23,715 matches
-
punând-o jos, în fața lotrilor, a poruncit: ― Și acum, tot ce ați luat să ajungă colo jos! Nu care cumva... Ca și cum ai scutura un măr plin de roadă, așa cădeau pungile cu galbeni, ceasurile și inelele. Până și tabacherele cu tutun au ajuns în desagă... La sfârșit, a legat gura desagii și a pus-o în spatele celui mai voinic dintre ei. ― Hai să mergem. Sâmbătă seara, să fiți la locul știut și veți primi ce vi se cuvine. Nu duceți grijă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ușii de la intrare. A apăsat-o cu grjă. Spre mirarea lui, ușa nu era încuiată. „Ceva nu-i în regulă!” - i-a trecut prin cap ca o fulgerare. A deschis-o încet. Din interior l-a pălit un miros de tutun... „Da’ de când fumezi tu, muiere?” - s-a întrebat Todiriță. S-a apropiat cu băgare de seamă de ușa camerei în care dormeau ei când el era acasă. A ascultat cu atenție. Din interior se auzeau șușoteli, urmate de icnete și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dăduse roade: fiica îi fusese cruțată de un viol cu coada de mătură sau de o anemie pernicioasă, dată fiind faima bucătăriei de penitenciar, bogată exclusiv în amidon, iar el dăduse la schimb restul vieții lui - scurtată prin sinuciderea cu ajutorul tutunului franțuzesc. Și el ar fi făcut același lucru pentru Stefan. Nici n-ar fi stat pe gânduri. Documentele erau aranjate frumos pe biroul său. Mal se puse pe treabă, aruncând din când în când priviri spre teancul voluminos destinat marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gând imaginea exactă. La unu, când se întorcea, îi bătea în ușă pentru dejun și apărea proaspătă și "aperitivă", sublinia spiritual profesorul, împrăștiind parfum ele baie, de pudră, de cochetărie feminină, ceea ce schimba cele două mirosuri ale Linei: iodul și tutunul. Doctorul Rim nu fuma și nu practica medicina, având oroare de țigară și de medicamente. Grija Linei de a se purifica de urmele 68 dezinfectantelor diverse, pentru a nu-1 supăra, nu reușea deplin să înșele mirosul fin al ilustrului. Cât
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
suspendată în tavan. Lumina ei își joacă umbrele tremurătoare peste fețele celor cincizeci și mai bine de curteni adunați aici, strângându-și șalurile în jurul umerilor și tragând meditativ din narghilea. Servitorii așteaptă în umbră cu cărbuni aprinși, cu prize de tutun mirosind a măr, sticle de vin cu gâtul îngust și tăvi de argint cu dulciuri. Bărbații sunt îmbrăcați în haine scumpe, poartă bijuterii costisitoare la turbane, iar la gât au lanțuri grele de aur, ce strălucesc în lumina chihlimbarie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de tencuială și văruială. Tânărul mai trage odată languros din țigară și tresare speriat de apariția unui chip cu barbă albă, de cealaltă parte a peretelui. — Robert? zice barba. Nu ți-am spus? Nu ți-am repetat de atâtea ori? Tutunul este pârghia de care se folosește diavolul ca să-ți deschidă inima! — Da, răspunde Robert, strivind cu talpa sandalei mucul de țigară. — Ce da? Da, domnule pastor Macfarlane. Cu toate că cei doi nu seamănă de loc, accentul tânărului este foarte asemănător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de soare îi taie din perspectivă. De-a lungul cheiului, vasele cu încărcătură își golesc burțile imense, pline de bunuri conservate și macazuri de tablă ondulată, încărcând în locul acestora un volum egal de ulei de palmier, baloturi de bumbac și tutun. Șiruri de bărbați asemănătoare furnicilor vin și pleacă de pe pasarelă, mânați din spate de șefii lor cu strigăte și amenințări cu pistolul. În fața unui vapor, un contingent de trupe indiene stă în căldură, așteptând ordinul de îmbarcare. Deasupra lor, poziționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și ca dorință de bani, privesc o lumină sălbatică, de noapte în care poate, mor destine, și-n care, poate, iau naștere dușmani, mi-au furat viitorul și punându l la fiert a ieșit o esență ca un drog sau tutun, arunc un pahar de vodcă pe trotuar doar să-i iert pe toți cei care mă iubesc numai ca pe-un nebun, am pierdut înc-o vară isterică, înc-o iluzie mare așezând printre clipe sinceri analfabeți, acolo unde totul sclipește a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se află un set de figurine din jad verde. Lui Kuei Hsiang i se dăruiește un set de cârlige smălțuite pentru cingătoare, ornamentate în partea de sus cu capete de dragon. De cârlige poate să-și agațe oglinda, săculețul de tutun, sigiliul, o armă sau punguța cu bani. Potrivit astrologului Curții, va trebui să intru în Orașul Interzis într-o anumită zi, la o anumită oră - gărzile imperiale vor veni să mă ia atunci când va sosi momentul potrivit. Căpetenia eunucilor îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
desfată în toate modurile imaginabile. Personajele sunt desenate cu stil. După ce ochii mi se obișnuiesc cu lumina, încep să văd semnele dărăpănării - peste tot, vopseaua e sărită și tencuiala căzută. Locul are un miros ciudat, un amestec de parfum și tutun rânced. De după o tejghea își face apariția o femeie cu față de broască și cu o pipă aprinsă în gură. O salută pe Fann Sora cea Mare cu un zâmbet larg: — Ce vânt te aduce aici, prietenă? — Vântul de sud, patroană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o să mai aibă grijă de ele? Că doar n-o să se poată face toate astea cu cei 5% din populația țării! Când știut este că dacă nu ai om nu poți ridica recolta de pe câmp, și nici sfecla, varza, poftim, tutunul, acest produs cancerigen, care știu de mic câtă trudă și câți frați lucram la el până îl însămînțam și îl culegeam. Culesul ăsta era o istorie întreagă, se făcea pe etape. Întâi foile de jos, calitate inferioară, pe urmă cele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de mic câtă trudă și câți frați lucram la el până îl însămînțam și îl culegeam. Culesul ăsta era o istorie întreagă, se făcea pe etape. Întâi foile de jos, calitate inferioară, pe urmă cele de mijloc, galbene ca lămâia, tutun fin, și în sfârșit cele de la vârf. Trăgeam lipanele pe-o sfoară și făceam șiruri, puneam aceste șiruri la soare pe un soi de suporți de lemn, construiți special, umpleam toată bătătura cu ei, ba chiar le întindeam și prin
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se sinucide) avea douăzeci de ani, el preconizează tocmai o astfel de întoarcere tolstoiana la simpla satisfacere a necesităților, re-fuzînd, de pildă, înlesnirile oferite de o societate a abundenței, fumând nu țigări prezentate luxos, ci luând direct diatsr-o tabachere țărănească tutunul cu două degete și răsuokidu-l într-o foiță. Asta m-a impresionat mult când l-am văzut. Iată, mi-am zis, un om natural, care înțelege să-și pună și în practică teoriile, nu numai să propovăduiască altora simplitatea, iar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
șoareci, încăperea în care se țineau ședințele era plină de soldați, muncitori, elevi și studenți cu plete unsuroase ca țiparii. Se purtau discuții despre mesajul operei de artă. Pe măsură ce vorbăria se încingea, putoarea de șoarec se îmbina cu cea de tutun. Între alte personaje, la prezidiu tronau, pline de importanță, două figuri: una gesticula larg, ascultîndu-și vocea; șușotind mieros, cealaltă se pleca cînd la o ureche cînd la alta; ori de cîte ori lua cuvîntul, zîmbea dulceag, iar, dacă se ivea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la buric. Era o femeie. Curînd am aflat că e domnișoară. Ochii roșii, trăsăturile greoaie și mustața virgină de sub nas erau pe o potrivă cu glasul. Domnișoara Cornelia, care era cea mai bună învățătoare din Dobrina, bea lichior, cafele și tutun. Am văzut că se simte, cu mine, foarte bine. Îmi expuse, în chip teatral, un breviar autobiografic. Fiind din părțile locului, știa pe de rost toată comuna: cu ton partizan, îmi înfățișă bîrfele din sat. Promise că mă voi simți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am mai pus o întrebare. - Azi ai mîncat? Cu o resemnare teribilă, copila răspunse: - Ce-a dat Dumnezeu! Pentru gaz și pentru chibrituri, i-am pus în palmă un bănuț, deși cred că, mai degrabă, avea să-l schimbe pe tutun. Seara, doamna Tomulescu comentă: „Cînd dă soarele sus, cei din Humosu de-abia se scoală. După ce și beau țigara, întind țolul la umbră și încep să se păduchească. La cinșpe ani Victor răcnea de pe prispă: «A, mamó, ’inde ’uaca și-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de-abia se scoală. După ce și beau țigara, întind țolul la umbră și încep să se păduchească. La cinșpe ani Victor răcnea de pe prispă: «A, mamó, ’inde ’uaca și-mi ia ciuciun!» Adică să vîndă vaca și să-i ia tutun. Se hrănesc cu știr, cu gruhă și cu pur. Bureți le dă pădurea care, pentru ei, are trei vaci: Hribana, Fragana și Murana. Plodurilor, pînă le cresc tuleiele sub nas, țigăncile le dau țîță. După asta încep să se rușineze
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Omului i-a fost menit să lase ceva În urma lui, nu numai haznale pline cu căcat. Tu ai crescut un copil, ai ridicat o casă, ai sădit un pom sau măcar ai de gând? Nici vorbă! Mătăluță bei vinișor, tragi tutun pe nas, scrii poezele de doi bani bucata și te Închipui buricul universului. Te-ai rușinat, nu-i așa? Și te-a apucat o asemenea scârbă de tine Însuți, că te văd cum cobori (cu pas socotit, cu țigara-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care pe unde i se aplecase capul. Țiganii Își strânseră În liniște sculele și plecară tiptil. Cele două fete n-aveau cu ce ajunge la ora aia la ele În sat. Ieșiră să ia aer În curte, departe de mirosul tutunului și al vinului trezit. Un soldat mai curajos și care trecea drept foarte priceput la femei le ieși În cale. „Ce faceți, fă, pe-aicea?” „Ne plimbăm, ce să facem?” „Aha” - păru că se dumirește Îndrăznețul. De emoție, simțea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe Hristu, după care l-au luat la poceală, l-au lăsat să doarmă o săptămână În pătulul de porumb și l-au transferat la alt liceu agricol, În alt sat. Și acolo se hrănea mai mult cu bătaie și tutun. Deși era slăbănog și-i hârâia pieptul, ăi de la Încorporare l-au considerat sănătos, ba chiar au și glumit cu el: „Te trimitem la cură pe malul mării. Unii dau bani grei să ajungă acolo; tu te duci pe de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar când se plictiseau, tot goi, dar mânjiți ca niște draci, jucau lapte-gros ori poarca. Când Îi venea vremea să se coacă, se cățărau În cireșul amar ce se Înălța, singuratic, pe obrazul spân al coastei. În primărie duhnea a tutun stătut și a praf, iar hârțoagele de prin dulapuri răspândeau iz de mucegai. Secretarul, despre care se știa că era omul celor care nu-l aleseseră, Îl lăsa să se descurce singur și să greșească. Îi aducea la semnat hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sferturi de oră la coadă și-mi cumpăram covrigi calzi. După asta coboram pe bulevard, unde se Înșirau cinci săli de cinematograf murdare, cu scaunele prăpădite, cu tapițeria sfâșiată, Învăluite În miasme de umblători nespălate cu zilele și fum de tutun din cel mai prost. Șobolanii se simțeau nespus de confortabil acolo și abia așteptau să se stingă luminile ca să dea buzna printre rânduri În căutare de resturi. M-am obișnuit destul de repede cu ei și, atunci când Îmi treceau peste Încălțări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
datora, ajunsese formulă glumeață de salut și de urare. „Ura, cetățeni!” zicea câte unul care Înălța halba ori borcanul În care fuseseră morcovi În saramură din comerțul de stat ori frunze de spanac spre ceilalți Însetați gălăgioși și afumați de tutun ieftin. Când era Încă În putere, Tatapopii deschisese o cârciumă În chiar mijlocul satului, Într-o casă cu ziduri groase, de cărămidă, ce aparținuse cândva unui chiabur poreclit Ovreiu și care fusese confiscată de reprezentanții dictaturii proletariatului și folosită, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l asculte că nesimțiții, de lene să iasă afară la aer curat, se ușurau În ghiveciul ficusului - care, În cele din urmă, otrăvit, și-a dat obștescul sfârșit - și În sobă unde cei potopiți de amestecul de felurite băuturi și tutun Își vărsau conținuturile scârboase ale stomacelor. Oricum, povestea lui Figaro cu Casa Radio și zbenguitul prin pădure Întru trezirea la viață a bărbăției lui Foiște era crezută de mulți, din cauză că se dovedea prea plină de amănunte pe care capul chel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
afla numeroasa familie refugiată. Tatăl achitase cele cerute de olog și se aplecase apoi să prindă traista țărănească În care, printre paie, erau Îngropate piesele serviciului de cafea. Pusese traista În plasa de bagaje și se apucase să-și Îndese tutun În lulea. Însoțit de un șuier pe care prea puțini și prea târziu Îl auziseră - acoperit fiind de pufăiturile locomotivei - pe prăpăditul de peron, și așa găurit și spart ca vai de el, se prăvălise un obuz. După ce praful Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]