3,608 matches
-
putere; rapiditate; reacție; repede; reușită; schimbător; secundă; sentimente; sfaturi; sfîrșit; simțămînt; de sinceritate; soț; stare; stimul; stres; strigăt; studiu; sugestie; supărare; șoaptă; școală; știință; terminat; timp liber; tot; trecere; tresărire; trist; ce ține de suflet; în alte țări; uitare; uman; umil; undă; ură; urît; vechi; viață; viitor; visuri; viteză; viu; vorbe; ceea ce vreau; zbucium; zburător; ziar (1); 763/270/84/186/1 gît: lung (92); cap (91); corp (68); durere (25); girafă (22); colier (16); lanț (15); voce (15); om (13
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
podea; pomană; popă; potir; preaslăvi; prezenta; proslăvi; a proslăvi; prostie; pune; Rai; rău; regelui; repede; repetă; rugăciuni; sărbători; senin; a servi; slovă; slujește; sluji; smerenie; spiritual; stima; stimă; sufletește; sugerare; sultani; supune; a supune; susține; șuviță; termină; tihnă; tîrziu; trufie; umil; unghii; urît; venera; a venera; venerație; veselie; viața; la zei (1); 768/216/71/145/0 îndrăzni: curaj (221); tupeu (94); curajos (48); încerca (22); cuteza (12); tupeist (12); vrea (12); a avea curaj (10); isteț (8); îndrăzneț (8); puternic
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mor; mort; negru, zburdă; neobrăzat; nevinovat; noroc; oaie mică; ofrandă; oiță; oricînd; osîndă; pajiște; parte; pască; păstor; pășuni; nu-mi place; plăcere; post; prost; pur; revelion; sacru; sărbători pascale; Sfintele Paști; sfînt; simplitate; suflet; șașlîc; tandrețe; tăia; tinerețe; tînăr; turc; umil; urs; vacă; vale; vegetarian; viață; vie; vin; vînăt; voie; zburdalnic (1); 779/155/61/94/0 miere: dulce(413); albine(121); albină(116); dulceață(21); urs(14); albini(9); ceai(5); lapte(5); zahăr(5); borcan(4); sănătate(4); albina
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
plînge; plîns; protejare; rană; rațiune; răutate; recunoaștere; recunoștință; regret; religie; salvare; săptămînă; săracii; sărat; sărmani; simpatie; simț; sinceră; sîrguincios; sociabilitate; speranță; stimă; străini; strîngere de mînă; SUA; suflet mare; supărat; susținere; tăcere; timidă; de tine; toleranță; tortură; trebuie; trist; umanitate; umil; vagabond; veghe; virtute; zgîrcit (1); 752/269/92/177/0 minciună: adevăr (92); neadevăr (34); răutate (26); trădare (24); fals (20); ură (19); urît (19); mincinos (17); durere (15); falsitate (13); rău (13); neîncredere (12); păcat (12); dezamăgire (11); gogonată
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
insistent (2); închinăciune (2); mama (2); mîini (2); mîini încrucișate (2); mult (2); neputință (2); nu (2); părinți (2); politețe (2); popă (2); prieten (2); primi (2); ruga (2); sănătate (2); slujbă (2); smerenie (2); tare (2); te rog (2); umil (2); ajuta; pentru ajutor; altar; antihrist; apel; a apela; apropierea de Dumnezeu; ardoare; ars; asculta; ascultare; așteptări; a avea credință; a avea nevoie; Biblie; bine; blîndețe; bogăție; bou; bunăvoință; bunica; bunică; calm; cărți; la cer; a cere ajutor; a cere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
21); necăjit (19); lipit (13); cerșetor (12); foame (11); nefericit (10); cinstit (8); lipsit (8); neajutorat (8); nevoiaș (8); fericit (7); tristețe (7); curat (6); flămînd (6); leneș (6); lipsă (6); murdar (6); fără (5); gol (5); lipit pămîntului (5); umil (5); urît (5); bolnav (4); compasiune (4); durere (4); lipsuri (4); modest (4); neavut (4); nimic (4); prost (4); sat (4); țăran (4); vagabond (4); ajutor (3); boschetar (3); bun (3); chinuit (3); eu (3); fără nimic (3); muncitor (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
îngrijească pe alții la fel de bine cum ar îngriji-o pe persoana cea mai dragă de pe lume și, în fine, să-și urmeze arta atât timp cât va fi pasionat de ea. Le mulțumesc și felicit profesioniștii pentru drumul lor spre perfecționare, demers umil, nobil și adevărată sursă de progres colectiv. Bibliografie *** Précis d'acupuncture chinoise, Académie nationale de médecine chinoise, Editions en langues étrangères, 24 Bai Wan Zuang, Beijing, Chine. *** Chen Jirui-Nissi Wang, Acupuncture, observations cliniques en Chine, Editions Satas, 1080 Bruxelles *** Cours
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
Cu alte cuvinte: nu simplă „ofertă” de cunoștințe, „propagate” prin „misiuni culturale”, ci regândirea statutului „educatorului”, investirea lui cu calitatea de partener diligent și conștient de nevoile sale. „Țăranii noștri, credea sociologul român, nu mai trebuie să fie ființe pasive, umile victime ale soartei, ci trebuie să-și dobândească o voință activă care s-o influențeze.” (ibidem, p. 240) Iar intelectualii au „datoria de recunoștință și de solidaritate pentru cei 83 la sută din neamul nostru, care, nu din vina lor
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
dar aparența cui?” Cioran îi găsește răspunsul: „A Nimicului” (I, 21). Este răspunsul care precede uimirea, nepredicatizată, privind febra în stare pură și strigătul înghețat. Ce-i urmează? Orgoliul: „Să ai sentimentul obsedant al propriului neant nu înseamnă să fii umil, nici vorbă. Puțină smerenie, puțină smerenie Ă mi-ar trebui mai mult ca oricui. Dar senzația nimicului meu mă umflă de orgoliu” (I, 21). Așa încât, angoasa generată de sentimentul nimicului trăit în fața oglinzii se transformă într-o re-fundamentare a egoului
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un călugăr și dintr-un estet, fără vreo posibilitate de sinteză. În fiecare clipă, cineva protestează și se tânguie în mine, așteptând să iasă învingător” (I, 353). Are în el ceva de palavragiu și de călugăr trapist. E laș sau umil, se declară, însă, înțelept, pentru a răbufni apoi în accese de violență. Orice ar fi, orice ar face, Cioran regretă, căci e în permanență neputința de a fi. Disprețuind tribul, lui Cioran îi face plăcere să se confunde cu el
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o secvență amplă în care detaliază „extraordinara figură a lui Talleyrand” (întregul său oportunism și orice trădare a lui ar fi urmat „mișcarea istoriei”), Cioran conchide: „Mi-ar fi plăcut să am cinismul lui Talleyrand. Din păcate, prea mulți străbuni umili și cinstiți îmi inhibă ambițiile și-mi stingheresc mișcările. Sunt prea slab ca să mă scutur de o atât de grea moștenire” (III, 54). Vina e întotdeauna a celorlalți, cel mai adesea a strămoșilor, a neamului căruia îi aparține. În fine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sine vecină cu urletul sau cu lacrimile” (II, 57). Evident, punând totul pe seama eredității, Cioran își detestă cu aceeași furie ucigașă rădăcinile. Citim într-un loc: „Mi-ar fi plăcut să am cinismul lui Talleyrand. Din păcate, prea mulți străbuni umili și cinstiți îmi inhibă ambițiile și-mi stingheresc mișcările. Sunt prea slab ca să mă scutur de o atât de grea moștenire” (III, 54). Este o moștenire a umilinței. „Mii de sclavi își strigă în mine părerile și durerile contradictorii” (I
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cu toate acestea, mai vechi sau mai noi, și străbunii lui au supraviețuit. Toate aceste recunoașteri în ceilalți creează la Cioran o acută criză de identitate. Cum să se raporteze la străbuni? Cum să se raporteze la sine însuși? Sclavi, umili, timorați, așa cum este el însuși, strămoșii merită blamul lui Cioran, care s-ar dori altul. Până la urmă, însă, neputând fi altul, Cioran coboară cu voluptate în negativitate. Imaginea celuilalt, a celui ipotetic, visat, continuă să existe, însă, ca într-o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o pauză) Oare ce-i spune...? Oare ce-i arată? Sursa dublă: Păi... cred că... pisica... Obiectiv nr.: (stăpînindu-și cu greu rîsul)... albă...! Sursa dublă: Ba... neagră..., e tot aia pe care o știm și noi... Plutonierul: (apare spăsit, aproape umil) Dragi băieți..., stimate domnule Nae întîiul..., stimate domnule... Nae al doilea, stimate domnule... Nae al treilea... dragă domnule... Nae... Sursa dublă:...al patrulea... Plutonierul: Așa e, al patrulea... vreau să vă spun... vreau să recunosc că... v-am mințit..., vreau
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
relațiile personalizate, care pot fi investite cu încredere, în dauna regulilor formale, ce sunt privite cu neîncredere. Credem că, de multe ori, funcționarul este perceput ca un despot absolut, discreționar în decizii, a cărui bunăvoință trebuie câștigată printr-o atitudine umilă, recunoștință și daruri. Cetățeanul cu o mentalitate tradițională 1 are mai multă încredere într-un sistem pe care îl poate influența prin acțiune personală decât în unul pe care îl poate influența doar prin mecanisme instituționale. Inexistența unei relații personale
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
imediată, pentru a-și desfășura secretul voiaj spre "piscul de gheață". Obiectele în stare de imponderabilitate parcă însoțesc cele două trupuri care caută și se caută, traversând spațiul unei biserici cu icoane profane, curți în care oamenii duc o existență umilă, în timp ce Sfântul Elefterie și Dâmbovița, furișată prin ulei și materie, își continuă existența printre trecători. Lumea e văzută "prin minte" sau printr-un ochean fermecat, din ipostaza nepăsării: "Eram ferice, liric, leneș, prost./ Bătut de-o veselie fără rost." Alteori
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
comerțului, va fi oprit în zborul lui de cântecul lumesc și de noroiul tarabelor pământene. Imaginea lui Pucă e a unui Hermes care domină universul cerul și pământul -, el deținând marea taină a elocvenței în fața căreia omul stă supus și umil. Observăm, însă, că aceeași carte cu semnul luminii este legată de glezna piciorului lui Hermes și-al omului. "În mitologie, Eleusis era orașul unde regele Eumolpos introdusese cultul zeiței Demeter, care inițiase pe Triptolem, fiul lui Celeos în misterele germinației
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cortul fixat bine în pământ, despre Istria despre Cișmigiu și pelican, pretexte de a prezenta un flux de sentimente ce se revarsă tumultuos, sonor și plastic. De-a lungul volumelor îl simțim uneori vlăguit și mai puțin realizat tehnic. "Priveam umilul pelican/ Și îmi păru icoana vie/ A-ntregului trecut uman/ De-ncătușată nostalgie." Alteori dialoghează cu moartea ca "orbul cu obrazul strâns legat" sau teribilul exod de epoci și apariții sumbre, turme nefericite, atrase de mirajul Mecăi. În general poemele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
muzica minulesciană în poezia lui: "Dă-mi gura Ta cu imnul dragostei Dă-mi ochiu-ți constelat ca o fântână Dă-mi crinul mâinii tale dacă vrei. Să-l fac pecetea mea, să-mi fii stăpână." Sau iată-l confesându-se umil că a făptuit trei lucruri: o casă, un copil și o carte, ultima este singura care va dura. Tudor George este stenic, generos, puternic, înglodat în scris cum spune el, creează paradisuri artificiale grădini efemere. Se remarcă și ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în ele ar sălășlui Dumnezeu, ci pentru întrevăzuta, potențiala nuntire a acestora cu spiritul. De aceea " instrumentul de slăvire" nu-i doar graiul omenesc, ci, "și murmurul Creatorului". Ne amintim că un alt poet, Ilarie Voronca, închinase imnuri celor mai umile produse ale naturii, cum ar fi cartoful. Acest poem al său învederează în plante și animale resurse metaforice nemaiîntâlnite, lărgirea granițelor poeticului, și, mai profund, dependența până la teroare a omului modern de cele ce-l înconjoară. Dacă însă imnul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai atentă. Observăm, de exemplu, în volumul "Tinerețea lui Don Quijote", o mai accentuată preocupare nu numai pentru condiția poeziei, cu acea libertate a spiritului față de motivele poetice, ci și un interes deosebit pentru condiția poetului, pentru ipostazele în care apare: umil, neputincios, măreț, faustic, demiurgic. Își va ucide chipul în oglindă (ca Ion Barbu în poemul "Falduri"): "La sfârșitul fiecărei luni/ Fac la marginea oglinzii/ O piramidă de capete,/ ca Lăpușneanu". Sorescu este urmărit de dublul său multiplicat în oglinzi. Oglinda
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vineți, galbeni, verzi, roșii,/ Și merg înainte țepeni/ Fără a întoarce capul" ("Fluierul"). După primul volum, poetul trece la o lirică de fantezie legată de marile teme ale existenței. "Fundamental, Marin Sorescu are capacitatea excepțională de a surprinde fantasticul lucrurilor umile și latura imensă a temelor comune"8. Viața este receptată diferit de la individ la individ sau chiar la același individ percepția depinde de unghiul de vedere în care se așează ("Unghi"). Alteori, lumea este văzută ca un univers închis, repetabil
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fericit,/ Dacă ar sta într-o palmă la care-a râvnit/ În palma lui Hamlet sau a lui Isus". Viața e un permanent urcuș și coborâș susținut de continua aspirație spre lumină. Ideea apare în câteva poeme: "Fereastra viermelui", "Resturi", "Umil pretext": "Ei sunt fereastra viermelui spre an,/ Pervaz pe care se tivește/ și e bolnav, senin, stăruitor,/ Lăsând pe mine urma lor de drojdie". Aspirația spre lumină, spre cer este fereastra-oglindă în care se purifică o existență măruntă de vierme
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu au fost scrise și totul se desfășoară la marea improvizație, de aici și sentimentul de tumult, de explozie de stil neîngrijit, când transcrie mituri, Păunescu le răstoarnă, le dă o nouă simbolistică în ipostază de revoltat sau de supus umil; când neagă miturile, le distruge sau imaginează un univers haotic. Un sentiment legat de o tematică tradițională apare și în "Istoria unei secunde", unde poetul resuscită cultul strămoșilor, al brazdei, al țării, al limbii, lucrările sfinte și cântecele lui Anton
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unde visează o aventură facilă și se trezește amenințat cu moartea, proiectează dezbaterea în sfera periculoasă a "politicii cu delicatesuri". Retragerea sa din scenă, în final, e o amenințare. El va putea reveni! Florin Zamfirescu își ridică personajul dincolo de condiția umilă și timidă a vechilor interpretări și-l face demn de condiția unui adevărat vânzător de "suflete moarte". Noaptea furtunoasă regizată de Alexa Visarion la Teatrul Giulești, sala "Majestic", se încheie într-o bolboroseală larvară, spre dimineață, când protagoniștii sunt epuizați
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]