3,550 matches
-
înalte daruri de la Dumnezeu. Nu pot să cred! Zi și noapte repeta, cu glas tare, mâhnirea asta și nu lăsa să doarmă pe nimeni. A fost nevoie să fie adus la conducerea carcerii, târât cu forța dinaintea directorului. I-au vârât în mână bula papală, l-au zeflemisit amenințându-l să înceteze: erau sau nu ordine de sus? Biserica se teme de un biet om ca mine? Oare ce se întâmplă dacă un papă se amestecă în lucrurile pământești și în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
părea să golească aerul din jur cu o putere ce nu era o suflare de vânt, dar îndoia vârfurile copacilor, le rotunjea, făcând ca lumea să pară lipsită de muchii și unghiuri. Se opri în fața porții. Scoase cheia și o vârî, dibuind, în gaura încercuită cu o placă de fier bătut. Porțile se deschiseră singure, de parcă cineva le-ar fi tras dinăuntru. Curtea era ca totdeauna și totuși nu era. Soarele, ajuns până aproape de creneluri, așezase un nimb de lumină pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știa, se desfăcea în forme și culori, tremura de parcă ar fi fost alcătuită din grăunțe de nisip. Întunericul, în schimb, era gros și moale, ca un aluat răcoros. Se opriră în scuar și se așezară pe o bancă, cu mâinile vârâte în buzunare. — A cui o fi asta ? întrebă Petrache, cu ochii țintă la o statuie pe care n-o mai văzuse până atunci. Statuia nu părea nefericită, căci cei care o turnaseră în bronz avuseseră destui bani să-i facă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi privi cu o urmă de interes coapsele dezgolite, apoi se întoarse spre băiat, împingându-l în perete. — Auzi, mă, să te las în pace... Da’ cine ești tu, mă ? Ești om ? Tu ești om, mă ? Ridică mâna. Coltuc își vârî capul între umeri și închise ochii. Palma veni peste obraz, mai degrabă ca o îmbrânceală din vârful degetelor. — Dacă ești om, de ce nu te aperi ? Dosul de palmă fu acum mai puternic și capul lui Coltuc se aplecă într-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemiș cați, atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească de ei, cât și cei trei combatanți. Deodată însă, peste diagonalele scânteietoare ale cuțitului, veni șuierul ascuțit al ară tării, care își vârî degetele în gură și suflă în ele năprasnic. Șuieratul rău-prevestitor sugera că în afară de el ar mai fi putut fi careva primprejur. Pârnaie ciuli urechile. Aburii care mocneau se îndesiră. Cioburile începură să sclipească, de parcă ținuseră minte soarele care trecuse de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nătâng, arătându-l și celorlalți. Râseră și ei, mai puțin Pârnaie, care simți cum îl furnică fluierul piciorului, pe locul unde stătea celălalt cuțit. Privi dezgustat cum Calu se opintește să bage lama în muchea conservelor. Apoi, neștiind cum să vâre lama la loc, Calu îi strigă pe cei doi Puțică. Ei întinseră brațele, același pentru fiecare, adică unul brațul drept, celălalt brațul stâng, și Calu șterse lama de câte o parte pe mâneca fiecăruia. Hai, spuse, potoliți ! Se năpustiră ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e un loc în care să-ți vină să te duci și a doua oară. Una peste alta, nu trebuia să-l lăsăm pe Luca să plece. S-a dus la moarte sigură. Maca se strânse în geaca de piele, vârându-și mâinile în buzunare. Dacă știam, l-am fi oprit, spuse. Numai că ne-am dat seama prea târziu. Cât să ne spună câteva vorbe înainte să sară în tren. S-a urcat din mers, ții minte, ne-a lăsat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în șoaptă, o mare taină. Așteptă ca Maca să se aplece cât să-și poată lipi buzele de urechea lui. — Cu fiecare lucru pe care-l cumperi, răcni, pun și mai tare laba pe tine ! Ei asta vor ! Maca își vârî arătătorul în ureche, scuturându-l, de parcă răcnetele ar fi rămas agățate acolo. — Care ei ? întrebă. Asta omul înțelese. Îi făcu iarăși semn să se apropie, pentru a-i șopti celălalt mare secret. Maca preferă să păstreze o oarecare distanță. Omul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca niște peștișori, gata să sară din ascunzișurile lor și să se zvârcolească, holbând ochii țintă spre el. Întinse degetele, dar atingerea lozurilor îl furnică, de parcă ar fi fost conectate la priză. Când sună clopoțelul de la intrare, nou-venitul nu-și vârî decât capul, ținând mâna pe clanță, așa încât clopoțelul continuă să sune în ritmul cuvintelor. — Este deschis ? Avea un accent ciudat, pe care Jenică nu reuși să-l identifice. — De ce întrebați ? răspunse, într-un fel care sugera că el nu e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și începu să se legene, arătând lozurile, când unul, când altul : „Am, dam, dez, dizi, mani, frez, dizi mani pomparez, am... dam... dez !“. Puse degetul pe lozul predestinat și licărul sălbatic din priviri îi reveni. Ridică pachețelul de hârtie, îl vârî încetișor între brațele foarfecelui și hârșt !, îi tăie vârful. Dar lozul decapitat cu foarfecele nu se dovedi cu nimic mai bun decât cel rupt cu degetele. Jenică numără de câte ori foarfecele clănțănea și lozurile cădeau ca niște fluturi cu aripile smulse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încât își caută un loc ascuns, unde să se scape de multa povară a slavei (2 Cor., 4, 17). Apoi Stăpânul Însuși li se face hrană și băutură veșnică și nemuritoare; și se vede de către unii ca un sân luminos vârât în gura minții lor și care alăptează pe câți sunt prunci după Hristos (I Cor., 3, 1-3) și nu sunt încă în stare să guste hrană tare, cărora li se face deodată hrană și băutură și le produce o asemenea
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
mai bine să-l ia domnul Nacu, cu un preț comercial, ca să nu se piardă piesa. - Șaizeci de mii, decise atunci Saferian, timid. Inginerul schiță un gest de satisfacție și scoase îndată bancnotele din portofoliu, întinzîndu-le lui Saferian, care le vîrî, fără a le da importanță, într-un sertar de sus al biroului său. Tabloul fu învelit într-un sac subțire, scrisoarea pusă într-un plic de pânză și amândouă obiectele predate cumpărătorului, care, nerăbdător, le duse la micul său automobil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei și cu ajutorul plinului de blândețe Saferian, se evita penibila ofertă pe piața comercială. Într-un mic schimb de vorbe glumețe se rezolva o problemă dificilă. - Mi-i dai acum? mai întrebă madam Farfara, evitîndtrivialul cuvânt "bani". - Îndată. Și Saferian vîrî mâna în sertar, scoase după ochi o parte din banii de la inginerul Nacu, îi numără, aruncă la loc G. Călinescu două hârtii și puse într-un plic alb, elegant, suma de douăzeci de mii de lei. Madam Valsamaky luă plicul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de la birou erau deschise de perete și Suflețel auzi niște strigăte oribile, imposibil de acordat cu persoana locatarului. "Dobitocule, striga un glas parcă asemănător cu al lui Gaittany, dar formidabil, strident, imperios ca al unui arendaș față de argați, să-ți vâri mințile-n cap altă dată! Te zvârl pe ușă afară!" O umbră se agita în sus și în jos prin odaie, precum arătau răsfrângerile în sticla ferestrei date de perete. Suflețel, fricos și avid de scandaluri, se ascunse între ferestre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atunci e "convins" că prăjitura e bună. Așa făcea în toate chestiunile. La cafea, Saferian oferi comesenilor țigări de foi Don Garcia și alte specialități tabagice, britanice și orientale. Deși Hagienuș nu fuma, ceru o țigară de foi și o vîrî în buzunar. Acum se produse un incident care schimbă ordinea asistenței. Pomponescu solicită doamnei Valsamaky-Farfara să-i ghicească în cafea. Aceasta, după puțină reculegere, căci pretindea a nu fi inspirată, acceptă, însă între timp alți candidați - Gaittany, Saferian, Hagienuș, Suflețel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și cărnuri și-l puse înaintea lui Ștolț chiar pe pat, și-n vreme ce câinele, plin de recunoștință, mânca, scoase o foaie de trandafir picată de la Ioana, pe care o răsucise ca pe o foiță de țigară și o vârâse mașinal în buzunar, și trecîndu-și-o pe la nas, rămase multă vreme pe marginea patului, absorbit de gânduri. VI În zilele următoare, zvonul că ar fi murit Conțescu începu să circule, ajungând chiar la urechile lui Pomponescu. Acesta fixase o dimineață când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
seama, calmîndu-se, că făcuse o imprudență și se rectifică: - M-ai speriat tu! - Haide acasă, o invită Ioanide mai dulce și totdeodatămai hotărât, întinzîndu-i brațul. Fata se codi, mai aruncă ochii furtiv în direcția străzii, în cele din urmă își vîrî brațul subțire pe după brațul arhitectului. - Vom face, spuse Ioanide, o apariție senzațională, eu la braț cu tine. De când visez să mă plimb de braț cu fiica mea, domnișoara Pica Ioanide. Cred că mă prezint foarte bine și nu te fac
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că e scandalos să fie astfel suspectat. Își aduse aminte de probabilii agenți de pe strada lui și încreți fruntea. Era un "ce" la mijloc, care trebuia neapărat dezlegat. Doru părea a fi un personaj luat la ochi de autorități. Arhitectul vîrî capul pe ușa cortului lui Tudorel, cu gândul de a-l mai chestiona discret; acesta, care avea o hârtie în mână, se sperie de neașteptata ivire a tatălui său și rupse hârtia în bucățele mici, pe care le băgă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu nume întregi, și alta cu calificații sau așa ceva. Astfel, în stânga, pe bucata găsită în cort, sta scris "T.I.", iar în dreapta "Externe"; deasupra acestui cuvânt se citea "...teme", probabil, hârtia fiind sfâșiată, fusese "Interne". Orice alte elemente cădeau în hârtiuțele vârâte în buzunar de Doru. În rezumat, foița conținea această notație: "T.I., Externe." Ioanide, obișnuit pe vremuri să dezlege rebusuri, încercă să puna metodă și căută o serie de cuvinte pentru fiecare inițială. În cele din urmă, avu o lumină: "T.I.
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hagienuș să le dea lor toată leafa și să le împartă averea de prin provincie, câtă mai rămăsese, în schimbul întreținerii. De guvernantă, spuneau ei, n-avea nici o trebuință. Construirea cavoului fu un semnal de explicații. Pentru ce, ziceau copiii, să vâre bani într-un cavou pretențios, când o simplă cruce și un grilaj pe locul de veci erau de ajuns? Ei nu pomeneau nimic de grupul statuar, deoarece le spusese cineva că era foarte valoros și-l puteau vinde cu preț
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Hagienuș șiret, vrednic părinte al lor. Lupta intestină endemică constituia într-un cuvânt formula existenței familiei Hagienuș. De data aceasta orientalistul se simți jignit și neliniștit de aluziile pe care i le tot făceau de la o vreme copiii că vâră bani în cărți și piese arheologice. Meditând să-și scoată lucrurile din casă și să le plaseze în altă parte, plecă într-o după-amiază, după conflict, cu un braț de infolii. Seara, cam târziu, când se întoarse acasă, găsi ușa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
derizorie pentru acea vreme - trei mii de lei. - Dacă mergeți cu clasa a treia sau vi se dă o reducere șifaceți tabără, suma poate să v-ajungă. Cu toate astea, îi dădu cinci mii de lei, pe care Doru îi vîrî în buzunar ca pe niște hârtii fără valoare, neexprimând nici un interes. Ioanide începuse de la o vreme a fi curios de copiii săi și se ambiționă a-i cerceta mai de aproape. Totuși excursia lui Doru ar fi trecut neobservată dacă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din nou și se așeză pe pat. "Absența de interior e nefirească, reflectă el; băiatul ăsta are preocupări străine de ale noastre, pune tăcere chiar și în expresia fizică indirectă a persoanei sale. De ce a închis tocmai sertarul? Poate a vârât în el cine știe ce drăcii lubrice, pe care se rușinează să i le vadă servitoarea când deretică." Năvălit de gânduri obscure, Ioanide se-ntinse pe pat cu mâinile sub cap, dormită îndelung astfel, în fine, se sculă, ieși, apoi veni cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scump altcuiva decât amatorului propus de ofițer, fără știrea acestuia, așa încît să-și rezerve o sumă mai mare. Pe acea vreme de panică incipientă, oamenii cu bani, de frica devalorizării sau a altor accidente inerente războiului, căutau a-i vîrî în ceva solid. Bijuteriile constituiau primul mod de investiție, după aceea imobilele, cu oarecare îndoială în privința celor din urmă, din cauză că experiența arată că rechizițiile sau regimurile postbelice diminuează ori suprimă veniturile imobiliare. De aceea nu erau rari aceia care cumpărau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cavou de felul celui construit. Își și ticluise pretextul. Avea să-i spună arhitectului așa: "Domnule Ioanide, am venit să te rog să mă mai amîi puțin cu plata datoriei, fiindcă sunt foarte strîmtorat". Intrară deci în clădire și Suflețel vîrî capul pe toate ușile, să vadă ce este în odăi. Camerele de jos erau parchetate și zugrăveala era în curs. Gălețile de vopsele ședeau adunate pe jos, zugravii aflîndu-se probabil undeva în siestă. În fața celor doi se înălța o somptuoasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]