3,885 matches
-
și smardoi cu acte de absolvire a școlii profesionale de cafteală de la Băneasa, dacă-mi este permisă folosirea unor cuvinte neconvenționale. Locotenent colonelul Ioan Toma, cel care-l luase În primire Încă dinainte de trimiterea sa după gratiile patriei socialiste cu vădite tente de accedere spre luminosul comunism, și-a continuat misia gras plătită din impozitele puse pe banii celor ce munceau Întocmind pe 28 decembrie 1973 un „Raport cu propunere de folosire a mijlocului special A.C.T. la numitul Sofianu Gheorghe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
împlinească prin scris. A reușit să realizeze și acest țel la o vârstă a înțelepciunii, când poți privi cu profunzime în urmă și poți cântări cu dreptate răul și binele pe care l-ai întâlnit. Romanul « Rădăcinile Continuității » are un vădit caracter memorialistic și este o adevărată « Saga » a unei modeste familii țărănești. Totodată, este și un « Bildungsroman » deoarece personajul Săndel, un adevărat ALTER EGO al autorului ne dezvăluie toate etapele evoluției sale. Familia Gheorghiu reprezintă, în totalitatea sa, țărănimea de pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
puterile Antantei. În familia noastră se simțea lipsa tatei cu forța lui de muncă, în timp ce mama avea de îngrijit și ocrotit cinci copii mici, dintre care eu, cel mic, eram foarte dificil, cu o stare de sănătate șubredă și cu vădite semne de întrebare. Mama tremura la gândul că mă va pierde și de aceea era tot mai grijulie cu mine. Intrarea noastră în război în august 1916 a produs mai întâi entuziasmul unui început promițător, dar curând a urmat dezastrul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
școli, ceea ce a stricat complet echilibrul clasei. Unii colegi erau cu 2-3 ani mai mari decât media normală a vârstei, așa că elementele slabe au înrăutățit situația generală la învățătură și mai ales la purtare. Unii colegi de acest fel manifestau vădite tendințe huliganice de indisciplină, tulburând desfășurarea normală a lecțiilor. În mod tacit am apelat la ajutorul pedagogilor școlii și al șefului de meditație, care era elev în ultimul an. Diriginta făcea și ea ce putea, însă la sfârșitul și al
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din care întâmplător făceam parte îi cântase sub fereastră o serenadă potrivit obiceiului locului și acum toți erau invitați la o mică petrecere. Nu am reținut momentan numele sărbătoritei. Dau să mă retrag, dar sunt invitat și eu. Accept cu vădită plăcere. După trei-patru sute de metri intrăm toți pe o poartă înaltă într-o casă spațioasă, în felul caselor de la munte. În curte o serie de dependințe, flori și mulți pomi fructiferi, inclusiv o fântână pentru uz propriu. Ne așezăm
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a cămășii mele și în final mai constată că și în spate am fost mușcat de un glonte care, dacă ar fi fost cu 3-4 mm. mai adânc mi-ar fi frânt coloana vertebrală! Am avut mare noroc! Primit cu vădită neîncredere și rezervă la început, am devenit pacientul favorit al colonelului dr. Vasiliu Nicolae care s-a ambiționat să-mi salveze brațul stâng! Tot atunci mi-am amintit și de rafalele armei automate care mă surprinseseră în timpul autoevacuării mele... Colonelul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
rău. Ca la o adevărată comandă, și ceilalți oameni cu răspundere din comună îmi întorc spatele și își unesc forțele pentru a ne scoate din sat! Se reclamă în mai multe direcții. Siguri că ne vor scoate din sat, manifestau vădită ostilitate! Mă pomenesc cu milițianul că încearcă să mă ancheteze că aș fi necinstit două tinere fete aflate vis-à-vis de școală, că soția le a dus la București ca să li se piardă urma. Când văd că milițianul devine tot mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu hotărâre de fiecare era valabil. Și de data aceasta soția pregătește totul și toți invitații au venit în casa noastră ca la o masă în familie. De la Complexul școlar ne deplasăm cu un autobuz iarăși spre centrul orașului cu vădite răni după cutremur și apoi, ca un grup liniștit de oameni așezați, am urcat spre casa noastră. Deși modestă, casa noastră a plăcut tuturor, prin poziția însorită ce ocupa și mai ales prin liniștea ce oferea locatarilor săi. Așezați în jurul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și nepoți. Deci în mod obligatoriu, chiar dacă ai ajuns la o vârstă înaintată, trebuie să... defilezi cu pas muncitoresc... Secretarul nou, fost colonel, ne considera și pe noi ca pe niște soldați, cărora le putea ordona, le putea dirija viața. Vădit lucru - nu-i plac ochii mei! Puțin cam brunet la figură, am impresia că e „negru în cerul gurii”, deci om care poate face mult rău! În iunie 1987, planificasem ultima noastră adunare de promoție la împlinirea a 50 de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai îndepărtate. La începutul lui iunie, cu aceeași mașină a Alietei și în aceeași formație ca în Nordul Italiei, plecăm într-o lungă și promițătoare plimbare în Normandia. Cât m-am bucurat și de această nouă plimbare prin locuri cu vădită semnificație istorico turistică, nerăbdător să străbat cu pasul măsurat locurile unde la 6 iunie 1944 a avut loc debarcarea anglo-americană, ce avea să scurteze durata războiului în Europa. Distanța mare nu m-a speriat. Mașină bună, autostrăzi impecabile și un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
amenda cu o pereche de palme a grațiosului Claymoor. În sensul deformărilor cu iz licențios stă și o mărturie a lui Tudor Arghezi care îl corectează pe maestrul însoțit de anturajul de admiratori când acesta pronunță spre deliciul audienței cu vădită intenție licențioasă numele pictorului simbolist Puvis de Chavannes, ca Pubis de Cha- vannes. Altfel, personajele lui Caragiale nu invocă sexua- litatea într-un registru peiorativ, imprecațiile sunt modeste, eterate, lipsite de virilitatea expresiei neaoșe. Pălmuit, în loc să izbucnească, Amicul conchide tautologic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
alt dispozitiv explicativ apelând de data aceasta nu la stilistică, ci la retorică, utilizând ironia ca figură retorică, una a validării prin contrast. „Ca figură retorică, ironia constă în a sugera ce vrei să spui, uzând de contrariu, cu intenția vădită de a-ți bate joc.” De ce ironia ? Pentru că ea se înscrie în același regim ca al litotei, regimul validării prin contrast. Revenim la definiția de dicționar a litotei : „Figură de stil care constă în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
După Nicolae Titulescu, președinte în 1930 și 1931 al Adunării Societății Națiunilor, Corneliu Mănescu avea să fie demnitarul român ales în cea mai înaltă funcție a unei organizații internaționale. La "cursul postuniversitar de relații internaționale" am primit cu aplauze și vădită satisfacție vestea alegerii viitorului nostru "patron" în această funcție de înalt prestigiu și covârșitoare responsabilitate. 14-18 mai 1968, vizita președintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle, prima vizită a unui șef de stat francez în țara noastră. Am fost prezent "pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în problemele interne ale României postdecembriste și prin studiile sale de hispanistică și traducerile făcute ani de-a rândul cunoștea realitățile țării de reședință. Având în vedere antecedentele cu predecesorii mei, îmi imaginez că cei din ambasadă mă priveau cu vădită curiozitate, gândindu-se cum o să reacționez și cât o să rezist. Nu eram adeptul formulei latinului Flavius Vegetius Renatus, "si vis pacem , para bellum" dacă vrei pace, pregătește-te de război, ci al formulei "si vis pacem, para pacem" dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și a reținut amănuntul. Și azi mă mai întreb: figura de la început numele lui Gh. Udr. pe lista celor ce trebuiau exmatriculați? Figura de la început, dar cu semn de întrebare? Sau, enervând, atitudinea noastră matinală, sfidătoare, când am aplaudat cu vădită reținere neridicându-ne de pe scaune, a determinat punerea lui în discuție? E posibil ca o asemenea atitudine să fi trecut neobservată? Sau să fi fost tolerată? În toamna lui 1958, la o ședință UTM tematică („Despre personalitate și despre rolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
seminarii. La seminarul de literatură universală, pe care îl conducea, Edgar Papu, cel mai îndrăgit dintre profesorii noștri, arestat de mai multe ori din cauza convingerilor sale religioase în primii trei ani ai studenției mele bucureștene, îmi arăta acum o simpatie vădită, sfidătoare. În acele zile chinuitoare, de așteptare a deznodământului, m-am întâlnit odată cu profesorul Papu pe stradă, pe bulevardul Magheru, cam în dreptul locului unde se află acum (sau se afla: s-o fi privatizat de mult) magazinul „Eva”. Ieșisem de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nebuniei și din pricina cărora sucombă, provin în realitate din teama că odată scos din slujbă el nu și-ar mai putea continua planul său gigantic, zămislit pe vremuri în umbra paravanului și pus de atunci în aplicare cu toată furia vădită a firii sale întunecate și îndărătnice, de a deveni, prin acumulare, un capitalist, un stăpân, un Napoleon. Dar domnul Proharcin este încă în prea mare măsură un slujbaș pentru a putea realiza un proiect de asemenea amploare. Visul puterii, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stătea înainte mă avea, probabil, în unghi mort) și astfel, văzându-mă, să mă audă mai bine. Mă tem că l-am dezamăgit, căci n-am spus mare lucru, dar atenția specială pe care mi-a arătat-o în chip vădit și de care - vai! - n-am fost demn, m-a mișcat profund. * Am mai spus-o: pentru mine, Marin Preda a reprezentat, alături de Tudor Vianu, autoritatea supremă la noi. Întrebările care mă scormoneau mai aprig, lui vroiam să i le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ți-e silă! * Ziua de 9 mai 1995, când s-au împlinit 50 de ani de la victoria asupra fascismului, i-a fost fatală lui Dostoievski, în urbea de pe Someș. O stradă îi purta numele. Ei bine - ne-a anunțat, cu vădită satisfacție, o crainică, la telejurnalul de la ora 20, din amintita zi -, de acum înainte nu o să i-l mai poarte. Critica literară dogmatică ne-a învățat că autorul Demonilor a fost un reacționar. Până la 9 mai 1995 nu am știut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
elocință uluitoare, izvorau din ființa lui spontan și spectaculos. Avea un histrionism în genul lui Hamlet (mi-l închipui perfect ca actor în rolul acesta). Elocința lui era uluitoare tocmai, ca și în cazul lui Mynheer Peeperkorn, fiindcă sfida un vădit handicap natural. În improvizațiile lui strălucitoare și de regulă scurte, Nichita rămânea captivul câte unei silabe prelungite, din care se libera cu un efort (poate și jucat, dar totdeauna, în ultima clipă aproape insuportabilă, biruitor în chip nesperat și eclatant
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care Iașul - deși ar fi cazul - nu le poate oferi. De aceea, în timp, multe valori (chiar cu declaratele lor regrete) s-au desprins de locul în care s-au format și pe care mulți chiar îl și evocă, cu vădită nostalgie, atunci când li se oferă ocazia. Este sigur însă că soprana Mihaela Grăjdeanu va putea oricând și oriunde să-și etaleze măiestria profesională, fără să urmărească o evadare din perimetrul ieșean (asta nu înseamnă să renunțe la orice oportunitate), ea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
baritonul clujean Peter Herz care a conturat o presatație de zile mari împreună cu ceilalți doi menționați. În plus, firescul interpretării a reliefat un personaj credibil, chiar dacă ridicol uneori, fără să pară ramolit, cum de obicei este interpretat acest personaj, cu vădite pretenții de amorez. (Mențiune specială pentru interpretarea ariei, scrisă în altă variantă obișnuită, și care se cântă rar pe scenele noastre!) În interpretarea rolului Don Bazillo pe podium, Cristian Waks a adoptat o manieră diferită față de cea impusă de regia
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
La București se observase că acordul semnat de domnul Madgearu (cu ochii la fel de închiși cum mi-au fost mie pentru parafarea textului) conținea o stipulare prin care italienilor li se permitea deținerea de bunuri rurale pe teritoriul românesc, în disprețul vădit al Constituției române. Domnul Mironescu mă conjura să găsesc o formulă care să-i permită să iasă cu față cît mai curată. Dictaturile au avantajul printre alte incoveniente că nu au nimic de-a face cu obstrucția birourilor atunci cînd
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de "iraționalitate" (Verrücktheit /folie systematisée), prin care înțelege "acele forme secundare de nebunie unde, deși afectele morbide s-au redus semnificativ sau chiar au dispărut complet, individul nu se însănătoșește, ci este în continuare afectat, manifestând la modul cel mai vădit idei delirante fixe pe care le cultivă cu grijă și le repetă încontinuu; aceasta este întotdeauna o formă secundară de boală, provenind din melancolie ori manie". Psihiatrul german dă ca exemplu o gândire delirantă fixă în care "pacienții cred că
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
psihastenice și poate fi o sursă de confuzie, dar împreună cu această atmosferă delirantă descoperim întotdeauna "ceva obiectiv", deși foarte vag, ceva care pune sămânța validității factuale și a sensului. Această atmosferă delirantă, în ciuda conținutului ei imprecis, este insuportabilă. În mod vădit, pacienții suferă îngrozitor, și pentru a ne face o idee, în cele din urmă, este ca și cum am fi eliberați de o povară enormă. Pacienții se simt de parcă "au pierdut contactul cu realitatea", sunt apăsați de o incertitudine uriașă care îi
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]