4,632 matches
-
de sub control. Dar ideea e că înainte de asta mi‑am plătit toate datoriile. M‑am gândit că pot și eu, în fine, să mă răsfăț un pic! — Am înțeles. Deci mă înțelegeți, nu? Îi zâmbesc ușurată lui Suze, care îmi urează noroc, ridicându‑și degetul mare. Așa mai da. Dai un telefon scurt, exact ca în reclame și gata. Fără scrisori urâcioase, ori întrebări dubioase. Înțeleg perfect, spune Dawna. Ni se întâmplă tuturor, nu‑i așa? — Deci... puteți să‑mi aprobați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o „mulțumire specială“ cu aplicație la bagaj. Regal Airlines nu vă pot mări limita greutății permise la bagaj peste standardul de 20 de kg. Orice depășire de greutate se va taxa suplimentar; atașez răspunsului meu și o broșură informativă. Vă urez zbor plăcut. Mary Stevens Director Dept. Pasageri PGNI First Bank Visa Camel Square 7 Liverpool L1 5NP Domnișoarei Rebecca Bloomwood Apt. 2 4 Burney Rd Londra SW6 8FD 19 septembrie 2001 VEȘTI BUNE! NOUA DUMNEAVOASTRĂ LIMITĂ DE CREDITARE ESTE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întâlniri cu oameni din televiziune. Fiecare e cu treaba lui. — Dar... Alicia se încruntă gânditoare. Compania noastră îți plătește biletul de avion, nu? — Nu! Mi l‑am plătit singură! — Mă întrebam doar. Alicia ridică mâinile, a scuză. Păi atunci, vă urez drum bun. Își adună niște dosare și le bagă repede în servietă, apoi o închide cu zgomot. Atunci, pa! — Ne mai vedem, zic, și o urmăresc cu privirea cum se îndreaptă spre lift. Rămân lângă biroul lui Mel încă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu poate, nici în această situație, să vă mărească limita de greutate la bagaje peste standardul de 20 de kilograme. Sunteți liberă să faceți o plângere și să‑i scrieți lui Cherie Blair. Politica noastră va rămâne, însă, aceeași. Vă urez zbor plăcut. Mary Stevens Director Dept. Pasageri Opt OK, am ajuns. Ăsta‑i locul căruia îi aparțin. M‑am născut ca să trăiesc în America. Suntem aici doar de azi‑noapte, dar deja mă simt complet îndrăgostită de locul ăsta. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
știu - că asta e cea mai bună cale de a o face. Îi surâd. Hai. Începem, ce zici? — Absolut. Bate ușor în pupitru și‑și ridică vocea. Doamnelor și domnilor! În primul rând, dați‑mi voie, vă rog, să vă urez bun venit în seara aceasta aici, în numele lui Becky Bloomwood. Avem foarte multe de făcut, așa că n‑am să mai pierd timpul; vreau să vă amintesc doar că un procent de 25 la sută din suma realizată în această seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Le cerusem, ei și Domnului Zhao, niște nume de contact în Shanghai. Au fost îndeajuns de amabili să-mi dea un nume, un bărbat pe care-l cheamă Shi, un producător de film originar din Shan-dong. Yu Shan mi-a urat noroc. Părea ușurată că mă vede plecând. Nu mi-a spus că fratele ei era pe cale de a se căsători. După ce m-a părăsit, Yu Qiwei nu mi-a mai scris niciodată. Nici măcar un cuvânt. A fost ca și cum nu fuseserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
audiția, stă la taifas cu portarul și află că au fost deja trei zile de audiții. Vestea bună e că domnul Zhang Min încă mai caută. Portarul îi face cu ochiul și își lipește palmele una de alta, ca să-i ureze noroc. La ora nouă, încăperea e plină până la refuz cu tinere femei. Sosesc asistenții regizorului și încep să aranjeze mese și scaune. După ce scena e pregătită, își face apariția Zhang Min. Pare deja plictisit. Cere ca audiția să înceapă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lampionul albastru descris de Mao. Dorința de a se întâlni pe întuneric crește. Mao începe să-l trimită de-acolo pe paznic. Într-o seară, Lan Ping e ferm hotărâtă să nu fie ea cea care să ceară afecțiune. Îi urează noapte bună imediat după cină. Scoțând calul, el se oferă să o conducă o milă. Sunt tăcuți. Ea e supărată. Umblă zvonuri despre faptul că-mi petrec timpul singură cu dumneavoastră, îi spune. Mă tem că nu mai pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dă din cap, cercetând chipul din fața ei. La ce te uiți? La un craniu antic? Sunt vreo bucată de porc sărat, pe care încerci să o cumperi? Am venit să dau mâna cu dumneavoastră, zice ea. Am venit să vă urez sănătate și fericire. El o apucă de mâini și îi spune că însuși sufletul lui o cheamă. Trebuie să dea ascultare sufletului său, că de nu, acesta se va răzbuna năprasnic asupra trupului. Ea tace, dar își lasă mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru aceastè bancè printr-un parteneriat cu institutul meu, acum, însè, mi se propune s-o fac în mod direct pe baza unui contract de colaborare, Bine, accept! Mè simt puțin vinovat când dau ochii cu directorul meu și-i urez la mulți ani, i-am cumpèrat o sticlè de scotch foarte scump, nu știam ce altceva i-aș fi putut oferi, mè trezesc spunându-i, Aș vrea sè stèm puțin de vorbè, domnule director! Sigur, Matei! m-aș simți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
prova sau la pupa unui vas. — Mateloți, ridicați pânzele! Ancora! Vântul ne este prielnic! Direcția Vest Vest Vest PARIS MADRID BERLIN ROMA to the heart of Europe and of the world, dragi călători, vă rugăm să vă legați centurile, vă urăm călătorie plăcută! Dar și infinitul trebuie să aibă un sfârșit, așa cum ar avea și această călătorie, așa că, după ce ai plăti obolul răului de mare, răului de Înălțime, ai coborî, fluierând, spre o ciupercă de sticlă Încă și mai babană decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prețiosul coș cu gardenii albe în brațe, Ivan, ordonanța lui Kutuzov, păși emoționat pragul, își scoase chipiul, își pocni călcâiele și răcni ca la raport, turuind pe limba lui: ― Generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov vă oferă aceste flori rare și vă urează mult succes... și... omagiu... pentru... pentru... Ordonanța uitase ce fusese învățat să mai spună. Holbă ochii, se înroși tot și se prăbuși într-un genunchi. ― Ce dracu’ spune ăla acolo? Nu înțeleg nimic. ― N-are importanță! Ia-i coșul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de agenții francezi împotriva lui, o Europă încă nesigură, îngenuncheată de distrugătorul de lume, blestematul Napoleon, și o Rusie la fel de nesigură, amenințată cu ruina totală de către același Napoleon. De fapt, unul și același dușman oriîncotro ar fi pornit. Napoleon îl ura încă de când dejucase, cândva, planul lui de a trimite un corp de armată în Polonia, prin principate. Împăratul contase atunci pe un ajutor din partea turcilor, însă Manuc îl sfătuise pe seraschierul armatei otomane de la Dunăre să păstreze o totală neutralitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iau Încolo, unde-o fi. Merg ce merg și dau Într-un luminiș. Nu-i mare, dar numai bun pentru noi: iarba-i cât calul, dac-aș fi călare; florile cât vrabia spicului - dac-am fi de Anul Nou, la urat. Mă așez pe jos și-mi scot un spin din talpă. Se așează și ea, drept În fața mea. Să-mi vadă spinul. Nu mi-a intrat nici un spin, știu să merg și prin miriște și prin pădure, desculț - dar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o mâniet, ȘÎ s-o-mbârzoiet ȘÎ s-o răsuflèt. Pi la vârf s-o uscat Ș’ din rădăcin-o săcat!” La urmă de tot n-am mai Înțeles ce anume a zis baba lui Moș Iacob, ceva cam cum zicem noi, după ce urăm, de Sfântul Vasile: «La anul și la mulți ani!» Pân-la anul, mai va. Trebuie să vină mama, trebuie să vină parașutele pentru azi. Nu se află să nu vină și azi. Stau În calidor și mă gândesc eu În gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se afla invariabil în cea de-a doua stare, deoarece îngrijirea lui nu era pe lista de priorități a femeii. Pur și simplu, Susan nu avea timp să se ocupe de el, așa că se mulțumea să-l urască. Așa cum își ura și umerii, care erau construiți pentru viteză, dar nu și pentru bluzițele decoltate de vară, în care toate celelalte femei arătau senzațional. O singură dată purtase și ea o bluză la modă, ceva în stil țigănesc, căzut pe umeri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
seama cum o rănea cu atitudea lui încăpățânată și răutăcioasă pe femeia pe care pretindea c-o iubește. Luca o făcea să se simtă ca un monstru, ca o creatură incompletă, ca un rebut sterp. Și, pentru asta, Alison îl ura. Dar, în egală măsură, îl și iubea și, din acest motiv, știa că ea trebuie să joace rolul persoanei mature și să-și îngroape amărăciunile. Alison ar mai fi vrut să spună foarte multe, ar mai fi avut de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a dat din cap, deși nu părea tocmai convins. Când ai vorbit ultima oară cu el? —Aseară. Fiona s-a ridicat și s-a dus la ceainic, după care a turnat apă fierbinte în două căni. A sunat ca să-i ureze noapte bună Jessicăi, numai că fetița n-a reușit să priceapă cum de-l aude pe tati, dar nu-l și vede. —Tati! La auzul acelui cuvânt, Jessica și-a abandonat crăticioarele și tigăițele din plastic și s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și ajunse lângă targuí-ul ce-și adăpa cămila, în stare să bea o sută de litri dintr-o sorbitură. — Aselam, aleikum! — Metulem, metulem, răspunse Gacel. — Ai un animal bun. Și foarte însetat. — Venim de departe. — De unde? — Din nord. Sergentul Malik-el-Haideri ura vălul targuí, pentru că se fălea că se pricepe la oameni și știe, după expresia feței lor, când spun adevărul și când mint. Dar cu tuaregii această posibilitate nu exista, căci abia lăsau o fantă pentru ochii pe care și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asemenea de felul în care celălalt demonstrase că e mai inteligent decât el, descoperind fără prea multe eforturi punctul lui slab și în ce mod putea obține colaborarea lui fără să-i facă nici un rău. își dădea seama că îl ura pe targuí pentru toate acestea, dar îl ura și mai mult pentru că fusese capabil să-și țină promisiunea și trimisese pe cineva să-l salveze. De ce? întrebă Ali Madani, privindu-l din nou de parcă i-ar fi citit gândurile. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
e mai inteligent decât el, descoperind fără prea multe eforturi punctul lui slab și în ce mod putea obține colaborarea lui fără să-i facă nici un rău. își dădea seama că îl ura pe targuí pentru toate acestea, dar îl ura și mai mult pentru că fusese capabil să-și țină promisiunea și trimisese pe cineva să-l salveze. De ce? întrebă Ali Madani, privindu-l din nou de parcă i-ar fi citit gândurile. De ce un om care ucide cu sânge rece ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
data asta nu vulturii l-au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul hienelor și șacalilor ce-și disputau stârvurile, și timp de câteva minute ascultă hărțuiala, zgomotul oaselor rupte de fălcile puternice și al cărnii sfâșiate, smulsă dintr-o dată. Gacel ura hienele. Detesta vulturii și șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe care nu și-o putea controla de când, băiețandru fiind, aproape un copil, descoperise într-o dimineață că mâncaseră un ied abia născut și pe maică-sa. Erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
grabă și fără grijă, conștienți că locul unde trebuiau să ajungă se află acolo, la capătul drumului, și acolo va rămâne în vecii vecilor, ori cât de încet ar merge. Acum, printr-o ciudată ironie a destinului, el, Gacel, care ura și disprețuia atât de mult obiectele și simțea repulsie față de orice vehicul mecanic, se afla acolo, culcat alături de unul din ele, de care depindea viața sa și a oaspetelui său, și se blestema pentru ignoranța lui și pentru că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
coborî imediat și înaintă cu pas hotărât, oprindu-se în fața targuí-ului. — Abdul-el-Kebir? întrebă. Gacel arătă în spatele său. Ofițerul răsuflă ușurat și clătină din cap ca și cum ar fi scăpat de o mare greutate. — în numele guvernului meu și al meu personal, vă urez bun venit în țara noastră... Este o onoare pentru mine să vă escortez până la postul militar și să-l însoțesc personal pe președintele Kebir până în capitală... începură să meargă încet spre vehicul și, în trecere, Gacel nu putu să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
refuză cu naturalețe. Coborâse și-și luase armele și gerba cu apă. — N-are pentru ce să-mi mulțumească. Făcu o scurtă pauză. — Voia să treacă granița și a trecut-o. Acum este oaspetele tău... îi aruncă o privire prietenoasă. — Urează-i noroc din partea mea. Celălalt înțelese că hotărârea lui era fermă și că nimic n-ar fi putut să-l facă să și-o schimbe. Ai nevoie de ceva? întrebă. Bani sau provizii? Tăgădui și-i arătă întinderea: — Acum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]