KorAP: Find »[drukola/base=ungar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...323 >

8,054 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

un teren „foarte prielnic” pentru Ungaria care, cu ajutorul Institutului pentru Chestiuni Externe, a înființat în toate centrele urbane importante societăți denumite „Amicii Ungariei”. Prin manifestări publice - serbări, conferințe, proiecții de filme, lansări și difuzări de cărți etc. - punctele de vedere ungare au fost mediatizate pe larg de presa italiană și susținute public de guvernul de la Roma. Împotriva acestor acțiuni subversive, Secția a II-a a propus câteva metode care să rezolve, cel puțin parțial, această problemă în spațiul național. În primul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
trebuiau obținute materiale de promovare a drepturilor istorice românești și promovate cât mai larg în țările respective. O a doua direcție a fost capacitarea persoanelor autohtone recunoscute pe plan extern, care să documenteze în cercuri cât mai largi erorile tezelor ungare. Prin mișcarea antirevizionistă, înființată în România, să se inițieze campanii de presă și elaborarea de lucrări științifice pentru a combate argumentele Budapestei. Pe plan intern, serviciul de informații/contrainformații al armatei a propus desființarea Partidului Maghiar, interzicerea preoților și învățătorilor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
eliberați. Același flux informativ a avut loc și la granița de vest, unde structurile informative și Birourile Statistice Militare au prezentat starea de spirit a populației din Transilvania, percepția cedării Basarabiei și Bucovinei, intensificarea acțiunii subversive a serviciilor de spionaj ungare, înmulțirea incidentelor de frontieră ș.a.m.d., care, însă, nu au putut schimba decizia liderilor de la București de a accepta Dictatul de la Viena și pierderea unei părți din Transilvania. Pe aceeași linie s-au petrecut lucrurile și în privința graniței de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
aliate prin apartenența la Axa Berlin-Roma-Tokio, România și Ungaria nu au avut relații cordiale, privindu-se cu neîncredere și pregătindu-se pentru confruntarea finală asupra Transilvaniei. Resentimentele României au vizat modul în care a fost divizată Transilvania și comportamentul autorităților ungare față de populația românească, în timp ce Budapesta s-a arătat nemulțumită că nu a primit toată regiunea revendicată sau măcar o parte mai mare. La nivelul liderilor politici nu a avut loc nici o întrevedere, însă, în 1943, Ungaria a tatonat posibilitățile de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
existau 69 de evrei „toți simpatizanți ai ideologiei așa-zisă democratică, recte iudeo-comunistă”, conduși de Dezideriu Verteș. Din anul 1939, ființa mișcarea „Noua Organizația Sionistă” (zisă „Bethor”, zisă „Trumpedor”), condusă de Bella Adler, care își desfășura activitatea în sprijinul iredentei ungare. Sașii, în număr de 548, reprezentau o problemă „mai gingașă, dacă ținem seama de complexul împrejurărilor”, în principiu datorită atitudinii lor față de conaționalii români. Iritarea provenea din cauza „conduitei și ținutei arogante și nechibzuite a unor elemente din sânul comunității lor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
interes. Detașamentul de Poliție Coroi, aflat la frontiera româno-ungară, a informat permanent despre situația existentă în teritoriul cedat prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Au fost înaintate note și referate despre atrocitățile maghiare contra românilor, mișcările de trupe ungare, schițe cu drumurile, podurile și bisericile minate de autoritățile guvernului de la Budapesta, precum și propaganda desfășurată de diferite organizații - bisericești, de într-ajutorare, culturale sau teroriste - venite din Ungaria sub diferire pretexte. Agenții acoperiți ai Detașamentului au identificat organizarea și dislocarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în colaborare intelectuali români din diferite localități - Cojocna, Apahida, Cluj, Dej, Gherla, Satu-Mare ș.a. - care transmiteau informațiile culese personal sau prin curieri. Prin metode și mijloace specifice muncii de informații, agenții români au aflat că serviciul de spionaj și contraspionaj ungar pentru Ardeal își avea sediul în Cluj, pe strada Regele Carol al II-lea nr. 10, în fostul local al Corpului 6 Armată român, fiind condus de un locotenent-colonel. Punctual, problemele urmările de Poliția Tunel erau, în ordine, cele economice

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și infrastructura din portul Constanța, D.G.P. a ordonat, la 9 aprilie 1941, organizarea unui serviciu de informații acoperit în incinta întreprinderilor de profil. După Dictatul de la Viena (30 august 1940), D.G.P. a sesizat intensificarea acțiunilor întreprinse de serviciul de spionaj ungar la adresa unor obiective din România. Centrele informative ungare din teritoriul cedat au angrenat refugiații maghiari din România sau au constrâns diverși cetățeni români cu funcții în administrația locală să furnizeze date necesare Centralei de la Budapesta. Obiectivele principale au fost procurarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la 9 aprilie 1941, organizarea unui serviciu de informații acoperit în incinta întreprinderilor de profil. După Dictatul de la Viena (30 august 1940), D.G.P. a sesizat intensificarea acțiunilor întreprinse de serviciul de spionaj ungar la adresa unor obiective din România. Centrele informative ungare din teritoriul cedat au angrenat refugiații maghiari din România sau au constrâns diverși cetățeni români cu funcții în administrația locală să furnizeze date necesare Centralei de la Budapesta. Obiectivele principale au fost procurarea de date/schițe referitoare la organizarea armatei, depozite

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
depozite militare, măsuri și echipamente de apărare antiaeriană, identificarea aerodromurilor, înzestrarea și dispozitivul unităților de artilerie, evenimentele de la granița româno-bulgară și româno-sovietică etc. Prin măsurile contrainformative derulate la jumătatea anului 1941, au fost identificate cadrele și agenții centrelor de spionaj ungare din Cluj și Oradea, precum și nucleele teroriste din Cluj, Oradea, Târgu-Secuiesc și Târgu-Mureș, care aveau ca zonă de acțiune Transilvania de sud. Șeful centrului din Cluj era consilierul Peterdy, fost șef al Secției Ofensive a Serviciului de spionaj ungar, înlocuit

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
spionaj ungare din Cluj și Oradea, precum și nucleele teroriste din Cluj, Oradea, Târgu-Secuiesc și Târgu-Mureș, care aveau ca zonă de acțiune Transilvania de sud. Șeful centrului din Cluj era consilierul Peterdy, fost șef al Secției Ofensive a Serviciului de spionaj ungar, înlocuit cu maiorul Szirty. În subordinea sa, ca ofițeri recrutori, adică cei care elaborau „directivele și sensul”, activau locotenent Gabor Karoly, locotenent Bereczy Vilmos și Rajnay Tibor, iar ca instructor Baczay Ianoș. Activitatea centrului se desfășura în două sedii: în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sediul principal în localul Tribunalului (camerele 129, 166-168) și în casa Komlos (str. Szaniszlo, fostă Brătianu), atelierul croitorului Novak din str. Vasile Goldiș (loc de întâlnire și confecționare de haine pentru agenții trimiși cu misiuni clandestine în România). Măsurile contrainformative ungare erau coordonate din localul Teologiei Ortodoxe, Palatul Tribunalului Bihor și Detașamentul de jandarmi UZA (str. Brătianu nr. 11). Elementele încadrate și cele recrutate au primit sarcina de a se stabili în orașele Arad și Timișoara pentru a transmite date despre

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Rodna și Ilva Mică, dar și conducătorii nucleelor teroriste organizate în Oradea (Sandor Makkay), Cluj (Victor Vesely), Târgu-Secuiesc (Tibor Astvany) și Târgu-Mureș (Bertalon Kiss), destinați a acționa în Ardealul necedat de România. În 1942, agenții D.G.P. au aflat că autoritățile ungare caută „pe toate căile și prin toate mijloacele” să spioneze viața intimă a românilor din teritoriul cedat. Acest lucru s-a efectuat prin fete/femei, care erau românce sau cunoșteau limba română, instruite într-un curs rapid, după care au

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
erau românce sau cunoșteau limba română, instruite într-un curs rapid, după care au fost angajate ca servitoare la diferite familii de români, mai ales de intelectuali. Au fost propuse colaborări tuturor soțiilor românilor de origine etnică maghiară și femeilor ungare căsătorite cu români. Cele din Ardeal, care au acceptat asemenea misiuni, au fost trimise în România sub pretextul de a-și vizita soții, dar cu sarcini informative bine definite. Serviciul de spionaj ungar a depus „mari stăruinți” pentru a afla

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
românilor de origine etnică maghiară și femeilor ungare căsătorite cu români. Cele din Ardeal, care au acceptat asemenea misiuni, au fost trimise în România sub pretextul de a-și vizita soții, dar cu sarcini informative bine definite. Serviciul de spionaj ungar a depus „mari stăruinți” pentru a afla și situația producției fabricilor din România, mai ales a celor care lucrau în beneficiul armatei. Aceste date au fost cerute oficiilor diplomatice, care au acționat prin „ungurii devotați”, dar și prin coruperea „cu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
devotați”, dar și prin coruperea „cu bani mulți” a unor tehnicieni, funcționari sau lucrători, de preferință de origine străină. D.P.S. a descoperit și urmărit Organizația „Bocksay Egyesulet” din Budapesta, care avea misiunea să ocupe întreg Ardealul și să edifice ocupația ungară. Conducătorul acesteia era dr. Andrei Barabas, născut în Deva și fost director la Școala Normală din localitate, care a atras toți refugiații din România, pe care i-a organizat în grupe denumite „Bocksay Haydui” (Haiducii lui Bocksay). La intrarea în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
jumătatea anului 1942, Corpul Detectivilor a prezentat rezultatul activităților informative desfășurate în spațiul controlat de Ungaria. Astfel, în regiunile locuite de secui au fost schimbați agenții administrativi și de poliție „pentru a satisface plângerile” acestora în urma reclamațiilor adresate primului ministru ungar. Bela Lukacs, ministru fără portofoliu, a cerut „intensificarea” propagandei ungare în Ardealul de sud prin înființarea de asociații culturale în orașele românești, care să activeze în direcția obiectivelor politice urmărite de Budapesta. Pe de altă parte, intelectualii maghiari plecați în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
desfășurate în spațiul controlat de Ungaria. Astfel, în regiunile locuite de secui au fost schimbați agenții administrativi și de poliție „pentru a satisface plângerile” acestora în urma reclamațiilor adresate primului ministru ungar. Bela Lukacs, ministru fără portofoliu, a cerut „intensificarea” propagandei ungare în Ardealul de sud prin înființarea de asociații culturale în orașele românești, care să activeze în direcția obiectivelor politice urmărite de Budapesta. Pe de altă parte, intelectualii maghiari plecați în Ungaria au devenit „foarte dezamăgiți”, deoarece își găseau cu greu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cu greu un loc de muncă și comparau situația în care au ajuns cu cea a celor care au rămas în România și o duceau mult mai bine. Un alt capitol s-a referit la structurile paramilitare susținute de guvernul ungar, care au acționat și se pregăteau să acționeze și în viitor în spațiul românesc. Acestea erau: 1. „Turanyi Vadaszok” („Vânătorii Turanici”), cu 70.000 membri și un număr cel puțin egal de simpatizanți, conduși de generalul Vitez Suos. Organizația era

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
lagăre din cauza prozelitismului desfășurat în rândurile populației. Pe linie de contraspionaj au fost descoperite 122 cazuri de spionaj, în care au fost implicate 211 persoane. La 18 noiembrie 1942 a avut loc un schimb de deținuți politici, la inițiativa guvernului ungar, care a fost realizat prin Ministerul Afacerilor Străine. Au fost avansate propuneri și s-a acționat pentru a contracara acțiunea horthystă de terorizare a elementelor românești din Ardeal și au fost ajutate material familiile rămase în teritoriul cedat, care aveau

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
militar și cel naval ai Japoniei; - s-a organizat o călătorie a atașaților militari străini pe teatrul de operații al trupelor române; - s-au efectuat intervenții privind activitatea antiromânească a colonelului Della Porta, atașatul militar italian și a atașatului militar ungar, care a fost retras de la post. Unele sincope în transmiterea detaliilor și gestionarea nesatisfăcătoare a discreției în anumite cazuri de spionaj au atras atenția Marelui Stat Major, care a elaborat, la 20 ianuarie 1944, Ordinul nr. 546.125, în care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Brașov a pus în funcțiune unul din aparatele capturate și a intrat în legătură, legendat, cu Centrala de spionaj din Budapesta. Printr-un ordin al Marelui Stat Major din 6 ianuarie 1942, s-a atras atenția că serviciul de informații ungar „contează mult” pe concursul soțiilor de origine maghiară ale funcționarilor și în special ale ofițerilor români. Datele obținute au dovedit că, sub pretextul intereselor familiale, aceste femei călătoresc des în Ungaria, unde sunt solicitate a servi interesele naționale sub diferite

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și care „se pretează” la spionaj, sabotaj și asasinate. Pentru obținerea de date au fost trasate și norme pentru recrutare de informatori, exploatare și transmiterea produselor analitice. Tot în 1942 a fost obținut și tradus materialul Funcționarea Serviciului de Informații ungar din Ministerul Apărării Naționale în Transilvania. Organizația pentru România. Centrala Secției de informații militare ungare se afla la Budapesta, iar Biroul pentru România își avea sediul în Debrețin (care coordona zona Banatului, cu nuclee informative la Arad și Timișoara), iar

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
trasate și norme pentru recrutare de informatori, exploatare și transmiterea produselor analitice. Tot în 1942 a fost obținut și tradus materialul Funcționarea Serviciului de Informații ungar din Ministerul Apărării Naționale în Transilvania. Organizația pentru România. Centrala Secției de informații militare ungare se afla la Budapesta, iar Biroul pentru România își avea sediul în Debrețin (care coordona zona Banatului, cu nuclee informative la Arad și Timișoara), iar rețeaua secundară a cuprins Békéscsaba, Mezöberény (care coordona nucleele din Sibiu și Brașov), Cluj, Oradea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
își avea sediul în Debrețin (care coordona zona Banatului, cu nuclee informative la Arad și Timișoara), iar rețeaua secundară a cuprins Békéscsaba, Mezöberény (care coordona nucleele din Sibiu și Brașov), Cluj, Oradea și Satu-Mare. Una din primele măsuri ale autorităților ungare în Transilvania primită prin Dictatul de la Viena a fost întocmirea de situații despre starea materială a refugiaților români care și-au părăsit domiciliile. După identificarea rudelor celor plecați, serviciul de informații a reușit ca „foarte mulți dintre aceștia” să fie

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]