181,106 matches
-
doar două fraze din delirantul editorial al lui Dinu Săraru: "Doctrina Armoniei interetnice și interreligioase, doctrina Armoniei dintre și între toți oamenii, convinși că deasupra noastră, a tuturor, se află același cer înstelat și unul și același Dumnezeu, că existența umană, ființa umană însăși, șunt expresia celei mai desăvârsite armonii, că se înfățișează că expresii virtuale ale desăvârsirii, că fiecare om este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și se cuvine să fie, prin întreaga lui viața, cu adevarat chip
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
fraze din delirantul editorial al lui Dinu Săraru: "Doctrina Armoniei interetnice și interreligioase, doctrina Armoniei dintre și între toți oamenii, convinși că deasupra noastră, a tuturor, se află același cer înstelat și unul și același Dumnezeu, că existența umană, ființa umană însăși, șunt expresia celei mai desăvârsite armonii, că se înfățișează că expresii virtuale ale desăvârsirii, că fiecare om este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și se cuvine să fie, prin întreaga lui viața, cu adevarat chip al lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
este de a forma conștiința europeanului, de a-i crea o morală și o viață lăuntrica. Iar a treia influență vine din partea Greciei, căreia europenii îi datorează pasiunea pentru o disciplină a spiritului, vocația perfecțiunii, dar mai ales transformarea ființei umane în propriul său sistem de referință. Cele trei repere identificate de Valéry greu pot fi contestate, chiar dacă analiza propriu-zisă e oarecum expeditiva. E limpede, însă, ca Europa la care se referă scriitorul este cea occidentală. O întreagă carte dedicată Europei
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
asupra securității europene și are un caracter pardoxal: el este în același timp factor al integrării societale și politice, dar și impuls distructiv, generator de conflicte ireductibile. Putem considera, sintetic, ca naționalismul este o ideologie politică, ce susține că grupurile umane definite că "națiuni" au dreptul și obligația "morală" de a forma state teritoriale, de tipul celor devenite standard după Revoluția franceză. În practică, aceasta ideologie solicită exercitarea unui control suveran (deseori totalitar) asupra unui teritoriu pe cât posibil continuu, cu granițe
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
calculatoare -, în capcanele ironice ale unor scenarii pasionante, scăpărînd de verva imaginativa, iar efectele speciale - realmente, inepuizabile - valorifica la maximum spectacolul multicolor al vieții de zi cu zi din tînără noastră societate de consum. Știe, de asemenea, să infuzeze căldură umană subtilelor accesorii intelectuale învăluindu-le abil în haină "paraliterara", jonglînd cu ele pe mai multe paliere de semnificație sau drenîndu-le cu lejeră virtuozitate în jocuri semantice și lexicale de un haz irezistibil (specialitatea casei). Nu lipsită de tîlc mi se
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
care e supusă autoarea, ca femeie împovărata de răspunderea unei familii, sau ca prințesa îndurerata de evenimentele prin care trece țară. Cea care scrie nu dramatizează, însă, nimic: totul e relatat cu simplitate și chiar un fel de dezinvoltura a umanului, care presupune în egală măsură mîhnire și bucurie. Intrată pentru prima oara într-o morgă, de pildă, principesa are o clipă de șovăiala, pe care medicul care o însoțește o observa, oferindu-se să o scutească de supliciu. Ea refuză
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
care te poti atașa pur și simplu de dragul celei care o descrie. În exploziile de ură care ne copleșesc din ce in ce mai mult astăzi, o asemenea carte mi se pare salvatoare. Un fel de cură morală, de exercițiu în demnitate și căldura umană. Ileana, Principesa de România, Arhiducesa de Austria, Trăiesc din nou, traducere de Agra-Barotti Gheorghe, prefață de Al. Paleologu, Editura Humanitas, București, 1999, 390 pagini, preț nemenționat.
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
au dispărut complet. Un Robinson asimilat complet în glasul naratorului apare drept un personaj într-un fel mai vulnerabil, mai putin conștient de cele ce i se întîmplă, pentru că e mai puțin reflexiv. Dar tocmai de aceea e și mai uman, măi emoționant felul în care își domesticește singurătatea și se reinventează pe sine însuși. Singurul aspect eliminat din remake, care mi se pare atît de important încît el afectează felul de a înțelege cartea, este menționat în jurnalul lui Robinson
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
Prelipceanu i l-a luat în 1977, în spital, cînd zilele bolnavului erau deja numărate. Titlul lui: Moartea mi-a dat întruna tîrcoale. Trebuie neapărat citit. Nici nu știm ce să alegem pentru a prezenta aici extraordinarul document literar și uman, pornind de la care se poate scrie un poem, o nuvelă, un studiu psihologic, o exegeza... Fiindcă ne temem să nu dăm o nuanță prea emoțională (lui nu i-ar fi plăcut), ne rezumam la cîteva pasaje de interes strict literar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
cineva nu se putea încadra psihic în această atmosferă, chiar dacă era un om pe care-l apreciam sau îl considerăm valoros, el nu devenea un cerchist". Conflictele care au existat între cerchiști erau de opinii literare, nu coborau în plan uman și nu afectau prietenia, iar după mulți ani grei, cînd membrii Cercului s-au putut din nou manifestă că scriitori, legătura dintre ei se păstrase intactă: "Am reapărut, nu ca un grup literar distinct de restul literaturii române, ci ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
cu atît mai puțin întîmplătoare cu cît ideea unei violente a destinelor personajelor din Cartea nopților subîntinde întreaga țesătura narativa a românului. Meditația asupra unei Istorii care fie justifica absența lui Dumnezeu, fie incriminează nepăsarea și ruperea lui de universul uman transpare din destinul familiei Péniel, urmărit de-a lungul a aproape un veac. Apropierea automată de Un veac de singurătate a lui Gabriel García Márquez a fost făcută deja, ca și decodificările simbolice, de rezonanță legendară ale tuturor numelor proprii
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
sînt prezentate mai multe piste de lectură, începînd cu sensul vitalității exuberante a personajelor, concretizate în marea lor capacitate de a iubi și de a procrea - totdeauna - în matrice gemelara (că la Michel Tournier) și sfîrșind cu raportul dintre fragilitatea umană și Răul istoriei. Dincolo de problematica violenței - mărturisita de scriitoare ca fiind unul dintre impulsurile care au împins-o în fața foii albe de hîrtie și observată de critică de întîmpinare, aș vrea să mă opresc asupra unui alt fel de "violență
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
ani de conviețuire discretă, David vroia, dintr-odată, să arate lumii că te iubește, însemna că are ceva de ascuns!" Concluzia autoarei, căzute în admirația perspicacității unui bun regizor: "un bun regizor e cel care cunoaște resorturile profunde ale comportamentului uman"... Iată cîteva extrase dintr-o "lectură estivala": aTata e recunoscut că părintele neorealismului. Cred că el a făcut, pentru cinema, ceva asemănător cu ceea ce au făcut, pentru fotografie, Henri Cartier-Bresson, Chim Seymour, George Rodgers și Robert Capa. Mama avea o
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
cu venele tăiate./ Iarbă cosita în zori, în satul zubascian,/ pe unde fetițe desculțe descînta deochiul" (Scară magică). Sau un tablou ce se vrea terific, dar care se revarsă într-o sapienta blagiana; "Bătrînă secera în mijlocul lanului. Spicele/ par cranii umane în miniatură... Alături,/ altă femeie, tînăra, zvelta, alăptînd./ Are sînii că delta danubiana,/ multiplu irigați -/ moartea și viața, surorile eterne" (Alte desene rupestre). Mistuit de o nostalgie, căreia îi pune, din delicatețe, o stavila glumeața, poetul percepe, la un moment
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
sau mai putin reușite, amalgam de elemente de teatru, circ, de spectacol de cabaret și de bodega irlandeză, spații care prin ele însele creează o atmosferă bine determinată și în care între actor și spectator schimbul de emoție, de experiență umană se desfasoara fără opreliști. Cel puțin la nivelul intenției mărturisite, teoretice... Inițiatorii proiectului, trupele franceze Volière Dromesko, Théâtre du Rădeau, Branlo & Nigloo & Patrick Conde, compania Maguy Marin, trupa poloneză Teatr Cinema și trupa cehă Brothers Forman Theatre. Întoarcerea teatrului la
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
Barbu Cioculescu O femeie giganta se risipește pe bulevarde, unde pomi cu sandale de fier schimba de anotimp, indiferenți la prezența umană: "Un spirit intra în fiecare copac/ și-n fiecare frunză se simte acasă./ Vom ajunge undeva nu vom ajunge/ frunzelor nu le mai pasă" - Oriunde suntem acasă. Cand între fire și om s-a produs tocmai - sau este pe cale să
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
cu pașii istoriei: Sfârteca ură, trufia coase, câte-un suspin,/ vibrează într-un trup cu cărnuri alese/ Încerc o poartă, închid, deschid/ nimeni nu intră nu iese" - Un mers împleticit. Sunt stări de cumpănă, împotriva cărora feminitatea, în condiția ei umană, lupta să-și salveze miracolul prezenței: "O zi se încheie în valea tăcerii/ alerg prin iarbă, hoinara,/ cortul copacilor mă despoaie/ cu miile de ochi ai zilei de vară" - Te-ai lovit. Câmpul de sare se întinde la poalele unui
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
conforma setului de reguli pe care-l atribuie gîndirii și expresiei postmoderne. Ar fi, de altfel, cu neputința. Li se poate spune teoreticienilor postmoderni ceea ce raționaliștii le spun relativiștilor contemporani: critică adusă de aceștia din urmă logicii (absolut și universal umană!) nu are alt mijloc de a se organiza și exprima decît tot acela al argumentării logice. O critifiction poate exista, neîndoielnic, dar că ficțiune, în cel mai bun caz, nicidecum că critică. Apropierea dintre literatura și reflecția asupra ei datează
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
iarbă contrastează grăitor cu vastitatea spațiilor pe care el prinde rădăcina, cu multitudinea preocupărilor autorului și a argumentelor puse în joc. Că o aspirație, în același timp, la detectarea resurselor de vitalitate elementare, și cele mai puțin viciate de calcule umane împotriva firii. Fragilitate, care înseamnă suplețe a gândului, dar și resurecție victorioasa a autenticului, după cum autorul însuși spune în prefață: "precum firul ierbii, greu de bănuit sub lințoliul alb ce-l acoperă, si care, totuși, până la urmă, răzbate de sub vitregia
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
a pasiunii pentru educație, a convingerii că oamenii pot fi construiți și șlefuiți cu ajutorul teoriilor și a principiilor bine alese. Se pare că într-o anumită măsură această pasiune reapare astăzi, pentru că după două secole încrezătoare mai degrabă în calitățile umane înnăscute, decît în cele dobîndite, încheiem mileniul cu o reconsiderare a educației ca domeniu fundamental, cu o rediscutare a posibilității de a ne schimba și desăvîrși pe noi înșine. Lăsînd deoparte interesul strict erudit, cred că prin această afinitate de
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
bine alături de manuale de retorica, de tratate de critică literară, de stilistica, ori ar putea trece drept opera filozofica, sau doar antologie de texte literare din epoca. De fapt, este o carte despre imaginație, prin care autorul înțelege acea facultate umană care ne inspiră cuvinte și propoziții, făcînd din fiecare din noi fie niște bîlbîiți, fie aleși oratori, neputincioși verbal sau, dimpotrivă, capabili să convingă și să emoționeze cel mai insensibil public. Ascuțimea și ingeniozitatea sînt termenii generici, aleși de Gracian
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
teatru debutează în 1996 cu volumul Isabella, dragostea mea publicat de Editură UNITEXT. Piesă care l-a adus în mijlocul oamenilor de teatru este Petru sau petele din soare, un text pe o temă istorică cu dimensiune filosofica, morală, cu probleme umane universale abordate cu anvergură, pe un ton dinamic, cu replică alertă. Aproape ca o excepție în teatrul nostru actual, excluzîndu-l, desigur, pe Matei Visniec, recordman-ul în materie de piese montate, Vlad Zografi a fost pus în scenă imediat. Premieră
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
chiar si in acela marital. Abia îmbolnăvirea cu adevarat permite eliberarea leprosului printr-o confesiune monolog, cu accente și tensiuni bine plasate. Creierul, o piesă în trei personaje, îmbracă în parabolă disputa dintre rațional și irațional, concret și abstract. Ființă umană este o alcătuire ciudată, la limita perfecțiunii cu imperfecțiunea care contrazice clipă de clipă cercetarea riguroasă de laborator. Această piesă îmi pare cel mai puțin teatrală. Salutăm această apariție editorială și așteptăm să vedem pe scena o interpretare regizorala pe
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
Andreea Deciu " Fie că vrem sau nu, specia umană continuă să se împartă în evrei și pagini." Iată o propoziție din textul lui Alain Besançon, Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism și unicitatea Soah-ului, apărut de curînd la Editură Humanitas. Din însăși introducerea acestui "fie că vrem sau nu" răzbate
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
altă, atîta vreme cît ea se consumă în absență oricărei justiții. Oricît ar putea părea de crud sau paradoxal argumentul, e clar totuși că manieră de a omorî pe cineva devine aptă de aprecieri în numele lui "mai demn" sau "mai uman" doar atunci cînd îndărătul uciderii se află totuși o minimă justificare sau raționalizare morală. Executarea unui condamnat poate fi "negociată" (iertat fie-mi termenul) între scaunul electric și injectarea cu otravă, în vreme ce o crimă, indiferent de cum a fost comisă, e
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]