6,704 matches
-
lacrimi în ochi. La un moment dat am tresărit. Am realizat că în înaltul cerului nu mai bâzâia, precum cu cinci ani în urmă, acele steluțe argintii aducătoare de moarte, iar din depărtare nu se mai auzeau înfundatele bubuituri de tun. Era cu adevărat pace. Și nu se făcea să plâng. Mi-am șters lacrimile de la ochi și am coborât înspre sat. Cât despre război, nici măcar în amintiri nu ar trebui să mai rămână. Așadar, să-l dăm uitării. - Dragă prietene
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
-l contrazic? Apropo de oi. Era prin septembrie 1944. Rușii continuau să treacă spre Berlin. Cuda Berlin ? Numai Berlin vedeau în fața ochilor. Într-una din zile, eram cu oile la păscut pe imaș. În zona Dealului Morilor. O baterie de tunuri trasă de cai mărunți căzăcești, s-au oprit în preajma noastră. Rusnacii au lăsat caii la păscut și au început să privească cu jind spre mioarele noastre, care își vedeau liniștite de treabă. Ideea le-a venit probabil pe loc rușilor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cu burdihanul strâns într-o rubașcă de doc caki, s-a apropiat de oi, a ochit unul dintre berbeci - oile erau în perioada mârlitului - l-a prins, luându-l ca pe o muscă în spate și l-a dus către tunuri. S-a întâmplat ca berbecul cu pricina să fie al lui Grigoruță. Bineânțeles că ne-am dat seama ce urma să se petreacă. Soarta berbecului era pecetluită. Grigoruță, săracul, a intrat în panică. s-a apropiat de rusnaci și a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
gunoierii nu iau gunoiul decât pe bacșiș, serviciile în genere nu se pun în mișcare decât la suprapreț. Toți vor să câștige rapid, pe socoteala celorlalți. Trăim în epidemia talentelor negative: talentul de a fraieri, de a da „țepe“ și „tunuri“, de a te strecura șmecherește, de a „da clasă“, de „a lua fața“, de a te-nvârti. Nici una din aceste metehne nu se poate explica prin proastă organizare, sărăcie, corupție. E mai degrabă adevărat că și proasta organizare, și sărăcia
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
existențială, este reușita personală. Cariera, funcția, poziția în partid, procentajul electoral, averea și plăcerile proprii sunt țeluri constante, că rora li se subordonează tot. Cu alte cuvinte, principala ocupație a lui Ghiță este Ghiță. Restul e materie primăă Carne de tun, public de fraierit, popor. Încă aștept să văd apă rând pe scenă un personaj care să-mi transmită sentimentul că ceilalți îl preocupă mai mult decât îl preocupă sinele propriu. Unul care e imun la fascinația victoriei proprii, a „ima
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
impolitețea. Nu se gândește nici o clipă dacă cei din sală mai au sau nu răbdare, dacă n-au obosit, dacă nu cumva mai au și alte treburi. Auditoriul e tratat, de fapt, ca o simplă masă de manevră; carne de tun anonimă, șeptel bun de jertfit. Mai grav e că vorbitorul egolatru disprețuiește, fără să vrea, subiectul propriei perorații. Nu contează despre ce sau despre cine vorbește. Că tema e Shakespeare, Newton, doctrina corporatistă sau flora sud-africană nu contează. Ceea ce contează
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Apoi, am trăit acele clipe, din vară ploiasa, a marșului plin de entuziasm al trupelor române, hotărâte să readucă la patria mama și restul Bucovinei. Pe unii dintre ei i-am petrecut, cu mintea noastră de copii, mergând pe langă tunuri, căci tare semănau cu părinții noștri concentrați ce urcau spre Cernăuți..și într-o dimineață am auzit prima dată bubuitul neintrerup al tunurilor, apoi tot mai departe, tot mai departe... până au tăcut. Pe refugiații din cealaltă vară, care erau
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
restul Bucovinei. Pe unii dintre ei i-am petrecut, cu mintea noastră de copii, mergând pe langă tunuri, căci tare semănau cu părinții noștri concentrați ce urcau spre Cernăuți..și într-o dimineață am auzit prima dată bubuitul neintrerup al tunurilor, apoi tot mai departe, tot mai departe... până au tăcut. Pe refugiații din cealaltă vară, care erau pe la noi, i-am văzut cum se bucurau de tare, până la lacrimi că se întorceau acasă. Ei plecau spre satele lor, se întorceau
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
se bucurau de tare, până la lacrimi că se întorceau acasă. Ei plecau spre satele lor, se întorceau din nou la casele părăsite, dar care au găsit totul distrus și cei dragi duși departe tocmai în Siberia De la prima bubuitura de tun și până în primăvara lui 1945, multi dintre noi au tremurat, cu cei bătrâni alături, ori de câte ori postașul îngândurat, ne bătea la poarta sau la ușă, căci el era cel ce aducea acel petec de hârtie pe care scria scurt: numele celui
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
prezența În petrol a unor compuși cu origine biotică, precum porfirinele ori aminoacizii, dar care invită la polemică dată fiind posibilitatea sintezei lor abiotice, amintesc doar sulful, acela pe care pirocolodiul lui Mendeleev l’a exclus din muniția puștilor și tunurilor, dar generează ploile acide de astăzi: Cu cât petrolul e mai vechi, cu atât e mai bogat În acest element, reprezentat din plin În atmosfera primară, dar rar astăzi. Un proces anorganic, prebiotic, ar fi generat un petrol fără sulf
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
carbon e doar de leac, dar Îndestul ca să susțină evoluția. Doar că omul a constatat că lemnul oferit de o pădure tot mai mică e insuficient pentru a-l face și lemn de foc, și mangal pentru fierul săbiilor și tunurilor, descoperind cărbunele. Apoi, pentru setea vitezomană a automobilului, petrolul. Dar astfel am scos la iveală gunoaiele epocilor trecute, eliberând carbonul, desigur sub formă de bioxid. Mereu, de e vorba de cărbune, petrol ori gaze, bioxid de carbon, care tinde să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ale sportului. După cum altă ocupație primordială a voastră, vânătoarea, a devenit un (alt) sport cu acte În regulă, dar și cu ghilimele à propos de mijloacele puse față În față de protagoniștii acestuia... Amicul meu Pierre n’a adus În arenă tunul, mitraliera, bomba, adică armele epocii lui ba și a voastră, din fața cărora singura scăpare ar fi doar Îngroparea de viu nicidecum alergarea, pentru a mai Încerca a selecționa, la Olimpiada de la Sydney de exemplu, un viitor general... „Meridian“, 27 septembrie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căci pe la noi trecea drumul cel mai scurt. Trebuie să mărturisesc, În paranteză, că au Încercat și drumul Caucazului de trag și acum ponoasele cecenii, osetinii, gruzinii, armenii... -, desigur ca să fie siguri. Aveau destui care să servească de carne de tun. Rog cititoarele, care n’au de fapt decât „vina“ că sunt centrul definitoriu al vieții umane laudă lor! să mă ierte: dar rusoaicele n’au avut niciodată alt rol decât acela de a „produce“ soldați. Ne-au devenit „oaspeți“ de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Apoi treceam râul și mergeam în pădurea Mustea ca să culegem ciuperci din movilele de gunoi adunate pe mal și bureți din adâncurile pădurilor. Când ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți erau primii afară să se joace cu „tunuri”. Nu știți ce sunt, nu-i așa? Copii adunau în mânuțe noroi și-l scobeau în mijloc, după care turnau nițică apă în scobitură. În final dădeau cu bulgărele de pământ și sună exact ca și cum ar fi tras cu pușca
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
sunt, nu-i așa? Copii adunau în mânuțe noroi și-l scobeau în mijloc, după care turnau nițică apă în scobitură. În final dădeau cu bulgărele de pământ și sună exact ca și cum ar fi tras cu pușca. Asta numeau ei tunuri... Dar anii au trecut și în clasa a III-a am aflat vestea tragică a morții bunicii mele. Acela a fost sfârșitul visului, căci ea a fost tot ce era mai mistic și mai frumos. Bunicul devenise din ce în ce mai ursuz și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nu mai puțin de nouă ori, pronunțând formula magică : «am gândit că Soarele cel mare e în capul meu, dar el, uite că e în râu». Se spală apoi cu apă din râu, spune credeul și merge acasă, «sigur», sănătos «tun». Tot pentru de deochi. Într-o ulcică cu apă neîncepută se aruncă trei cărbuni încinși, rostindu-se de un număr cât mai mare, divizibil cu trei, formula magică : Doi ochi buni biruie trei ochi răi, Și cu apa, astfel descântată
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
iată, de 57 de ani, aproape că n-a existat zi în care, undeva pe glob, cel puțin două popoare să nu aibă ceva de împărțit, și pentru asta să nu găsească altă cale decât pe cea a trasului cu tunuri și rachete. Dar să revenim la ale noastre și să vedem cu ce tribut de sînge a trebuit să plătească bietul nostru popor și împlicit, modestul nostru sat, plăcerea conducătorilor lumii de a se menține în fotolii, nu prin activități
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
popor și împlicit, modestul nostru sat, plăcerea conducătorilor lumii de a se menține în fotolii, nu prin activități diplomatice, ci printr-un consum cât mai mare de arme de foc, punând la dispoziția acestor arme, cât mai multă carne de tun. Eroii satului nostru, căzuți pe câmpurile de bătaie în cel de-al doilea război mondial 1.Hălmăgean Teodor, maior, n. În Oprea Cîrțișoara, fiul lui Nicolae și Marta Hălmăgeanu, căzut în luptele dela Beketovka, Rusia în 20.11.1942. A
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și Ecaterina Grovu, regimentul 85 Infanterie Ineu, căzut în luptele de la Privolsk -U.R.S.S., lovit de o schijă de grenadă în 1942, la vîrsta de 30 ani. 8.Guia Nicolae, sergent, n.1918, fiul lui Francisc și Ana, comandant de tun în regimentul 14 Artilerie Craiova, căzut la trecerea Nistrului, după ce fusese luat prizonier, în iulie 1941. 9.Budac Iulian, caporal T.R., învățător n. 1911, fiul lui Petru și Paraschiva. Regimentul 10 Călărași, căzut la Cotul CubanuluiU.R.S.S. În 30.04
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lui Ioan și Iuliana Grovu, regimentul 90 Infanterie Sibiu, mort în spitalul militar Alba Iulia în septembrie 1944. 30.Grovu Octavian, soldat, n.1919, fiul lui Ilie și Drosida, regimentul 90 Infanterie, căzut lovit în plin de un proiectil de tun în Crimeea la 01.03.1942 31.Hauer Ferdinand, soldat, fiu al lui Iosef și mutter Hauer, înrolat ca voluntar în armata germană în iulie 1943, căzut în luptele din Ungaria, în trimpul retragerii din 1945, la vârsta de 19
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
noi, peste nea. Acolo nevăstuța mea a născut prunc. Noaptea îl țineam la sân, să nu înghețe. Că acolo la jilip mulți oameni au murit de ger ; mulți erau schilăviți de lemnele ce coborau pe jgheab cu iuțala glonțului de tun. Batâr de am fi dus-o mai ușor primăvara. Dar atunci trudeam la robot în apa adâncă până la brâu, rece, abia topită din neaua munților. Căram butuci. Pe mulți i-au îngropat butucii de vii ; trupuri zdrențuite și dărăbuite. Nu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Ne-a condus să vizităm fortul Burtzi. Acest fort a fost când sub turci, când sub venețieni, ultima stăpânire fiind a venețienilor. El se afla pe colina cea mai înaltă. Era înconjurat de ziduri groase și acolo se afla un tun vechi, probabil din timpuri de mult apuse, când servea pentru apărarea insulei. Am înconjurat fortul având în dreapta mereu marea liniștită ce m-a transpus în trecutul acelor locuri, când orașul era asediat de dușmani, pentru a fi cucerit împreună cu insula
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
învălmășeală va fi fost atunci! Cu câtă seninătate stăteau oamenii acum pe băncile din jurul portului; cât de goale vor fi fost atunci, când oamenii îngrijorați nu știau pe unde să se ascundă. Acum se auzea muzica din port, atunci rafalele tunurilor. Înconjurând fortul, am ajuns într-un loc unde planta aloe crescuse cât un copac. Nu mai văzusem așa ceva până acolo. Turiștii se îmbulzeau să se fotografieze alături de ea. Sigur, la greci fiind o climă blândă, nu se pune problema
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
casă-muzeu. Cam așa arăta, "inventariat" succint, interiorul de la Arbore: "cioburi de lut ars și pașnice unelte de lemn, alături de armele tuturor războaielor iatagane, zale ruginite, cărți și ghiulele, lăzi de grenade; lângă lăzile de zestre, opinci agățate de roata unui tun; un meteorit lângă cărbunii stinși într-o strachină, descântați cândva, leac pentru spaime; monedele tuturor târgurilor încheiate pe acest pământ, cu prețul șters și efigiile uitate de timp; plugul de lemn și balanța, lângă "ocaua lui Cuza" și "Istoria frumosului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
bine de 6 ore!)... Stingerea focului în cazanul locomotivei s-a petrecut pe nesimțite, așa că despărțirea de primul capitol al istoriei căii ferate n-a fost resimțită drept șocul intrării într-altă vârstă. Dacă power-word-ul secolului XVIII a fost cuvântul tun, veacul următor, al XIX-lea, a instalat în același rang vocabula locomotivă, pentru ca secolul XX să considere emblematic atomul. Veacul nostru încă mai cugetă. Și tunul, și locomotiva, și atomul, sunt, într-un fel sau altul, întruchipări ale forței. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]