Alexandru al II-lea, de țarevici și de marele duce Vladimir, au mai locuit la Ploiești Alexandru de Battenberg (viitorul suveran al Bulgariei), cancelarul Alexandru Gorceakov, ministrul de război Miliutin, adjutanți, secretari de stat. S-au dus aici multe tratative cu caracter internațional între țar și principele Serbiei sau domnitorul Carol I (care l-a vizitat în două rânduri pe țar și căruia acesta i-a întors vizita la București). Orașul a fost pur și simplu invadat de corespondenți ai
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]