2,524 matches
-
spirit curat contemplativ: El vedea pe ienicerii cu turbane și cu suliți Și mulțimea cea robită se-mpingea vuind pe uliți, Peste-oraș cădea o ploaie de scântei și de cenușe, Grinzi cădeau arzând pe drumuri și cădeau ferești și ușe, Urlete de biruință în al chinurilor vaier, Glas tremurător de clopot se amesteca prin aer, Trec prin fum și bălți de sânge, trec prin stâlpii nalți ai scării, Și prin țipetul mulțimii sună vaietele mării. În proza lui Eminescu se văd
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stanuri bătrâne cu mușchi coperite; Încet se cutremur copacii de fag. Vuind furtunoasa-i și strașnică arpă Trec vânturi și clatin pădurea de brad, Prăval pietre mari din culmea cea stearpă, Aruncă bucăți cu pomi și cu iarbă Ce-n urlete în râuri se năruie, cad. Natura se găsește la Eminescu într-un chip elementar, având ca notă dominantă cantitatea. Cutari versuri conțin numai noțiunea simplă de codru, dar în proporție colosală. Omul e anulat și zdrobit de foirea fluturilor și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
totuși în răstimpuri, ca în cazul monologului lui Arbore, pe marele artist. În Luceafărul, Delavrancea face greșeala de a voi să trateze biografic toată viața lui Petru Rareș, în loc să-și aleagă un moment caracteristic. Marele patriotism al lui Petru Rareș, urletele continui de vitejie ale credincioșilor săi purtați pe felurite câmpuri de bătaie nu izbutesc să risipească impresia de învălmășeală inconcludentă și de monotonie zgomotoasă. Afectarea, dulcegăria, sentimentalismele artificializează piesa, iar cadențele oratorice degenerează în goale scheme. IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI Aparținând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tot volumul întîi, luat în sine, este fără interes. Prin el se pregătește însă încet mișcarea grozavă ce se apropie. Frazele, considerate izolat, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării. Teroarea surdă, colbul de răzmeriță, întunecarea apocaliptică sunt pregătite în timpuri lungi și măsurate, cu un efect epic considerabil. Epopeea debutează încet ca un cer înnorat, devine bubuitoare spre mijloc, apoi se rezolvă. Misterul existenței epice nu stă în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
guvernatorul Țării Galilor, precum și de călătoriile sale prin Anglia. După ce s-a vindecat de dizenterie prin intermediul medicamentelor, a fost lovit de o colită intestinală și de o durere atât de chinuitoare la o coapsă, încât cu greu reușea să-și rețină urletele. Înainte de a muri, timp de trei zile a implorat continuu: «Vino, preadulce Isuse!». După ce a primit sacramentele Bisericii, i s-a cerut să-l propună pe următorul succesor. El a sugerat ca fratele Ugo de Wellys să fie trimis la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un veșmânt preoțesc. După ce au luat-o, s-au dus la o mănăstire de călugări pentru a cere ospitalitate. Pe când Fericitul Francisc se întreținea într-o discuție familiară cu abatele, un argat al mănăstirii, bolnav de o boală incurabilă, scoțând urlete îngrozitoare și tânguiri, a început să-i blesteme pe toți locuitorii mănăstirii fiindcă nimeni nu-l ajuta în suferințele sale. Atunci, Sfântul, împreună cu însoțitorul său, s-a apropiat de el, l-a îndemnat să aibă răbdare, să laude Providența divină
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
deopotrivă bine pe timp de furtună și În ceasul calm al apusului. Dacă are, totuși, o preferință (care se traduce printr-o plăcere și, În același timp, o teamă), preferința merge spre momentele „de vrajă” ale naturii: furtunile astrale, viforele, urletul mării, zvîcnirile scoarței terestre, flăcările rotitoare etc. Acestei imaginații stimulate de „urgiile” firii Îi corespunde și un apetit spațial: „locul de groază”, peisajul accidentat, devastat de forțele oculte ale universului, În Serafimul și Heruvimul, dar și În alte poeme demonstrative
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scîrbă, Într-un imens dezgust (o adorație Întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală. Heliade este mai mult decît alți poeți ai timpului un moralist neînduplecat, la mînie (Ingratul, Un muieroi și o femeie, În fabule) scoate urlete de indignare. Își copleșește, realmente, adversarul prin aluzii din ce În ce mai compromițătoare pînă ce poemul devine un blestem teribil: „Să urli de turbare cînd ți-or cădea blesteme A două inimi calde ce tu le-ai dezunit Și-n viața de acuma
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu pletele cărunte. O crîncenă orgie de sînge, de cruzime Îmbată umbra mută ce zace la desime, Ș-ades În mez de noapte s-aude prin tăcere O surdă lovitură, un vaiet de durere, Apoi un zbor de vulturi și urlete hidoase De lupi ce vin să-mparte a victimelor oase, Și straniu, lung, satanic, un hohot ce răsună Ca clocotul de codri cînd cerurile tună. Atunci păstorii sarbezi zăresc din depărtare Ivindu-se pe munte o naltă arătare Ce stă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru tenebrosul, miticul din natură. În Doina, unde se inspiră mai direct din mitologia populară, apar cîteva scene de vrăjitorie neagră. Baba Cloanța duce În spate pe Satan și codrii clocotesc de un lung hohot. Satan urlă furios, și la urletul lui: „Mii de duhuri ies la lună Printre papură zburînd...”. Strigătul de ziuă al cocoșului pune capăt acestei goane Înfricoșătoare. Macabrul, demoniacul se termină În grotesc: Satan și jertfa lui, baba, se aruncă În „băltoiul mucezit”... Strigoiul din alt poem
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de mobilier se mișcă prin camere; se răstoarnă dulapuri și biblioteci. Sirenele de alarmă sună în toată Capitala, iar clacsoanele mașinilor și clopotele bisericilor măresc și mai mult panica populației, care devine de nedescris... Peste tot se aud țipete sfâșietoare, urlete de durere și strigăte de ajutor, gemete îngrozitoare de oameni amestecați cu grămezi de betoane și cărămizi. Oamenii sunt speriați și îngroziți, aleargă de colo-colo, făcându-și semnul crucii și rugându-se de Dumnezeu să scape cu viață. în unele
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
când se produc dărâmături în compartimentele scoarței globului, de mare adâncime, 18 acestea pot să zdruncine punctul de gravitate al masei pământoase și să producă astfel oscilațiuni ale axului pământesc”. * Zgomotele subterane însoțesc adesea cutremurele către epicentru, se manifestă prin urlete, tunete, scrâșnituri etc., datorită frecărilor compartimentelor scoarței globului. Se aud mai bine în zonele muntoase, unde există roci dure, stâncoase. * Fenomenele luminoase preced sau însoțesc seismele vulcanice, care, de multe ori, provin din gaze inflamabile, care se degajează din crăpături
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
zguduirile n-au fost așa de puternice ca prima dată. întrun loc din apropierea Bucureștiului, pământul s-a crăpat și s-a făcut o groapă adâncă”. Oamenii abia se mai țineau pe picioare, care cutremur mai întâi a început cu un urlet groaznic. “La partea muntelui - spune geologul Gr. Ștefănescu, citând diferite hrisoave - a fost și mai strașnic și atunci multe izvoare din fântâni s-au închis și au răsuflat la distanță de loc”. * în 1740 a avut loc un cutremur în
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
cutremurat pământul într-o duminică, la 2 ceasuri din zi, în zilele muscalilor, la leatul (anul) 1812, mai, 5” (Predoslovnica învățătură, tipărită la București în 1794). * 20 ianuarie 1813: “S-a auzit mai întâi un vânt, apoi a venit un urlet mare; după dânsul cutremur tare”. * Noaptea de 1/2 februarie 1813: la București, 3 cutremure, care au crăpat ziduri și dărâmat case. * 8 martie 1813: “Să se știe când s-au cutremurat pământul, vineri spre sâmbătă, la un ceas, când
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
învățătură, 1794, București). * 22 martie 1813: cutremur în zona Vrancea. * 30 septembrie 1817: cutremur în Moldova și Dobrogea. * 28 ianuarie 1821: “Vineri noapte spre sâmbătă, la ceasurile 8 din noapte, s-au cutremurat pământul de 2 ori... Vântul urla cu urlet tare.” * 10 februarie 1821: “La 2 ore dimineața, s-a produs un cutremur de pământ foarte simțitor la Iași cu o scuturătură de 15 secunde la Kiev.” (Journal des debats). * 17 septembrie 1821: “S-a simțit o scuturătură zdravănă la
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
ceasuri din zi, s-a cutremurat pământul groaznic”. * 7 mai 1823: “La 5 ore și 30 de minute seara, iar s-au produs la București scuturături verticale”. * 29 iulie 1823: cutremur în Banat și Muntenia. * 5 februarie 1825: “cutremur cu urlet mare în 2 rânduri”. * 2 noiembrie 1825: “s-a cutremurat pământul dar nu așa tare”. * 8 octombrie 1827: “cutremur de pământ”. * 14 decembrie 1827: “Miercuri spre joi seara, la 3 ceasuri și jumătate ale nopții, s-au cutremurat pământul; în
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
am lega fedeleș, cu parîme și frînghii sau chiar cu lanțuri, de podeaua acestei cabine: ar fi mai înspăimîntător decît un tigru vîrît într-o cușcă! N-aș putea îndura o asemenea priveliște, n-aș putea răbda să-i aud urletele. Mi-aș pierde liniștea, somnul, ba chiar neprețuita lumină a cugetului, pînă să se termine călătoria asta insuportabil de lungă. Ce-mi rămîne de făcut, atunci? Uscatul e la sute de leghe depărtare, iar Japonia, țara cea mai apropiată, e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
groaznic loc de pe pământ, situat la marginea lumii, nu departe de Polul Nord. Chinuit și de gândul că va muri aici, aceste meleaguri de stepă aproape că excludeau marea, iar aceasta nu se mai prezenta privitorului cu unduiri line, ci cu „urlete”. La rândul ei, nici populația Sciției nu se dovedea în realitate așa de sălbatică precum o prezenta poetul exilat. Chiar înarmați cu pumnale și cu tolba de săgeți în spate, ei ascultau cu un fel de religiozitate și căinau, dând
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
tul liceal. �n timpul Jocurilor Olimpice de la Berlin din 1936, a sesizat c? lipsea ceva: armonia ? i senin? tatea, care se opun violen? ei. �n schimb, Iorga vedea o pățim? brutal? , o poft? de c�? tig ? i un exhibi? ionism ur�ț, �n mijlocul urletelor isterice ale gloatei. �Lipse? te Dumnezeu, Dumnezeu ? i Zeus au r? mas pe Olimp�. �ntreba ulterior �n b? taie de joc dac? sportivii pretind eventual c? ridic? standardele morale ? i culturale. Sportivii din zilele noastre nu s�nt cei din antichitate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
puternică, virilă este semnul care a marcat invariabil și inconfundabil toate marile lui spectacole și filme anterioare. În Ana, regizorul lucrează într-o cheie cu totul nouă. Povestea ca fapt de viață este dramatică și zbaterile violente, furia neputincioasă și urletele ridicate până în ceruri ar fi fost întrutotul la locul lor. Alexa refuză însă poncifele, modalitățile lesne și cel mai adesea uzitate și optează cu o impecabilă știință a dozajului pentru o manieră impresionistă. Nu lipsește nimic ca să empatizăm cu ecranul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ocupându-ne de violență împotriva animalelor vom avea în final o societate mai puțin violentă. într-o plăcută seară de vară, împreună cu o colegă de la o universitate din Occident ne plimbam printr-o frumoasă piață a orașului Timișoara. Deodată un urlet de moarte ne cutremură și toată lumea căuta cu ochii sursa. Hingherii își făceau liniștiți treaba, prinzând cu mijloace de o extremă violență un câine vagabond. Colegei mele i s-a făcut rău, am ieșit în grabă din piață, nu înainte de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a unei mase din ce în ce mai incontrolabilă, trăind la limita subdezvoltării. Ce-i de înțeles, deci? Unde trebuie căutată explicația? Cu o oră înaintea Revelionului, pe fondul bombardamentului general la care era supus orașul, am deschis fereastra, să văd ce-i cu urletele ce veneau de-afară. Am asistat, neputincios, la o scenă de-o sălbăticie care m-a încrîncenat: o haită de japițe bete și isterice, unele cu un fel de ostrețe de gard în mînă (cu fesuri, se-nțelege), distrugeau, spărgeau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
docte. Lucrul se întîmplă ca atare în Limbajele durerii, două pagini de revistă în care este acoperită (exhaustiv, bănuiesc) întinderea temei. După excursul teoretic, se trece, cu aplomb, la chestiune și ne sînt etalate, pe o elegantă masă de disecție, urletele, țipetele, scîncetele (victimei), înjurăturile, blestemele, răcnetele (torționarului). Nu lipsesc nici intermezzo-urile în care supliciatorul se laudă că poate să-și facă victima să cînte ca o privighetoare, să croncăne ca un corb, să urle ca un cîine. Sînt pomenite
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și-acum dorul. Reîntîlnit, altădată, într-un înțesat vernisaj de Sală Dalles, Catul, în așteptarea, și el, a personajului în discreționară vogă, iscă un moment de comic uluitor. Cum, în murmurul sperioasei așteptări hiperpoliticosul Catul își fuma distins țigara, un urlet de leoaică înjunghiată sparse societatea: vîrful aprins al țigării, excesiv de prevenitor manevrate, atinsese pempantul bust, producînd catastrofa... Incalificabilul Catul! Cu Baba, întîlnirile erau tușate cum altfel! de rictusul său paralizant (și bonom în aceeași măsură). Pe cînd nu aveam încă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
buni prieteni. Alexandru-Daniel Căpraru CĂPRIOARA Razele neiertătoare ale lui august străpungeau cu săgețile insuportabile totul în jur, așa încât aveai senzația că te topești. Niciun zgomot nu se împotrivea căldurii toride. Pădurea cu copacii uriași stătea aplecată.În acest univers torid, urletul unei căprioare sfredeli depărtarea. Nu mi venea a crede că-n această arșiță o vietate mai poate totuși grăi. Cu pași repezi, mă apropiam de inima pădurii, iar zgomotul părea să se stingă treptat. O adiere de vânt ce dădu
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]