3,613 matches
-
mă - nstrăinez, Mă cufund în întuneric Lumina să nu mai văz. Ochii facă-se isvoare Și curgă necontenit, Despice-se inimioara În bucăți ca de cuțit. Risipească-se tot trupul, Să se facă praf și vânt, Aruncat în toată lumea În văzduh și pre pământ, Eu ș-atunci în neființă Zic c-oi fi înnorocit, Că le trag, le sufăr toate Pentru una ce-am iubit. 18 Simte, soro, nu e glumă, Simte că sunt om pre lume, Simte că mă prăpădesc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pentru mine, Ori și unde - aș fi dacă nu ești față Parcă-s prin pustii afar din viață. Vai de mine atunci când nu vii îndată Pe urma-ți mă iau și plâng ziua toată. În brațe-ți mă ții, tremurând văzduhul, La piept să mă culci ca să-mi dau duhul. Unde sunt doi pomi și-ntre ei ceșmea Acolo eu aflu bucuria mea, Acolo mă duc, acolo să mor, Plâng întotdeuna de al meu amor. Știu că ești blajină la făptura
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Lupu își petrecu toată dimineața în bucătărie. În casă era cald și mirosea a vanilie și rom. Mirciulică dormea pe canapea lângă basmele lui Ispirescu. Se trezea din când în când și se uita la fulgii care pluteau lin, înflorind văzduhul. Auzi în bucătărie glasul cristalin al bătrînei: ― Nu cunosc altceva mai bun când ninge decât o budincă fierbinte... Ce faci, Melania? Ai pus prea mult lapte... Să nu uiți să-i povestești azi lui Mirciulică Albă ca zăpada. Mi se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că nu e nimeni înăuntru. Oftînd, se lăsă pe scaunul multifuncțional din fața tabloului de comandă, trase aer în piept și cu multă emoție apăsă de lansare. CA O MINGE CARE SE ROSTOGOLEȘTE PE O PANTĂ STICLOASĂ, MICA NAVĂ ȚÎȘNI ÎN VĂZDUH. VĂZUT DE LA ÎNĂLȚIMEA DE UN KILOMETRU, VECHIUL ȘI MINUNATUL ORAȘ SCÎNTEIA ÎN SOARE. PĂREA FOARTE APROAPE, UNELE DIN VÎRFURILE CLĂDIRILOR APROAPE CĂ-I ZGÎRIAU NAVA ÎN TIMP CE ZBURA. LUI HEDROCK I SE GOLISE CREIERUL DE GÎNDURI. PRIMA LUI MIRARE \ ACEEA CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și al marinei americane, Jo și Zette înfrâng această forță redu tabilă. Reduta secretă a profesorului este aruncată în aer. Odată cu ea, dispare și visul de dominație mondială al științei întunecate și demonice. Al doilea segment al ciclului este dedicat văzduhului și puterii aviației de a trece peste obstacolele pe care le ridică natura și omul, în egală măsură. Pretextul acestei curse de cucerire a înălțimilor este testamentul unui alt american excentric, un american din spița celor care populau, cu decenii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
odată dacă vocea corbului care îl veghează la Stonehenge este cu adevărat a zglobiului Puck. Dincolo de Canalul Mânecii, acolo unde tranșeele sunt patria mâloasă în care șobolanii și soldații Marelui Război își împart agonia și moartea, Corto întâlnește confruntarea dintre oamenii văzduhului și cei ai pământului. În Cotês de nuits et roses de Picardie, Pratt face să vibreze una dintre corzile sensibilității sale, fascinat fiind de amestecul de fragilitate și de temeritate al piloților care se înalță deasupra câmpului de bătălie, asemeni
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
jocului cu moartea, ca și fascinația datoriei dublată de atracția suicidară pentru situațiile extreme. Pe urmele celor șapte stâlpi ai înțelepciunii, ei sunt preoții unei religii păgâne a deșertului. Oameni ai pământului, ei sunt și oameni ai mării și ai văzduhului. O castă aparte, ce își arogă privilegiul independenței de acțiune, dar și al nobleței capabile de sacrificiul suprem, ei navighează în această mare terestră arsă de soare cu aceeași energie cu care Corto sau Rasputin se devotează întinderii lichide. Războinicii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sentimentul intrării în vârsta de fier a războiului o imprimă spațiului mediteranean. Este, poate, ultima întrevedere înainte ca patriile lor să îi separe, pentru totdeauna. Dar, dincolo de granițe, aviatorii comunică în limba pe care doar umanitatea nobilă și temerară a văzduhului o poate înțelege cu adevărat. Războiul nu poate distruge această legătură de solidaritate ce trece dincolo de clișee patriotarde. Africa italiană este cimitirul inimilor sfărâmate. Ca și Fanfulla, ofițerul ros de lepră ce se ascunde în fortul scufundat în deșert, Pietro
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
decât cea pe care o reconstituie Chesterton în The man who was Thursday. Entitate ubicuă, care se simte în largul său în miezul acestei montări elaborate, cu zeci de actori în jurul său, Sanders ocupă și amenință, succesiv, pământul, apa și văzduhul. Mania sa robotică este reflexul neîncrederii sale în loialitatea umană. Oscar, robotul miniatural de care nu se desparte niciodată, este superior oamenilor și indispensabil tocmai prin această absență a scrupulului moral. Misiunile ucigașe sunt duse la capăt cu o exactitate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nord și către sud, iar Fermanagh descoperă, treptat, acest cuib de intrigi ce evocă Marele Joc din India engleză. Hidroavionul pe care îl descarcă inginerul american poate fi cheia misiunii de identificare a locului în care vasul german se ascunde. Văzduhul este alternativa la drumurile imposibile și labirintice ale deltei africane. În jurul acestui obiect încă fragil, ca o pasăre rănită, se adună energia agenților germani. Un anume părinte Philips se dovedește a fi un vrednic ofițer german. Capturarea sa eșuează, dar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
această poveste stângace călători curioși, un pachebot și oceanul pe ale cărui întinsuri de ape se navighează în căutarea uscatului izbăvitor. Și ca de atâtea ori, Tintin, Milou, Haddock și Tournesol își vor fi ocupat cabinele, urmărind spectacolul pescărușilor cutreierând văzduhul atunci când nava lasă țărmurile. Și ca de atâtea ori, sala de mese a navei va fi fost plină de acea lume multicoloră care pare să fie o excrescență naturală și inevitabilă a oricărui pachebot : de la oamenii de afaceri pregătiți să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
negre și măști se îndreptaseră către celula în care Olrik era deținut. O explozie și ușa se dădu în lături. Făra a spune un cuvânt, cei doi îl preluară pe Olrik, îndreptându-se către elicopterul ce se înălță silențios în văzduh. Aceasta era ultima ocazie în care Olrik fusese zărit. Enigma evadării sale era imposibil de descifrat. Nici măcar cei doi detectivi europeni chemați să investigheze scena crimei, onorabilii Dupond și Dupont, nu fuseseră în stare să ofere o ipoteză plauzibilă. Cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
-se pe sine în oglinda ținută de mâinile sale. Să fie această nebunie a multiplicărilor semnul morții care nu va întârzia să vină. Zâmbind, Corto se abandona acestei voluptăți cinematice și înălța către cerul Spaniei zmeie stranii, ce purtau în văzduh propria sa imagine, mărită și deformată de o lentilă jucăușă. Sunt ca o Alice în țara lui Lewis Carroll, mă pot preschimba în pisica de Cheshire și îmi pot reduce întreaga fiiință la un zâmbet ce piere ca un amurg
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ridicăm ancora, să mergem până la capăt, ca Rimbaud, și zâmbetul lui Corto se umple de presimțirea viitorului care nu se va mai întâmpla niciodată. Dar aceasta este o altă poveste și lui Corto, cu ochii la șoimul ce nu părăsește văzduhul de deasupra câmpului de bătălie, i se face dor de deșertul în care Cush și Shamael viețuiesc în preajma spiritelor și ceva din mireasma Africii ajunge până la el. Da, poate că acesta este semnul pe care l-a așteptat atâta vreme
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
exaltare care îi colora obrajii. "Vezi, exclama privind cerul negru, acum decolează ei. Vinul rămâne să se acrească în pahare și iubitele lor rămân să tremure de grijă, în timp ce ei se reped la hangar, dau drumul motoarelor, se înalță în văzduh și pătrund în inima furtunii fără să se teamă." Și era mândră în timp ce vorbea, de parcă era iubita unuia din cei doi piloți impertinenți care zâmbeau în fotografie. Ochii îi străluceau de plăcere văzând valurile mării care se ridicau tot mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lungul frontului, cât vedeai cu ochii și prindeai cu auzul se trăgeau în sus mii de cartușe și proiectile trasoare de toate tipurile, culorile și calibrele. Se trăgea cu rachete luminoase iar proiectoarele brăzdau cerul realizând un decor feeric, nemaivăzut. Văzduhul ardea în flăcări iar pământul fierbea de bucurie și uralele țâșnite din piepturile luptătorilor, pentru că au scăpat cu viață din grozăviile războiului. Din liniile noastre s-au desprins săgeți de foc trimise în aer și înfipte adânc în bolta cerească
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
este un tot albneîntinat iar stâlpii de susținere s-au ales cu câte o căciulă apreciabilă, la fel de albă. Bradul mare - cel mai înalt arbore, adus de Mariana din tabăra de la Homorod în 1957, este o altă frumusețe albă, încremenită în văzduhul liniștit. Brăduțul sădit de mine acum 10-12 ani pare un veritabil con alb, cu baza la sol. Chiar poarta și gardul verde de la stradă sunt de același alb pur fermecător. În această atmosferă fermecătoare am lucrat ceva mai mult de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de predă la școală, face pro’abil friptură la grătaru’ lui, are Buick, aer condiționat, televizor. Ăăău! Eu n-am măcar un radio cu tra’zistor’. Salaru’ de la Bucuria Nopții ține omu’ sub nivelu’ d-aer condiționat. Jones aruncă în văzduh un nor filozofic de fum. Da-ntr-un fel ai și tu dreptate, Watson. Lucrurile po’ fi și mai rele. Dac-aș fi-n locu’ mutrei alea grase? Oare ce-o să se-ntâmple cu unu’ ca el? * Domnul Levy se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în mijlocul furtunii, Ulitin nu mai insistă. Se utiă apoi la telegramă și i se făcu milă de sine. Clipi des pentru a nu izbugni în plâns. § Se apropiau de mănăstire pe râul înghețat Zhidra. Ulitin zărea crucile din aer brăzdând văzduhul, cu soarele rece de iarnă exultând printre ele. Inima îi sta să-i sară din piept, însă el o liniștea. Nu sunt altcveva decât bârne de lemn pictate! Dar nu putea nega că la început era mut de uimire. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
alergă spre măsuța de marmură de lângă fereastră și ridică receptorul. — Bună, scuze, eram ocupată. Ce-i? Kitty Își ascultă prietena și se Încruntă. — Ce? exclamă. Interesant! Ascultă un minut, mijindu-și ochii În Întuneric spre luminile unui avion care tăia văzduhul de la est spre vest. Un zâmbet vag Îi Înflori pe buze. Da, stai o clipă. Acoperi receptorul cu o mână și se Întoarse spre Sam. Trebuie să vorbesc, Îi spuse, sugerându-i că era timpul să plece. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
exaltare care îi colora obrajii. „Vezi, exclama privind cerul negru, acum decolează ei. Vinul rămâne să se acrească în pahare și iubitele lor rămân să tremure de grijă, în timp ce ei se reped la hangar, dau drumul motoarelor, se înalță în văzduh și pătrund în inima furtunii fără să se teamă”. Și era mândră în timp ce vorbea, de parcă era iubita unuia din cei doi piloți impertinenți care zâmbeau în fotografie. Ochii îi străluceau de plăcere văzând valurile mării care se ridicau tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avioanele și navele pentru a permite transportul eficient al soldaților, armelor și prizonierilor. Eficiența a devenit cuvîntul cheie În design și creșterea profitului - scopul atotcuprinzător al vremurilor de pace. Wakefield are sentimentul neplăcut că Încăperea aceasta, care se azvîrle În văzduh la zece mii de metri altitudine se Îndreaptă către o realitate care va arunca În derizoriu cîrcotelile lui de acum. Viitorul, apropiat, cum e Întotdeauna, nu poate fi cunoscut, dar Wakefield, ascultînd cu urechea ciulită În așteptarea de start al Diavolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-1 beau din macii negri de subt pământ. Fosfor cojit de pe vechi oseminte ne pare lumina din ochii tăi verzi. Ascultând revelații fără cuvinte subt iarba cerului zborul ți-1 pierzi. Din văzduhul boltitelor tale amiezi ghicești în adâncuri toate misterele. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi. [1926] * ECHINOCTIU Semne verzi subt șovăiri solare ieși, soră, să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri soarele cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vrăjite, cu ochii întorși se strecoară. Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară albinele morții, și anii. Și anii. [1930] * PLAJĂ Platanii suri și cedrii-n mare semințiile și-adapă. În larguri vinetele brazde se-ntind subt pluguri mari de apă. Văzduh și port, pescari și vameși au ațipit în spațial cald. Vântul alb c-un ochi se caută de-aici pe țărmul celălalt. Ins pierdut în ceasul rar mă uit prin spinii de la ușă, oameni goi zac în nisip tăcuți, ca
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Cât e noaptea-n lung și-n lat nu s-aude un lătrat. Colo numai dintre spini pîn' la stelele-n vecini licuricii dau lumini. Licuricii cu lămpașe semne verzi dau spre orașe pentr-un tren care va trece prin văzduhul mare, rece. Pentr-un tren care-a veni, nimeni nu-1 va auzi. [1932] * CEREASCĂ ATINGERE Ce arătare! Ah, ce lumină! Stea alb-a căzut în grădină, necăutată, neașteptată: noroc, săgeată, floare și foc. În iarbă înaltă, în mare mătasă, căzu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]