8,428 matches
-
Acasa > Stihuri > Momente > APOCALIPSA Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 227 din 15 august 2011 Toate Articolele Autorului Iată-i, vin, cavalerii nopții înveșmântați în fier frământând între coapse cai hrăniți cu jăratic Shiva dansează... se tulbură ape, cad temple-n ruină, Shiva dansează... sunt morți țesătorii de dantele în piatră și morți menestrelii, lăutele sparte ! Shiva dansează... se dezlănțuie vânturi, ies oceane din matcă și caii aleargă galbeni și roșii și negri frământați între coapse încinse
APOCALIPSA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360701_a_362030]
-
lui Octavian Popescu.Floarea Bulduș simte nuanțele, dar le și aude rezonând în sine ca pe un concert despre apa ce curge alene între chingile muntelui ce poartă pe umerii lui suflete ancestrale, dar și cele care vin să le tulbure liniștea dintre două nopți în care luna visează rezemată cu capul pe câte o creangă de copacRoșul din tabloul lui Mircea Bonda aprinde copacii și acoperișurile caselor contrastând cu coamele dealurilor încinse de galben și verde(vezi tablourile lui Nicolae
LUMINA MUNTELUI ÎN PROCESIUNEA ARMONIEI CULORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360677_a_362006]
-
pe meleagul vostru, al poetilor, să culeg florile voastre, să mă bucur de ele pentru că printre voi mă simt bine. Vă multumesc că existați și puteți scrie: ”Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi Te aduc nălucă sub aceeași copaci Aerul se tulbură, clipa lovită Aduce zvon de îmbrațișare. Aș zbura... -strigă-mă! Ți-am spus; și a răsărit curcubeul lângă suflarea amiezii Tăcerea devenise o dungă subțire printre armonii jefuite de cântec” Sunt aici și tineri care fac parte din Asociația Tinerilor ortodocși
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
nostru studențesc” cu ocazia întâlnirii din vara anului 2011 de la Facultatea de drept din Cluj. A doua piesa scrisă a fost „Clopotul”. Din ea nu s-a reprezentat decât o scenă... Mi s-a motivat și de ce! Pentru a nu tulbura relațiile româno-ungare din Cluj și nu numai! Era de fapt povestea cu iz de poezie tragică a episodului cu clopotul din satul meu, de vremea primului război mondial, când s-a primit circulară de la Viena și de la Budapesta ca din
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
Ursarilor însă domnea o liniște deplină. Nici orătăniile nu se treziseră să ceară de mâncare, din simplul motiv că-n bătătura lor nu existau orătănii. Neculai claxonă de vreo trei-patru ori prelung, însă fără niciun rezultat. Nimic, în afara claxonului, nu tulbură liniștea din curte ... și, pare-se, nici pe cea din casă. O undă de îngrijorare se cuibări, fără să ceară voie, în mintea lui Neculai Știrbu, care, după un schimb rapid de priviri cu nevastă-sa, rosti cu mânie reținută
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
ostentativ, să atragă atenția. Crease rumoare apărând impunător și jovial, printre bărbații scorțoși și aroganți. Păstrau eticheta cu sfințenie. De ceva vreme urmărea femeia cu rochie bleu. Făcea notă discordantă cu valurile de crinolină albă. Privirea lui languroasă dădea frisoane, tulbura nopțile celor mai pioase fecioare care se rugau înfrigurate în fața icoanelor însă gândurile le fugeau la piratul negru, cum era numit enigmaticul personaj. Talia zveltă a femeii strânsă într-un imposibil corset, cu brazda opulentă dintre sâni, îl fascina. Cunoscuse
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
o femeie fragilă, dorinței tumultoase ce-i pătrundea ființa? *** Doamna în negru, cu voal cernit, a îngenunchiat pe lespedea de marmură albă. Amintirile îi sfâșiau inima. Și-a culcat fruntea pe piatra nemiloasă a morții. Suspinul plin de durere a tulburat liniștea cimitirului. Sărutând trandafirul roșu, l-a pus deasupra literelor aurii: Lord M.Joseph. Tâmpla ei se odihnea pe crucea rece. Lacrimile secaseră demult, durerea era profundă. O rafală de vânt a izbucnit de nicăieri și voalul ei și-a
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
titluri pe o listă succintă: Venind de departe, Privirile, maluri albastre, Mă las întâmpinată, Timp de absență, Ai putea să crezi, Rugă de noapte, Decât iarna. Greu de precizat ce le face memorabile. Poate sinceritatea și puterea misterioasă cu care tulbură echilibrul interior al cititorului. Dar cu siguranță a stat în arta Luciei Olaru Nenati să aleagă din materia primă celestă acele fragmente care împreună pot cristaliza compoziții de genul unor asemenea declarații testamentare emoționante. „Singur, sinele meu” (Ed. Junimea, Iași
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
patima urâtului uman? M-am bucurat să cunosc un om, o femeie plină de har, ascunsă mereu în spatele unei cortine largi de frici de a nu deranja, de a nu muta munții mărunți de micimi din loc, de a nu tulbura somnul altor ființe cu uriașa ei cunoaștere pe care, la începutul cuvintelor pe care ni le adresam, nu îndrăznea să și-o recunoască drept bogăție de nedefinit în săracul alfabet uman. Pas cu pas am recunoscut în versurile ei, câteva
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
și-a cerut iertare și a promis să nu mai facă rău niciunei insecte, ci din contră, să le ajute la nevoie. Gestul său a fost doar un moment de rătăcire, căci invidia, care este un sentiment negativ, i-a tulburat gândurile. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Pățania Buburuzei / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2309, Anul VII, 27 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
cu greu să spună Karon. -Care el?întreba din nou doica,vrând să ia hârtia de jos. Karon se ridică,o lua ea și o rupse în bucăți. -De ce ai rupt-o?Ce scria în ea,de te-a tulburat așa? -Era de la Will,nana.Mi-a spus că s-a întors dar să nu îl caut că nu mă mai iubeste.Defapt a spus că nu m-a iubit niciodată,ca a găsit pe altcineva acolo. -Ești sigură de
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
încet... agonizant de încet precum acul seringii care intră în burta târzie a mamei la o fracțiune de secundă de creștetul copilului bolnav de down syndrome zâmbesc amar el bea whisky mie mi se intunecă privirea și gândurile mi se tulbură alcoolic îmi ating tâmpla fierbinte acolo unde o bucată de creier pulsează infect ... Citește mai mult marele guruîși mângâie prelung barbarotește într-un pahar de cristalun Jack de culoarea bunăstăriiși ne dă lecții despre viațăare ochii mari albaștri și adânciîn
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
lungădin cauze neelucidatesau dacă a simțit moarteatrecându-i prin veneîncet...agonizant de încetprecum acul seringiicare intră în burta târzie a mameila o fracțiune de secundăde creștetul copilului bolnav de down syndromezâmbesc amarel bea whiskymie mi se intunecă privireași gândurile mi se tulbură alcoolicîmi atingtâmpla fierbinteacolo unde o bucată de creier pulsează infect... XVIII. NORMAL, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 761 din 30 ianuarie 2013. somniferele nu-și mai fac demult datoria plouă întruna cine a spus că atunci când plouă
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
în pântec aveai nevoie de mine ca să poți respira îmi sfâșiai trupul rugându-mă să nasc lângă un foc în mijlocul câmpului biblic crud salbatic strângând în dinți umărul tău până când țipătul descătușat va elibera ploaia din cătușele cerului și va tulbura aripile îngerilor în raiuri pline de păcate primare eram tânără îți eram Eva ... Citește mai mult obișnuiai să spuica în dosul genunchiului meuse ascund fluturi albaștriiar pe gleznăîntr-o ziîmi vor înflori iasomiisângele tăumi se învolbura în venefierbinte și mătăsosîmi luai
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
ultima femeiegura ta îmi mușca până la durere coapsacând îmi plămădeai copii în pântecaveai nevoie de mineca să poți respiraîmi sfâșiai trupulrugându-mă să nasclângă un focîn mijlocul câmpuluibibliccrudsalbaticstrângând în dinți umărul tăupână când țipătul descătușatva elibera ploaia din cătușele ceruluiși va tulbura aripile îngerilorîn raiuri pline de păcate primareeram tânărăîți eram Eva... XXVI. TE ASCUNZI DE TINE ÎNSUȚI, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 689 din 19 noiembrie 2012. atunci când te ascunzi de mine îți acoperi ochii într-un joc
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
te mai port în suflet nedecis, Deși nu știu ce mai doresc să-ți cer. Te simt și-acum în orișice fior, Te port în mine tot mai vinovat, Că te-ai fixat de fiecare por Și de cuvântul ce m-a tulburat. E clipa tot mai tristă și mai rece: Trupul stingher - un dor nemângâiat, Iubirea ta - o boare care trece. Nu-mi amintesc să te mai fi chemat. CRED Iubito, cred că ne-am grăbit, Iubirii nu-i trăim sfârșitul; Timpul
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
De câte am pătimit Rostesc zilnic un descânt Pentru pace pe pământ ADIERI DE VÂNT Adierile de vânt mângâie gândul Rătăcit într-o lume trăsnită Obsedat de-o mai veche ispită Să deslușească ce îndură fl ămândul Adierile de vânt tulbură cerul Înfrățit cu tăcerea de smoală Deseori într-o clipă fatală Pervers, restriștea devorează misterul Adieri de vânt mângâie ochii închiși Cu razele din negrele găuri Țipă din neștiutele hăuri Dureri și speranțe ale celor proscriși Adieri de vânt mângâie
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
un aer mai grav mi-a spus că e îngrijorată de viitor. Vă rog fierbinte, în Numele Domnului Isus, nu apelați la niciun medium nici la vizionari care pretind că văd viitorul oamenilor! Astfel de practivi văî pot dăuna, vă pot tulbura și induce în eroare! Dragii mei cititori, orice ar fi, oricum ar fi de grea încercarea, așezați-vă pe genunchi și implorați pe Tatăl nostru din ceruri care prin jertfa Fiului Său vă poate face copiii Lui. Nu suntem ai noștri
DESPRE INTERFERENŢE SPIRITUALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359926_a_361255]
-
de om străin, au și început să latre și s-o ia la vale în întâmpinarea intrusului. Miron nu se mai aștepta ca prietenul lui să ajungă la acea ora târzie, așa că ieși din colibă să vadă cine le-a tulburat liniștea câinilor. Din vale se zărea o mogâldeață de om apropiindu-se. Cine să fie la ora asta? Cum câinii porniseră spre noua apariție în peisajul nocturn al serii de iunie, Miron strigă la ei să le potolească avântul. - Huo
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
cu brațele deschise. Vreau să-ți simt căldura sufletească. Să mă strângi în brațe și să mă săruți așa cum nu ai mai făcut-o cu nimeni până acum”. Ana adormi, pătrunsă de aceste frumoase gânduri. Somnul nu i-a fost tulburat de niciun vis până târziu în noapte. Cum a simțit că Ana a dormit, Cristina a luat un pantalon și o bluză pe ea și cu cea mai mare grijă să nu fie simțită, părăsi camera hoțește. Se ferea de parcă
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
în liniște, fiind trecut de miezul nopții, Cristina gândea că și dacă ar începe să plouă cu tunete și fulgere, ea tot ar vedea soarele din inima ei și ar merge mai departe să-l întâlnească pe cel ce-i tulburase liniștea în această seară și îi dăduse noi speranțe. Era minunat. Era o noapte caldă și plină de bucurie, iar ea simțea că plutește. Oare s-a îndrăgostit de George? Dar Ana? Ce sentimente avea pentru Emilian? Chiar nu i-
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
și-au mutat atelierul pentru început la Câmpina unde exista mai multă clientelă. Ana, pe când își exercita profesia de croitor, întâlnise un tânăr mai vârstnic decât ea cu câțiva ani în atelierul Cooperativei „Munca”, care s-a priceput să îi tulbure prin experiența lui și al cuvintelor meșteșugit rostite, existența destul de liniștită și niciodată aflată în pericol până la acea vârstă de șaptesprezece ani. Se îndrăgostise de Costache (așa îl chema pe croitor), atât de mult încât atunci când îl vedea, simțea că
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
în acest fel, dezlînat, despre toate neamurile mele, dar există o logică lipsită de logică a narațiunii. Cînd totul a luat-o razna și misterul pare de nedezlegat, firele urzelii se împletesc și textura narațiunii se limpezește ca o băltoacă tulburată de roata unei căruțe. Roata unei căruțe simbolizează, în acest context, scurgerea implacabilă a timpului - sper că ți-ai dat seama! a zis Licurișca, cu vocea ei melodios-mîngîietoare ca un cîntec de leagăn. Înainte de Magdalena, iubisem cu disperare mai multe
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
O LUME NEBUNĂ... Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu soarele inima-mi fierbe ca într-un crater, lava ce-o mistuie focul lăuntric să-ncerc ca să sting... Nu luna îmi tulbură mintea și nu între ziduri înalte doresc să-mi închid libertatea, să nu pot iubi ori să strig... Nici creste-nspumate de valuri și foșnet dulceag de pădure Ori luna-ntre sălcii pletoase și rugii-nnegriți de dulcile mure... Sunt
O LUME NEBUNĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359607_a_360936]
-
prin suferințele pe care, cu stoicism, le îndură în fiecare zi - așteptând cerurile să se deschidă, spre mântuirea neamului românesc. Aici, unde fiecare frunză a legendarilor codri aduce, în aerul proaspăt, vești despre vremuri demult apuse ori trecute în uitare, tulburați de buciumul care sună misterios, „plăieși”, din toate colțurile Vrancei, s-au adunat să se bucure, la auzul minunatelor povestiri rostite în graiul dulce românesc. S-au adunat, să-l asculte pe minunatul povestitor ION LAZĂR da COZA și să
EDITURA ARMONII CULTURALE, 2011 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359614_a_360943]