3,061 matches
-
absurd căci aceasta nu-i decît o umbră a lumii de dincolo. A voi să-l înțelegi înseamnă să-l strivești și să-l îmblînzești. Să-l faci uman. E numai paleativul vieții noastre ignobile. O derogare de la sens. O umbrelă în calea avalanșei. „-Să faci legea e o satisfacție primitivă“-îi răspund. „-Să o descoperi, e altceva. Devii complice cu rostul lumii. Și cît de fericit e primitivul? El păstrează încă atmosfera caldă a raiului murdărit de păcat. N-a
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
doar timiditatea, deși eram pe deplin conștient că nu era loc pentru mine, acolo, printre grupurile de oameni care se adunau în balcoane și terase, tîrziu, după-amiaza. Toastau și ciocneau pahare, făceau mici ieșiri cu șalupe pline de delicatese și umbrele. Cîteodată era înălțat un catarg prea scurt și era ridicată o pînză, pentru că nu efortul era scopul acelora care frecventau clădirea în aceste luni. Ei petreceau. Principalul motiv pentru care evitam clubul era sentimentul că eu aveam vreo treabă acolo
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
iti intra în casă, iti muta toată mobilă de colo colo... și, observând că o poză atârnă strâmb pe un perete, Adrian se ridică și traversa cameră ca s-o îndrepte. Își instalează în tot locul luminile și trepiedele și umbrelele și cercurile alea, de zici că-s de la circ... — Cercuri de la circ? se miră Fanny. — Chestiile alea pliante, care reflectă lumină... Și-apoi te pun să te răsucești în cele mai neverosimile poziții și-ți vorbesc tot timpul, ca frizerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
au pus pe liber tipii de la studio? — Nee! Eu i-am pus pe liber, îl lămuri Șam. Vorba vine. Puse vasul la loc. — Cum vine vorba? — Am plecat. M-am hotărât să n-ajung o ștoarfa de Hollywood. Stăteam sub umbrela de soare, pe marginea piscinei mele private din Beverly Hills, și lucrăm la a nu știu câta varianta a scenei de iubire lesbiana dintre Florence Nightingale și-o tânără sora... — Florence Nightingale a fost lesbiana? se minuna Adrian. — În film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
aerul zemos. Tocmai în această perioadă se hotărî Carol să renunțe la serviciile vasului de sub pat, pentru a-și relua mersul la latrina de scânduri din fundul curții. Filip trebuia să-l urmeze de fiecare dată, zi sau noapte. Cu umbrela în mînă, se așeza pe o băncuță din fața closetului, a cărui ușă rămânea deschisă. Carol îl privea în ochi vreme îndelungată, căutând pe chipul său plouat și înfrigurat o umbră de umilință, o urmă de renunțare, un semn de revoltă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a apărut în față. Venea spre mine: tânără, înaltă, trupeșă și frumoasă de-ți lua ochii. Era îmbrăcată toată în alb, numai dantele și purta pe umăr o umbreluță albă de soare. M-am întrebat o clipă ce face cu umbrela, că era noapte, dar mi-a venit în minte imaginea mergătoarei pe funie care-și ține echilibrul cu ajutorul unei umbrele. Apoi, când ne-am apropiat unul de altul, am văzut că de fapt ținea pe umăr câteva coase ale căror
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
alb, numai dantele și purta pe umăr o umbreluță albă de soare. M-am întrebat o clipă ce face cu umbrela, că era noapte, dar mi-a venit în minte imaginea mergătoarei pe funie care-și ține echilibrul cu ajutorul unei umbrele. Apoi, când ne-am apropiat unul de altul, am văzut că de fapt ținea pe umăr câteva coase ale căror lame despicau vântul, șuierând. Când am ajuns față în față, mi-am dat seama că nu aveam loc să trecem
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
negre, a cărei mișcare era frânată de buruieni. De când n-o mai fi deschis-o cineva?" se întrebă el, trezindu-se în fața unui maidan de un verde bolnav, invadat de brusturi enormi, mai înalți ca el. Pâlniile frunzelor, de mărimea umbrelei, aveau ceva agresiv și carnivor. Șovăi. Se lăsă totuși înghițit de ele, urmând o potecă lată de o palmă. Nu deslușea nimic în față sau în părți. Se simți strecurându-se prin labirintul rafturilor pline și înalte până în tavan ale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
li se mai păru atât de dureroasă. Seara au băut coniac și au mâncat biscuiți și bomboane de ciocolată. Puteau face risipă, pentru că mâine se vor plimba în port și vor mânca înghețată în briza de după-masă sub o imensă umbrelă de soare. Cei mai mulți dintre turiști au venit pe punte cu noaptea-n cap. Unii pretextau că s-au trezit mai devreme ca să vadă răsăritul soarelui, dar toți cunoșteau adevăratul motiv. Așteptau cuminți ca niște școlari, cu sufletul la gură, să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ai cum să i auzi vocea. Până ai să te hotărăști asupra subiectului care l-ar fi putut aduce în acea cameră, o să arunci o privire de jur împrejur și atunci ai să observi cuierul încărcat de haine, pălării și umbrele. Deci afară plouă. Trebuie să fie un început prematur de toamnă. Apoi ochii îți vor cădea pe măsuța rotundă plină de reviste vechi. Te apropii să vezi ce scrie pe coperți. Der Tennisschlager, Die Welt împreună cu alte reviste despre agricultură
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu ochelari rotunzi și lentile foarte groase. Bate ceva la mașina de scris, iar din încordarea buzelor și a sprâncenelor se înțelege că se grăbește să termine cât mai repede. În încăpere intră omulețul misterios, foarte elegant îmbrăcat și cu umbrela în mână, și așteaptă să-i fie simțită prezența. Durează câteva minute până cel de la masa de scris se întoarce și îl privește lung, fără să spună ceva. Domnișoara Vera este aici. Să-i spun să intre? Vera e deja
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
el, tot bine. Ai pană? Am. Să te ajut, cumva? Nu, că, tocmai am terminat. Bine. Sărut mâna. Pa. Și, să fiți, amândoi, sănătoși. Mulțumim frumos. La fel, și matale; să fii sănătos, unchiule! Da. Sărut mâna. Să fii sănătos! Umbrela protectoare În calitatea sa de ofițer de securitate, Mateuță Pârâș avea misiunea să vegheze și să știe permanent ce se Întâmplă cu preoțimea de pe zona de frontieră a României, dintre Iași, și, mai bine zis, dintre Albinuța, și, hăt, aproape de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dintre Iași, și, mai bine zis, dintre Albinuța, și, hăt, aproape de Stânca de la Costeștii Prutului. În afară de serviciul prestat la prestigioasa instituție, era și student, la secția fără frecvență, a facultății de drept, din marele oraș al colinelor. Folosindu-se de umbrela protectoare a securității statului, urma, pe furiș, și facultatea de teologie, atunci, funcționând tot În Iași. Anii au trecut și studiosul nostru erou a terminat cu bine ambele facultăți. Busculada din Decembrie 1989 l-a prins, deci, absolvent a două
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai rupt În bătaie, și mai bine ologit, era, Însuși, părintele. Abia de se mai mișca. L-a suit În salvare și l-a dus la spitalul de urgență al orașului reședință de județ. După externare, Mateuță Pârâș a părăsit umbrela protectoare, a bisericii, mutându-și cuibul, sub cea a justiției, Într-o nouă postură, și anume, aceea de avocat. Pregătirea și legile statului Îi permiteau. Nu mai știu cum s-o fi descurcat, ulterior, cu procurorii, care, puricau, și păducheau
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
distingea, chiar, bine, apropiindu-se vertiginos, de autoturismul care nici nu-și sporea, nici nu-și micșora viteza. Andreel Conduru avansase prin viață, până În acel moment, urcând vertiginos și victorios, din treaptă În treaptă, acționând sub imperiul, sub auspiciile, sub umbrela tuturor prin - prin-urile amintite mai la Început, prin - prin-uri, pe care și le Însușise, și pe care le pusese În practică, atât de exact, iubitul său părinte fiindu-i, din toate aceste puncte de vedere, cel mai bun
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
criză economică. În faza actuală de derularea apocalipsei, viața pe pământ nu mai poate decurge de la sine. Atunci când energia solară ne pârjolește și ne arde de vii, nu este suficient să ne dăm cu alifie și să ne ascundem sub umbrelă. Dacă vrem să continue viața pe pământ, trebuie să acționăm conștient. Excesul de energie solară, emis de soare, este permanent. În lunile de iarnă, în zilele însorite, temperatura aerului se ridică peste zero grade Celsius. În anii anteriori, iarna, temperatura
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
descoperă, grație unui cronicar de cinema, în ipostaza unui corespondent al miraculos-romanticului Indiana Jones. Dincolo de Canalul Mânecii, Tintin este citit, în momentele de relaxare petrecute în cochetul său apartament londonez, de agentul care nu se desparte niciodată de melon și de umbrela sa iconică. „Tintin, what a clever fellow”, exclamă, pe jumătate visător, John Steed, degustând cu ochii în album un pahar de whisky, în așteptarea domnișoarei Peel. Ca și Jules Verne, Hergé este imaginea canonică a mitografului ce dă imaginației noastre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
miliția, când l‑a ajuns pe la Indjia, i‑a cotrobăit și i‑a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un câine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un loc cât se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Am ajuns să sparg și câteva apartamente în București, în blocul meu. Nu era corect, dar știam că vecinul are bani și trebuie să-l ușurez de banii respectivi. Ușor-ușor devii mai inventiv în domeniul nenorocirilor. Să deschid mașinile cu umbrela, simplu, cu capătul ăla, da, cu căpățâna de conserve, e o sculă bună, la mașinile care erau atunci. De proastă ce-i Dacia, și dacă apeși mai tare în butuc se deschide. Sunt cele mai proaste mașini ca încuietori. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cap, apoi s-a apropiat de Gaston și l-a îndemnat să-l urmeze. Ploaia răscolea un miros greu. În fața lor se întindeau câteva zeci de case ca niște cuști de animale și lângă ele își așteptau clienții prostituate cu umbrelele deschise. — Unde? Aici? îl întrebă Gaston, surprins, pe Endō. — Aici e Sanya. Sanya. Suntem tot în Tokyo, dar poliția nu-și întinde antenele până aici, răspunse Endō ursuz, acoperindu-și fața cu mâinile ca să nu-l plouă. Așa că mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cei doi bărbați stând de vorbă pașnic. Pe de-o parte se simțea ușurat, pe de altă parte decepționat. Conversația lor părea să se apropie de sfârșit. Endō s-a ridicat și s-a îmbrăcat. Kobayashi i-a întins o umbrelă veche. Endō a tras ușa din sticlă, care nu glisa ușor, și a privit cerul înnorat, luându-și la revedere de la Kobayashi. — Atunci pe mâine! Kobayashi l-a condus până la ușă, cu același zâmbet servil pe buze. Gaston l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
meargă vreo zece metri pe strada plină de băltoace și noroi și apoi s-a luat după el și l-a bătut pe umăr. — Endō-san! Endō a rămas mut de uimire la vederea lui Gaston. Și-a încleștat degetele pe umbrelă. I se citea nedumerirea profundă pe chip. Era limpede că ultimul om pe care se aștepta să-l vadă acolo era chiar Gaston. Endō-san! Gaston l-a bătut iar pe umăr, cu un surâs prietenos pe buze, încântat la culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
asemena șoc prin apariția lui neașteptată. — Tu! Tu... aici! Lui Endō i-a revenit, până la urmă, glasul. Tu! Nu a mai scos nici un cuvânt și a întors repede capul. Scuipă pe caldarâm și porni mai departe, ascunzându-și fața cu umbrela. Endō-san! Așteaptă-mă! Tuberculosul nu l-a băgat în seamă. Când a auzit pașii lui Gaston pe strada plină de băltoace, a iuțit pasul. Strada cotea la dreapta și apoi la stânga. Nu era nici țipenie de om pe această stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nu durează floarea, trebuie să fii acolo, s-o pândești, s-o auzi cum mișcă... Știi că floarea tremură și cântă când se deschide? Ai gustat vreodată din rădăcina arborelui-om? E acră, acră-amăruie ca agurida... Eu am găsit leacul... umbrela verde-a seflerei, aphelandra zebrată, trompete roșii de maurandia, degete de anthurium...” A fost și-un cimitir, îmi spunea Ioan, dar într-o noapte au intrat cu buldozerele peste morminte, au curățat locul și au turnat în câteva zile fundațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a dus el singur, că i se umflase rânza-n el. A intrat, credea că nu-i nimeni acasă, dar era baba, a aprins lumina, l-a prins chiar pe scară și s-a apucat să-l bată c-o umbrelă-n cap. Acu’, băbătia nu era singură, își trăsese un turc amant, de ăsta nu știam. Vine turcu’, malac, și-l ia și ăla la pumni pe nepotu-meu care, bou’, nici nu știa ce vrea să fure și nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]