3,889 matches
-
ce purta?; rău; a se regăsi; respect; responsabilitate; rochii; rochiță; român; sacou; sarcina; scară; a schimba; scurtă; siguranță; cu sine; stăpîni; șapcă; ședea; șosete; știrea; taine; tot; traistă; trening; tufle; a ține; ținută; țoale; a umbla; ură; urît; uzat; uzură; veșminte; vina; vorba; zor(1); 770/233/77/156/0 putere: forță (152); mare (36); mușchi (34); bani (25); bărbat (17); voință (16); influență (13); slăbiciune (13); curaj (11); autoritate (10); puternic (8); avere (7); eu (7); rege (7); șef (7
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
plăcere; plăceri; puternic; răcoare; răsufla; răsuflă; rațional; realist; realitate; rece; care respiră; sensibil; sentimental; senzație; sete; simți; simțire; stare; în stare; cu suflet; sunet; supraviețuire; supraviețuitor; șarpe; tată; teafăr; tenace; timp; tot timpul; tot; totul; trăiești; trăit; transparent; treaz-viu; trup; veșmînt; veșnic; cu viață; vierme; vietate; vigil; vioriu; visător; viuț; voinic; voios; vorbește; zbucium; a zîmbi; zvelt (1); 804/219/79/140/1 vînt: frig (130); puternic (68); rece (63); adiere (58); aer (40); furtună (35); ploaie (25); curent (14); bate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fost lămurit și evident În acea primă percepție, care n-ar fi putut să cadă În același fel sub simțul cel mai slab al animalelor? Dar atunci când separam ceara de formele sale exterioare și când, ca atunci când i-aș Îndepărta veșmintele, aș privi-o goală, sigur, chiar de se va Întâmpla să Întâlnesc vreo greșeală În judecata mea, nu o voi putea concepe astfel fără un spirit omenesc. Ce să spun Însă despre acest spirit, adică despre mine Însumi? Căci, până
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cu dânsa. / Cât este iarba și frunza / Nu mi-ar fi urât într-însa. / Iarbă calc și-n frunză cânt, / Și mai uit de cel urât / Și-s mai tânăr de cum sânt. / Ardă-te focu, pământ, / Ți-ai ales frumos veșmânt; / De te-ai face pe-a meu gând, / Ai fi floare, nu pământ."180 Comparația destinului uman cu viața codrului se dovedește a fi răsplata pentru orice împlinire pământească. În cântecul de joc, forța sugestivă a imperativului ritualic dezleagă umanul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apare "îngroparea în produc, mai spre sud, în Dobrogea, acolo unde se întâlnesc toate apele, primenirea timpului vechi are loc prin "scalda" lui Crăciun: Dar în pârâu cine se scaldă? / Scaldă-s` bătrânul Crăciun. / Se scălda și se-mbăia, / În veșmânt alb se primenea / Și pe scară se urca, / Cu luceafărul jucând, / Cu luna mogorojind. / Iar veșmântul strălucea, / Strălucea ca lumina. Mai de-a rând cu dumnealui / Se scăldau și dalbi junei, / Se scăldau, se îmbăiau, / Veșmânt dalb se primeneau."117
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
timpului vechi are loc prin "scalda" lui Crăciun: Dar în pârâu cine se scaldă? / Scaldă-s` bătrânul Crăciun. / Se scălda și se-mbăia, / În veșmânt alb se primenea / Și pe scară se urca, / Cu luceafărul jucând, / Cu luna mogorojind. / Iar veșmântul strălucea, / Strălucea ca lumina. Mai de-a rând cu dumnealui / Se scăldau și dalbi junei, / Se scăldau, se îmbăiau, / Veșmânt dalb se primeneau."117 Apa în care se scaldă Crăciunul este binecuvântată de focul arhetipal, ca simbol al verticalității transcendente
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și se-mbăia, / În veșmânt alb se primenea / Și pe scară se urca, / Cu luceafărul jucând, / Cu luna mogorojind. / Iar veșmântul strălucea, / Strălucea ca lumina. Mai de-a rând cu dumnealui / Se scăldau și dalbi junei, / Se scăldau, se îmbăiau, / Veșmânt dalb se primeneau."117 Apa în care se scaldă Crăciunul este binecuvântată de focul arhetipal, ca simbol al verticalității transcendente, apa fiind sacralizată de lumânarea care desăvârșește creația reînnoită anual cifra nouă semnificând desăvârșirea desăvârșirii, ordinea în ordine, unitatea în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
leroi Doamne, / Pică una, pică două, / Picătura cea de-a noua, / Oi leroimdai leroi Doamne, / Pică-n apă limpegioară. Da-n ea cine se scăldară? / Se scălda bunul Dumnezeu, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda toți sfinții de-a rând, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda toți sfinții de-a rând, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda și omul bun, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului. / Mai de-a rând cu dumnealui, / Se scălda și omul bun, / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu bun mir se miruiră, / În dalb veșmânt se primeniră, / Într-un leagăn se urcară, / Sau în slavă se-nălțară, / Sus în slava cerului..."118 Identificarea lui Moș Crăciun cu Isus, "soarele dreptății", se realizează prin utilizarea imaginii binare contrastante ( moș / mititel și-nfășețel). O dată cu metamorfoza creștină, apa în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vin, / Să scăldăm pe Moș Crăciun, / Moș Crăciun / Cel mititel, / Mititel / Și-nfășățel."119 Liantul ontologic dintre cer și pământ este ilustrat antitetic, opozițiile semantice având rolul de a anula, de fapt, dihotomia existențială sacru / profan. Oximoronul, de la nivel sintagmelor descriptive (veșmânt de primăvară, negru, mohorât) este reluat la nivelul macro-textului care se organizează în jurul conflictului existențial dintre Dumnezeu și Moș Crăciun care-și părăsește statutul de zeu solar și duce pe umeri povara pământescului: "Bună vremea la fereastră, / La boieri, la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
s-a născut Dumnezeu / Cu vestmântul mohorât, / Lung din cer până-n pământ. / Lucia, măre, soarele, / Iar la dreapta stelele. / S-a făcut pârâu de vin, / Dumnezeu că mi-a sosit. / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu sfânt mir se miruiră, / Cu veșmânt de primăvară, / Veșmânt negru, mohorât. / Tare-i lung până-n pământ, / Parcă-i soare răsărind. Mai de la vale de el, / Scaldă-se și Moș Crăciun, / Dar Dumnezeu ce-mi grăia: / Măi, tu cui te-mpotrivești? / Ție că mă-mpotrivesc, / De mă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dumnezeu / Cu vestmântul mohorât, / Lung din cer până-n pământ. / Lucia, măre, soarele, / Iar la dreapta stelele. / S-a făcut pârâu de vin, / Dumnezeu că mi-a sosit. / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu sfânt mir se miruiră, / Cu veșmânt de primăvară, / Veșmânt negru, mohorât. / Tare-i lung până-n pământ, / Parcă-i soare răsărind. Mai de la vale de el, / Scaldă-se și Moș Crăciun, / Dar Dumnezeu ce-mi grăia: / Măi, tu cui te-mpotrivești? / Ție că mă-mpotrivesc, / De mă scald, de mă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
grele. Fi-vei, Doamne, undeva, / Fericit de viața ta."120 Dorința de a păstra soarele și de a-l ajuta să treacă peste momentul solstițiului este ilustrată în diferite ipostaze pământești care păstrează simbolismul astral, fără suișuri sau coborâșuri, pe veșminte: "Acolo-n jos, Doamne, mai josu, / Unde-i locu mai frumosu, / Nu știu ceață-i ori verdeață, / Ori i-o turmă de oi creațe? / Da la oi cine-și d-umbla-re? / Dumnezeu și Sânt Pătru, / Cu fluiera fluierând, / Pe oi, Doamne
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de domn. / Căci în oastea noastră / Sunt ostași bătrâni, / Pe el va-nvățară, / Cal de-a-ncălecară / Cizme de-a-ncălțară! / Cal în chingă-a strânge, / Săbioar-a-ncinge, / Grele oști de-a-nfrânge. / De-al treilea-l cerură, / Și ni-l dăruiră / Cu un veșmânt lung, / Lung până-n pământ. / Pe poala vestmântului, / Scrisă-i luna cu lumina / Și soarele cu căldura. / În cei doi umerei, / Doi luceferei. Câteșinouă mările, / Trece Ion oștile. / Iar Ion făt-frumos, / El să fie sănătos / Ca un trandafir frumos."200 În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe spate/ Și pescuiesc Ofelii înecate/ La mal apoi să le-nviez pe rând". Imagismul este caracteristic și celorlalte volume. Poemele onirice și rondelurile se deschid înțelegerii, în ciuda cuvintelor asociate straniu în propoziții (Spuza lucrurilor se lasă mângâiată, părerile îmbracă veșminte de Augur, "negrul păcat cu mari pedepse crem"). Poetul nu este un adversar al civilizației urbane. În viziunea lui onirică, stilul străbate un univers cu împletiri de peisaj urban și rural, cu vegetație luxuriantă, cu străluciri orientale, grea de somn
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
posedau puteri magice aduceau noroc, apărau împotriva bolilor, a trăsnetelor. În poezia "Bunavestire" apare un adevărat tablou medieval cu elemente de iconografie bizantină: "Și iată că-n cerdac văzu bărbat ca un rege dac/ era palidă statuie de var/ în veșmântul roșu ca piatra de chinovar/ Un fel de chepeneag de sub vântul care dă-n vileag/ alb la căptușeală din pânză de cambrai și acele gunturi negre și corai/ pe pantalonii albi ca ai unui arnăut". Tânărul este un zburător, un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care slujesc universul artei dramatice mai înainte de a se sluji pe sine ori, mai exact, își arată grandoarea lăsând prim-planul spiritului operei pe care o transpune scenic. Într-o lume în care prea mulți își croiesc, pentru arlechinade artistice, veșminte "originale" forfecând stofa celestă a marilor autori, el creează în paradigma lui Caragiale, în sensul acelui "îl prinde sau nu-l prinde", care acoperă nu doar specificitatea stilistică, ci și viziunea operei dramatice. El știe, cum spunea cu îndreptățire Theodor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
complemen tul adânc și atributul de plumb) au valoarea unor superlative stilistice, semnificând prăbușirea în neant ori în materia inertă. „Somnul“ de plumb ia treptat în stăpânire toate ariile realului: viața fragilă (flori de plumb), ființa omenească devenită absență (funerar veșmânt), înfăptuirile, creațiile omenești devenite derizorii (coroanele de plumb), stridente prin pretențiile de a se sustrage timpului și ruinei (Și scârțâiau coroanele de plumb). Între eul liric și această realitate împietrită în tiparele morții se instituie un raport fragil și nesigur
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
percepție halucinantă a materialității inerte și a frigului distructiv care invadează vastul cavou al lumii și teritoriile „sufletului ars“ de neiubire. Astfel, imaginea unui univers căzut în inerția dezolantă a plumbului este construită prin aglomerarea simbolurilor thanatice (cavou, sicriu, funerar veșmânt etc.). Mai mult chiar, ființa însăși, luată în stăpânire de un frig lăuntric - substitut al neantului -, încearcă zadarnic să opună morții solilocviul, cuvântul, Logosul, care eșuează însă în strigăt (expresionist), în zbor invers. ÎNCHEIERE Rezultă, așadar, un topos poetic ce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de persoane, bărbați și femei, întro coloană de câte doi. Cu greu un spectator neinformat șiar fi putut da seama cine sunt acești oameni. Unii păreau lucrători sau mici impiegați, alții aproape cerșetori, câțiva erau îmbrăcați mai bine, dar în veșminte prea uzate [...]. Toți se asemănau prin familiaritatea lor discretă, prin respectul pe care șil acordau unul altuia, indiferent de înfățișarea vestimentară, în fine, prin figurile destinse și expresive, în contrast cu ținuta lor. O femeie în vârstă, ieșită la un gard, atinse
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
normative sunt în cazul istoriei o simplă iluzie. Cine mai crede în forța normativă a faptelor istorice ori este de rea-credință, ori pune în joc, fără să bage de seamă, propriile-i reprezentări subiective despre valoare, travestindu-le într-un veșmânt științific", spunea Max Weber 40. Acest al doilea stadiu al istorismului este "un rezultat al iluminismului istorist" și a fost înfățișat de Nietzsche "sub forma experienței nihilismului": toate valorile obiective ce păreau să călăuzească științele spiritului, se dovedesc tocmai prin
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și le dă la fete mari să treacă de nouă ori prin ele, ca să se mărite curînd. Mireasa dă soacrei ca dar o cămeșă fără gură, ca să nu aibă gură-n casă. Fata care spală cămeși și se udă pe veșminte va căpăta un bărbat bețiv. Căpăstru Să nu dai în nimeni cu căpăstru, că-i rău de jigănii*. Căpătîi Copiii care nu stau cu capul pe căpătîi nu vor trăi mult. Căpistere Să nu lași căpisterea cu răsuri* pe ea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
crede că, dacă-i cade cuiva vreun bumb sau altceva de la un strai, va avea o neplăcere. Să îmbraci hainele noi într-o zi de sec, că-ți merge bine. Se crede că acei care din întîmplare se anină cu veșmintele unul de altul se vor înrudi. Pînza pentru albituri se croiește lunea, ca cel ce le va purta să trăiască lung. Pînza pentru albituri se croiește într-o joi, pe la sfîrșitul lunii, căci se zice că albiturile croite pe acel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
acel ce visează că a căzut într-o prăpastie va muri. Dacă visează cineva că s-a risipit vreo casă, apoi se crede că din casa respectivă va muri cineva. Se crede că dacă visează cineva pe oarecare om în veșminte noi, acela va muri. Se crede că dacă visează cineva că face straturi, apoi va muri cineva din acea casă. Dacă visează cineva vaci, apoi e semn că i s-a făcut pe ursită și că are să moară. Cînd se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]