9,583 matches
-
Solilocviul se încheie: Vittorio ia bricheta și cu ia aprinsă se apropie de margine. Apa ia foc. Se dă în lături îngrozit. Țipă. Se deplasează până la cortină. O smulge apoi se acoperă cu ia precum un giulgiu ascunde fața mortului. Tremură. Apoi se pornește pe un râs isteric, privind în sus): Arde...ARDE...Apa sfântă ARDE așa cum ard și eu pe dinăuntru. Slavă ție Doamne. Slavă ție! Slavă Ție! (Elohim, șarpele teurgic apare iar în fața tânărului nobil ) ELOHIM: Pare că tărâmul
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
pământului hărțile tale vii ucid frământările și dacă exiști spune-mi tu iubire de ce strig atunci când laturile triunghiului de aur se închid uneori cu un pocnet alteori ca o poveste ascunsă în bucuria ariciului când acele și le lasă să tremure uitate în metaforele vântului la amiază îmi cânți dimineața îmi cânți noaptea mă părăsești ostenită te simt iubire ca un izvor de bucurie atunci când rostesc Numele Domnului parcurg pașii până la tine privind rădăcinile aproape împietrite de sub tălpile oamenilor când te
TE ASCUND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349356_a_350685]
-
Iar vinul ei Prin spirit mă îmbată! .................................. Și sorb din ea Adânc și sățios Profundu-i conținut Nutresc să îl cunosc!! O! Cupă a Artei, De vită elegantă Cu vinul sfânt Și cu veninul tău tăios Ai osândi un om De tremurând ... El te-ar scăpa pe jos! Ai înaltă un om Când drept ... Și cugetând sfios S-ar oglindi cu-adevărat În scopul tău cel glorios!! O! Cupă a artei, De Dumnezeu Și de minunea "A creea!" Pe om în veci
CUPA ARTEI de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349364_a_350693]
-
Deea și a dat cu ochii de Andrada, a scăpat și vărsat tot zarzavatul de pe fundul de tocat ce-l ținea în mână, pregătit tocmai să-l pună în oala cu supă ce fierbea de zor pe aragaz. Mâna îi tremura puternic, s-a îngălbenit la față și simțea că nu mai are aer. O mână ca o ghiară și cu o forță puternică îi strângea inima, parcă oprind-o. Se sprijini repede de mobila de bucătărie să nu cadă. Deschise
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
a păpat capră...” Prin sensibilitatea pe care o manifestă, copilașii uneori reacționează cu oarecare teamă la situațiile noi în care sunt puși: „...am improvizat noi un Moș Crăciun, cu barbă și costum roșu. Când l-a văzut, a început să tremure. - Anastasia, spune o poezie, ai fost fetiță cuminte? - Dddda, nu meleu, nu pot vobi, îmi temulă gula...” Atât prin comportament dar și prin agilitatea și agerimea minții lor, copii dau uneori replici de o inteligență ieșită din comun. Sau cel
LA VÂRSTA COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349417_a_350746]
-
De atunci nu s-a mai auzit nimic despre dânșii. Gândul că li s-a întâmplat ceva îngrozitor îi înspăimântă pe localnici și de atunci nimeni nu mai îndrăzni să verifice vigilența necuratului. Noaptea nu era atât de răcoroasă pe cât tremurau de teamă pentru neprevăzutul ce putea să apară din clipă în clipă. Întunericul acapară întinderile și spaima îi cuprinse și mai mult. Așteptau cu nerăbdare răsăritul lunii când deodată, la câțiva pași în fața lor, o flacără galben-albăstruie începu să pâlpâie
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
au ajutat la necaz și, aproape de termen, a reușit să-i plătească lui Nae. Însă, tot mai avea datorie, așa că Nae întețise vizitele la magazin. De câte două-trei ori pe zi, cum deschidea ușa, rânjea: --Banii! Banii, nea Moto, că... Tremura Mototolea pentru că termenul fatal se apropia și se întreba buimac: cum o să mă jupoaie Nae? Și a venit termenul apocaliptic, cu Nae intrând pe ușa magazinului la prima oră: --Ei, nea...în cât suntem azi? Ce mai avem de dat
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
o cale putem urma: Calea Luminii, Calea cea bună ori Calea întunericului care duce sufletul spre infernul suferințelor” - Ionel Marin Pe altarul Clipei Îmbrăcați cu haina clipei, Ca umbra gândurilor în zori, Vremea trece peste Noi, Risipind zâmbete de ceară. Tremurăm la picioarele Nemuritoarelor anotimpuri! Nu putem dirija... valurile Peste poduri de suspine! Pe treptele albe ale zilei, Valuri de dorințe spulberă, Măști ce deschid răni, Patimi în neștiute pustiuri... În amurg și-n toiul nopții, Ochii spălați de lacrimi, În
LA MULŢI ANI, POETULUI IONEL MARIN! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349779_a_351108]
-
ca să-i fie miri, i s-ar fi strecurat în suflet precum șoimul în văzduh și razele lunii prin canaturile iatacului prințesei care palpită de dor! E „Frumoasa Oltului”, înaltă, înmlădiată ca floarea soarelui pe raza luminii, merge pe vârfuri, tremurând suplu ca firul crinului și cântă fermecător! Străluminează în glasul ei de dropie a câmpului Olteniei și în duhul ce-i vibrează trupul, un arc vioriu care unește omul cu reveria. Înveșmântată în portul mirific popular, Elena-Daniela Cuculici poartă pe
ELENA-DANIELA CUCULICI. MAIESTATEA SPIRITULUI NOBIL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349795_a_351124]
-
străjuiește al țării hotar... Alături de ființa ta ce ne știe, Că dor ne e de Marea Românie - Credem în ochiul tău vizionar! Prind din zbor ideiile tele ... Că sunt duci picuri ce cad; Tu stai la msa de brad ... Vântul tremură-n perdele; Masa-i singură și tristă, O zărim de la fereastră ... În pahar floarea albastră; O mușcată de pe prispă Mai șoptește din petale... Și dintr-o frunză pălită: “N-aștepta, dragă iubită, N-are să-ți mai iese-n cale.” Geaba
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU (POEME) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349784_a_351113]
-
albastre Să-mi șterg privirea udă. Sunt nemișcate gândurile mele... Clipa parc-a-nțepenit! Aș vrea să se oprească vremea -Acum,- pe nucul ruginit... Ce moale lumină pe palmele lui cade! Dar sunete moi pică... se domolesc domol!? Umbre prelungite dansează și tremură pe poale! Dar frunzele se culcă...nucul rămâne gol!? Înatntează gândul uitat într-o-ntrebare Ș-aprinde ruga-n clipa cu irizații line... În urmă-și crește un cristal de sare, -Dorul-, în ochii blânzi, alunecând spre tine. Referință Bibliografică
ARMONIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349827_a_351156]
-
mele. - Nu de biserică ai tu nevoie! Dacă vei veni cu mine, promit să îți dau haine groase și mâncare multă, ca să te simți mai bine. Nu trebuie decât să mă slujești pe mine și nu își va lipsi nimic! Tremurând, îngerașul o privi pe bătrână, aducându-și aminte de una dintre lecțiile învățate de la ceilalți îngeri, care spunea că răul poate îmbrăca multe forme și te ademenește să renunți la lucrurile bune cu tot felul de promisiuni. Ba chiar i
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]
-
nu aude bine. Îi ceru lui Nerun să-i mai repete o dată ceea ce spusese mai înainte. Iar după ce Nerun terminase de spus pentru a doua oară tot ce avea pe suflet, zgripțuroiul începu să se roșească la față de mânie, să tremure din barbă și din mâini, iar chipul i se îndârji și rosti: - Aud eu bine? Tu îndrăznești să-mi ceri nepoata de soție?! Tu care n-ai nici o pâine la masa de seară? Auzi, să-mi ceară, nitam-nisam, nepoata mea
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
2014 Toate Articolele Autorului M-am așezat subtil într-un colț de rai Să nu-mi fac simțită prezența Poate doar reverența Inspirând profund credința Gustându-i sățios esența M-am așezat cu palmele atinse de el Cu tot corpul tremurând Cu un suflu lent, profund Rugăciuni alese murmurând Mi-am întins ochii mari Înlăcrimați și uimiți de fericire Către un rai la început Mișcat mereu de devenire Și l-am închis cu pleoapele tremurânde În versuri și simțiri plăpânde Izbucnind
COLŢ DE RAI de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349918_a_351247]
-
plecase undeva, nimeni nu prea știa unde, dar îl asigurase că se va întoarce curând. Omul îl întrebă apoi dacă îi era rău sau dacă avea nevoie de ceva fiindcă văzuse starea jalnică a lui Simon, având mintea rătăcită, care tremura convulsiv din tot corpul. Își dădu repede seama că se întâmplase totuși ceva grav și după ce îl trase pe Simon în casă, plecă la al treilea ceas al zilei prin cetate unde prin piețe află de posibila arestare a învățătorului
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
că exista posibilitatea ca învățătorul să nu se fi putut salva singur atunci în grădina Ghetsimani, însă acest lucru era exclus dacă Iisus era fiul lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu putea face orice, desigur... În starea confuză în care se afla, tremurând din toate încheieturile, Simon-Kifa căuta un posibil răspuns la întrebările pe care singur și le punea. În logica care și-o construise chiar în starea în care se afla, Simon își spuse totuși că nu mai rămânea decât o singură
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
că așa s-a întâmplat. Tu ce crezi? - Că am fost un vânător foarte norocos. Mai staționămun pic pe această buturugă? Mi-e dor de primele noastre sărutări. Erai așa de nevinovată..., timidă ca o adolescentă la primul sărut și tremurai exact ca frunzele tale de arțar, sosiile balerinelor din Moscova. - Nu mai râde de comparațiile mele. - Nu râd. Chiar îmi place romantismul tău. Mă aduceși pe mine cu picioarele pe pământ. Încep să gândesc altfel despre relațiile dintre un bărbat
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
apărut aici un munte - De când a stat la noi, la mare, Un tip cu pletele cărunte... Îi zice Mahomed, îmi pare. Qui s'aime se taquine Mă ia mereu peste picior Iar eu mă fac mereu că plouă Căci mâine, tremurând de dor, O să mă ia peste-amândouă. Vecinul de lângă casă... Vecinul de lângă casă Niciodata nu te lasă. Dar e simplu, dragii mei: Îi cer voie numai ei. Promettre c'est noble, tenir c'est bourgeois Spuse domnul amorez Fetei, fără să
PROVERBE ÎNTR-O NOUĂ INTERPRETARE de DAN NOREA în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349980_a_351309]
-
trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri, acolo latră, scos din fire ,crâncen câinele pământului. Subțire rochia de mireasă valsează undeva-n văzduhuri, căruța mortului e trasă și tremură în iarnă murgul, o, câine al pământului, vezi bine că eu sunt în război cu timpul, străbunii mei purtară flinte, eu retopesc plumbii-n cuvinte. Eroare mare, cred, se face, când râde-un om de dobitoace, pentru că râsul nu e
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
-i la sân mâinile înghețate! Nu-i reproșa iubitei defectele! Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-ă născut.” El dă și sfaturi femeilor. Zice că cine refuză un cavaler va tremura babă în patul ei pustiu. ,,Șarpele își schimbă pielea, cerbul înnoiește coarnele, tinerețea femeii nu mai vine înapoi.! Femeia să fie elegantă,să uzeze de toate mijloacele ei pentru ă atrage un bărbat. Femeia cu capul prelung să-și facă
OVIDIU ŞI FEMEILE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344484_a_345813]
-
și cu simțurile noastre. Era ceva diabolic, nepământean... Ceva ancestral... Prin corpurile noastre, în care sângele circula normal, își făcea simțită prezența un fluid nou, necunoscut, ce alerga grăbit, cu viteza sunetului. Simțeam cârcei în degetele de la picioare, mușchii îmi tremurau de încordare. Era o uniune totală de simțuri. Mișcările ritmice trezeau noi și noi senzații, nemaiîntâlnite până atunci. Curgea transpirația pe abdomenele noastre și de câte ori se apropiau, se împrăștiau stropii pe pătura întinsă sub copaci. Din nou m-a detronat
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
fapt nu-și mai amintea nimic. Încercă totuși o mică viclenie. Întrebă sluga ce credea el despre Ioan Botezătorul? Speriat, acesta se fâstâci, amintindu-și ce se întâmplase la petrecere când capul profetului fusese adus înaintea tetrarhului, și începu să tremure, dar mai apoi reuși să vorbească mai clar și spuse că poporul îl socotise pe Ioan ca pe un om drept, dar că el personal nu avea nici o părere. Atunci își dădu seama tetrarhul că amintirea aceea neagră era de
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
neputința rănilor din palmă prin urechi bate toaca vestind prohodul necredinței cu milă și iertare Măicuța privește durerea lumii din pumni mângâie firul înroșit cufundat în albia păcatului din frunte șterge cu un colț de rugăciune lacrima pocăinței degetele adunate tremură în Lumină închinarea învăț să respir credința mântuirii numărând mătănii „Miluiește-mă Dumnezeul meu, miluiește-mă!” Referință Bibliografică: credința mântuirii / Cătălina Nicoleta Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 852, Anul III, 01 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
CREDINŢA MÂNTUIRII de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348034_a_349363]
-
câte o cioată de fag, Ne încălzeam. Ne mai trimitea sus, acasă, să aducem niște cartofi și o căniță cu brânză de oi. După ce aduceam cartofii, uncheșul le punea pe cărbunii fierbinți din vatra focului. Cartofii se frigeau, începeau să tremure, semn că se coceau pe o parte. Uncheșul lua un băț mai lung și-i întorcea. Se coceau și pe partea cealaltă. Când erau rumeniți bine pe toate părțile, îi scoteam din foc, începeam să-i cojim, încă fierbinți cum
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
gelozia? Eminescu se așeză în fața ei și o privi în ochi, acei ochi albaștri și mari de vită rănită și descoperi pe fața ei o frumusețe virginală plină de candori care-l făcu s-o strângă-n brațe și să tremure de emoție la atingerea corpului ei. Simțindu-i mâinile care-o cuprinsese peste mijloc, Veronica își lăsă ușor capul ei moale cu părul mătăsos și bogat pe pieptul poetului. Pentru câteva clipe se opriră toate orologiile lumii, numai inimile lor
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]