4,112 matches
-
ca să mă dumiresc de ce naiba se agitau atât de mult ceilalți și ce căutam eu printre ei. Nu îmi rămâneau decât vreo două ore libere după ce ajungeam acasă de la serviciu, pentru că pe la 10 mătușă-mea dădea stingerea (ca să nu-i umflăm, eu și cu verișoară- mea, factura la electricitate). Aveam un job de la 9 la 5, ca toți sclavii, și făceam o oră dus cu tramvaiul 16 și o oră întors, timp suficient ca să studiez întregul material uman aflat la dispoziție
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vreun interes special. Înalt, ras în cap, cu o față osoasă peste care tronau un nas acvilin și o privire de pasăre de pradă, purtând niște pantaloni kaki și o geacă de camuflaj cu multe buzunare, de toate mărimile, întotdeauna umflate cu tot felul de baterii, stick-uri, obiective și alte accesorii ale faimosului său aparat Rolleiflex, Teo Haiduc putea fi ușor luat, la prima vedere, drept unul dintre acei băieți cool, lipsiți de substanță, care făcuseră carieră la Pro TV, impunându
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
după zi unul peste altul. — Mi se pare monstruos să fii detașat, i-am spus eu lui Teo Haiduc. E o simplă strategie de supraviețuire, un fel elegant de a da bir cu fugiții. Ia spune-mi, dacă vezi Răul umflându-se în pene, ce faci ? Treci mai departe ? Să vezi, de pildă, niște monștri de părinți care își ciuntesc copilul ca să-l trimită la cerșit. — Nicidecum, spuse Teo Haiduc, zâmbind pentru prima oară. Nu te poți lipsi de război așa cum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
avea orgasme peste orgasme și că pot scrie bine tot felul de tâmpenii. Așteptam însă să mă nasc într-o lume nouă, necreată, pentru că lumea expresiei îmi devenise îngustă. Agitate de nesfârșitul du-te-vino, fără nici o supapă de ieșire, cuvintele se umflau și se zbăteau în piept mai-mai să-l spargă, precum o sticlă de Pepsi aflată pe bancheta din spate a unui taxi care circulă în zona Pieței Bucur obor. Eu însă nu le permiteam să iasă decât sub formă de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să trăiesc în afara bulei. Vrei să știi ce se află în camera mea ? Șifonierul mătușă-mii și patul în care dormim eu și verișoară-mea. Atât. La o adică, aș putea să mă mut și în Gara de Nord, am spus eu, umflându-mă în pene. — Și unde ai mai scrie ? Pe genunchi ? — Tocmai, că nu mai scriu. Mi-am spart toate bulele de săpun. Acum gata, s-a terminat. Nu mai scriu poezie. Vreau să trăiesc pe piele. — Pare ceva serios, spuse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
el am simțit o lovitură în spate. „Tâmpitul“, am exclamat eu în gând, crezând că mă șicana precum puștii cretini care te pișcă de fund și fug râzând. Mă înșelam însă. Am pus mâna la spate să văd dacă se umflase locul loviturii și abia când am adus-o în față am realizat că mă lovise cu un cuțit. Lovitura fusese atât de puternică încât nu simțisem impactul vreunui obiect ascuțit, ci doar o durere difuză. Tot spatele meu șiroia de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
crudă pentru a supraviețui. Am topit zăpadă și gheață ca să-mi potolesc setea. Asta e viața mea, acolo. Gândiți-vă bine ! Nu vreau să vă descurajez, vreau doar să știți în ce sunteți gata să vă aruncați. După ce și-a umflat suficient mușchii în fața noastră, povestindu-ne anecdote din expedițiile anterioare și hlizindu-se pe seama stângăciilor comise de nătăfleții anteriori - ca să nu cumva să facem și noi la fel ! - a trecut la lucruri serioase. Ne-a împărțit niște hârtii cu instrucțiuni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ocupa loc și a oferi spațiul care se apropie cel mai mult cu cel de cilindru, determinându-ne a vedea în el o Inteligență supremă care le-a dotat din instinct. Dar aici, vin acești înțelepți moderni, acești sofiști fastuoși, umflați de pretenție arogantă, și ne spun că viespile fac celulele lor cilindrice lăsând spații intermediare, pierzând teren, și că, dacă albinele au ajuns a face hexagoane, este pentru că, strângându-se unele peste altele, ajung să ia ele însele, în mod
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
ruperea svasticii în greacă". * Așa se termină nota marii descoperiri care mi-a dat-o Don Fulgencio. Și cu aceasta termin și eu partea mea, acest apendice, căci dacă, după prologoepilogo-urile acestei ediții și prologul și epilogul primei, încep să umflu acest apendice, se poate inflama, și această operă ar putea suferi de apendicită, care este una dintre cele mai rele dureri ce pot afecta o operă științifică sau literară. Boală la fel de rea ca și cirozele, când țesutul conjunctiv se mănâncă
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
o săptămînă, Moș Crăciun. Intra c-un sac plin cu prezervative, donat de o societate feminină de caritate Ă!), prin baruri și așeza pliculețele pe mese, printre sticle și pahare; inconștienți sau În batjocură, unii dintre cei aflați acolo le umflau ca pe baloane, alții le umpleau cu vin sau votcă și beau din ele; Îngăduitor, moșul trăgea un whisky - numai whisky de la o vreme -, o țigară-două și, seara, mai totdeauna, lua cu el, la plecare, cîte o Crăciuniță. Cu una
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
suna la Poliție și salvare. Acel număr - 112 - era pronunțat pe mai multe voci și mai multe telefoane apăruseră în mâinile agitate. O voce puternică se mai auzi câteva clipe. Era a șoferului vinovat. Zgomotul palmelor aplicate pe obrazul său umflat de furie a făcut liniște în jur. - Tu țipi, cretinule? Tu înjuri, nenorocitule? Tu, care omori oameni nevinovați? Cum ai intrat peste mine, cretinule? Spune, nenorocitule, că te bag în pământ! amenință al doilea șofer, continuând să-l lovească cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acolo. Am însoțit pe unul dintre ei, pentru că nu putea vorbi și m-am simțit dator să explic în detaliu situația lui. Hârtiile și filmele nu mi s-a părut că sunt suficiente. Atunci am întâlnit-o... Pe ea a umflat-o râsul când m-a recunoscut, iar eu am rămas mut de uimire și jenat de amintirea aceea. Era de o frumusețe sclipitoare... Îmi amintesc că a avut rezultate de excepție, incredibile, în ambele cazuri. Nu m-a refuzat, din
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu unul dintre manechine și mai tîrziu ai încercat să provoci o orgie colectivă cu mormanul de manechine. ai intrat în magazinele cu ustensile erotice și ai adunat toate femeile gonflabile. Le-ai urcat în apartamentul tău și le-ai umflat pe toate. apartamentul ți s-a umplut pînă la refuz cu corpuri pneumatice de femei. Ca să poți trece de la bucătărie la baie trebuie să-ți faci drum cu coatele. Dar n-ai fost satisfăcut. Le-ai aruncat, furios, pe fereastră
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la nivelul procesorului meu narativ, starea în care ești apare ca o devenire. ești într-o fază de extindere, oarecum la fel ca galaxiile care se îndepărtează de centrul exploziei inițiale. oare să fie întreg universul un mort care se umflă ? Pentru că la mine așa sunt traduse în cuvinte semnalele tale vagi și discordante, ca o expansiune prin rarefiere. aș spune că te rarefiezi, GUȚĂ, de unde această impresie că te afli în plină plutire... nu știu dacă tu erai la curent
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
istoria literaturii italiene și nici în cea universală. — Bravo, ne-ați epatat, îmi șopti Guy la ureche după încheierea colocviului. adăugînd apoi : ați străbătut cu bine prima jumătate a drumului. sorbindu-i cuvintele, am simțit brusc cum inima mi se umflă și mi se sufocă în cutia toracică. Ce voia să spună oare Guy ? străbătusem jumătate din drum pînă la ce ? Pînă la acea primă frază miraculoasă capabilă să irige singură scrierea unui întreg roman ? Pînă la acea primă frază explozivă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe cele din țările dezvol tate. Și aceasta întrucît săracilor le era trimisă mîncarea cea mai ieftină, dar și cea mai proastă, veritabile bombe alimentare îmbibate de grăsimi, sare și zahăr, alimente și sucuri perfide care provocau dependență și-i umflau inutil pe oameni. Ce porcărie, ce porcărie. Poate să schimbe ordinea și să pună obezitatea pe locul întîi ? Domnul Busbib deschise borcanul cu iaurt bio și contemplă o vreme acea masă compactă de alb, sursă de calciu și de vitalitate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îndeobște a zidarilor italieni), mărimea G. Călinescu neobișnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoane grecești și chiar ogive, făcute însă din var și lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, și uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau din strada bucureșteană o caricatură în moloz a unei străzi italice. În apropierea mânăstirii și peste drum de ea, o casă cu ferestre înalte era încă luminată. În fața ei staționa o trăsură luxoasă cu doi cai albi, înăuntrul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era dovedită doar de noroiul gros mai peste tot și de mici băltoace verzui. Un miros de lintiță trăda un ochi de apă cu broaște. - A secat de tot pârâul, observă moșierul, nu vine maredecît când plouă mult și se umflă apele. - Atunci, de unde scoate apă la grădinărie? - Din puț! răspunse Pascalopol, amuzat de spiritul făcutde natura însăși. Otilia îl strânse de braț. Șesul uriaș, acoperit cu colburi prinse în smocuri de ierburi, creștea înainte, tăiat în două de drum. Pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cred că mai degrabă ar voi să fiu fata lui. Nu-ți ascund că mi-e drag, în anume înțeles, îmi trebuie; în sfârșit, nu e ce crezi. Voi toți, bărbații, sunteți, bătrâni și tineri, niște copii. Complexitatea sentimentelor care umflau pieptul lui Felix, fericirea, nesiguranța căutau o descărcare. Începuse să-i curgă lacrimi pe obraji. - Otilia, nu se poate, nu se poate fără tine. Te aștept cât vrei tu, voi tăcea, voi face tot ce-mi spui tu, te voi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vezică-ți bate inima? Îi punea și ea mâna pe piept, dar trebui să recunoască într-adevăr că circulația lui Simion era în chip alarmant agitată. Simion mai era convins, observând unele fenomene ale digestiei lui, că trupul i se umflă de gaze care-l sufocă. Stănică aduse pe Vasiliad. Acesta, atât de atent mai mult din paradă la consultarea lui Costache, nu descoperi de data aceasta mare lucru. Nu găsea nimic hotărât și accepta cu bunăvoință ipotezele Aglaei și ale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de pânză țărănească grea, afară din cale de lungă, în care, vârât, chelul moș Costache semăna cu un faraon înfășurat în pânze de in. I se aduse și o plapumă, și Aglae ridicase perna s-o scuture și s-o umfle mai bine, când bătrânul scoase un țipăt: - Che... che-i-le! - Cheile, uite-ți cheile, aici (moș Costache întinse o mînăspre ele). Ar fi bine să mi le dai mie, să nu ți le fure cineva! În curând sosiră Stănică, Olimpia și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
depozitarea bagajelor în portbagaj, matahala de la volan se vîrî imperturbabilă sub bord cu un patent în mână și-o șurubelniță în dinți, pentru a-și desface de la aparatul de taxare improvizația cu care modifica după plac impulsurile electrice ale contoarului, umflând sumele datorate de clienți. La ieșirea din București remarcase cum se punea de-un filtru milițienesc și acum, la reintrare, n-avea nici un chef să fie prins și să facă din nou pușcărie pentru improvizația asta. Cu alt prilej, nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce-i zicea roșcovana c-ar fi Profesor. Ce, parcă nu văzuse el că și Profesorii se bulesc?! În pârnaie, pe-ntuneric, nu simțeai c-ar fi mai citită găoază de la nici vreun Profesor. Nu era... 154 DANIEL BĂNULESCU umflaseră și mă vârâseră acolo. Iar uneori arătam atât de jalnic, încît se apucau să facă chetă să-mi cumpere ciocolată cu fructe... Ce să-ți mai spun? șoptea, aproape cu ură, băiatul. Când m-au luat acasă stăteam atunci liniștit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu gheata de trei ori peste cap, dar nu se întîmplă nimic. O mai întoarce o dată. Se îndepărtează mirat. Noaptea plânge. Colecționează fotografii de actrițe, cutii de chibrituri, litografii, absolut tot ce-i cade sub mână. Noaptea, când și când, umflă, din nou, peretele de cîlț al pernei cu lacrimile lui. Dacă nu se întîmplă minuni este fiindcă anul 1930 este unul al crizei. La periferii, Bucureștiul dansează elegant și abstras în ritmurile pătimașe ale foamei. În 90% din casele fostului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bureții puturoși. Trebuie să ne ferim, mai ales, de ciuperca albă de pădure. Russula emetica, uite așa, îți dă cu piciorul la mântuire. ...Oricum (îi ordonă, după o vreme, Sfântul Părinte, probabil Secund), voi întorceți-vă acasă, rebateți rapoartele, reanalizați situațiile, umflați cifrele și trimiteți-le în pivnițele Vaticanului meu literar, să le semnez!... Căcăciosule... îl mai dojeni c-un steguleț Secundul Părinte, apoi se înălță, cu grație, de pe platoul cu bunătăți în văzduh, răsturnând cu piciorul, delicat, la decolare, un păhărel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]