3,592 matches
-
Cînd scurmă cînele în prispă, ai să ai scîrbă*. Cînd cînele se feștelește* înaintea scării, are să fie bine în acea casă. Cînd ți s-a pișa cînele pe păreți însemnează că unul din soți nu prea trage cu casa; cățaua vestește patima femeii, cînele, pe a bărbatului. Cînd cînii simt așa ceva, apoi la cel necredincios soț nu se gudură cînd intră în ogradă. Cînd se udă cînele pe păretele casei, femeii îi place alt bărbat. Cînd trage cînele pe nări (sforăiește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cu duhurile necurate. (Gh.F.C.) în scalda copilului se pun pene de cocoș. (Gh.F.C.) 85 De ți-e frică de întuneric, mănîncă limbă de cocoș. (Gh.F.C.) De te doare inima (ți-o mănîncă strigoii), bea sînge de cocoș negru. (Gh.F.C.) Cocoșul vestește cum va fi vremea. (Gh.F.C.) Codiță Dacă copilul născut are codiță după cap, copilul următor va fi fată. Codobatură Cînd cineva vede întîi codobatura dînd din coadă, bîțîie și el ca ea toată vara. Cofă Cînd îți iese cu cofa
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ei. Cot Se crede că, dacă se lovește cineva la cot, acela este amintit de cumnatul sau cumnata sa. Cotor Dacă bați pe cineva cu cotorul (măturii), nu mai crește. Coțofană Cînd cîntă coțofana aproape de casă, îți vin rudele. Coțofana vestește oaspeți. (Gh.F.C.) Covată Covățica în care se scaldă copilul să fie din lemn de brad sau de tei. Dacă se scaldă în covată de arin, copilul va petrece tot între străini. Dacă se pune covățica cu gura în jos ori
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cap, și de vor ieși altele albe, nu ai a te teme; ieșind însă negre, rău prevestește. Cînd cîntă găina ca cucoșul, familia la care a cîntat are să-i meargă bine. Găina care cîntă cucoșește, cînd are ciocul spre apus, vestește moartea; cînd are ciocul spre răsărit e de bine. (Gh.F.C.) Cînd găina se scaldă în praf, vine ploaia. (Gh.F.C.) Gălbenare Unii oameni nu mănîncă gălbănuș, că li-i frică să nu se îmbolnăvească de gălbănare. Geană Cînd ți se va
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de lapte de mamă. (Gh.F.C.) Sămînța tare (secară, porumb, grîu) se samănă de lună nouă, ca să crească bine. Sămînța moale (in, cînepă, ovăz) se samănă cînd luna scade. (Gh.F.C.) Cînd luna are cearcăn, vine ploaia. (Gh.F.C.) Luna albă ca argintul vestește vreme bună. Luna ca arama aduce furtună. Luna ca plumbul e semn de ploaie. (Gh.F.C.) Luni Poporul zică că lunea este a sfinților îngeri sau voievozi, și e bine să se postească, fiindcă, cînd moare omul, atuncea vin Sf. Mihail
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să aducă apă pentru prima dată după facere, atunci să toarne apă pe piciorul drept de la gleznă în sus, ca să nu-i pieie laptele din țîță. Femeia care moare din facere o iartă Dumnezeu de toate păcatele. Nașterea de monștri vestește nenorocire. (Gh.F.C.) Nașul nu trebuie să taie moțul la doi băieți deodată. (Gh.F.C.) După ce se naște copilul, moașa are un vis din care îi poate cunoaște soarta. (Gh.F.C.) Femeia care naște greu să fie unsă cu grăsime de iepure, ca să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a împlinit un an, să se uite în oglindă, căci cînd va fi mare va ieși un curvar. Dacă visează cineva că așază oglinda, apoi se zice că acela în curînd va plînge. Oglinda care crapă în două fără pricină vestește moarte. (Gh.F.C.) Cînd trosnesc mobilele în casă sau cade oglinda din cui, moare cineva. (Gh.F.C.) Dacă copilul se uită noaptea în oglindă, va fi gîngav. (Gh.F.C.) Să nu mănînci privind în oglindă, că îți mănînci norocul. (Gh.F.C.) 263 Om De
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
celui ce-l ține, căci noaptea va plînge mult. Cine plînge în ziua de Ajunul Crăciunului sau al Bobotezei va plînge tot anul. Ploaie Dumnezeu, cînd i-i gîndul să ploaie, toacă n cer și cucoșii aud - și de asta vestesc și ei moloșagul de cu sară. De aia nu mai plouă, c-au început popii să se tundă. Ploile sînt legate prin farmecele țiganilor care fac cărămidă, și mij locul de a le dizlega e de a-i alunga. Apoi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
doi prieteni, li se strică prieteșugul. Primăvară în dimineața zilei de Sf. Gheorghe se pune pe la case verdeață, spre semn de primă vară. Primejdie Cînd a cădea din sfeșnic o lumînare pe urma cuiva, ace luia mare primejdie i se vestește. Privighetoare Despre privighetoare se crede că a fost o femeie bogată care avea niște cîni răi: Togan și Griva. Prunc Pruncii să nu călărească pe cîni, că atunci nu vor crește mari. Să nu treci peste prunci, că atunci nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nașterea sa o stea, și cît timp steaua căpătată lucește pe bolta cerului, pînă atunci trăiește și individul, iar cînd îi cade steaua i se curmă și zilele. Să nu te miri că-s multe stele pe cer sau să vestești pe cineva cînd pică o stea: și steaua ta multe vede și tace. Stea cu coadă roșie de se va vedea, război mare va fi. Stele mari cu coadă vestesc războaie, boli cumplite etc. O samă de stele poartă în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
te miri că-s multe stele pe cer sau să vestești pe cineva cînd pică o stea: și steaua ta multe vede și tace. Stea cu coadă roșie de se va vedea, război mare va fi. Stele mari cu coadă vestesc războaie, boli cumplite etc. O samă de stele poartă în popor numele de comoară, altele, sfredelul; cînd sfredelul va cădea drept în comoară, atunci aurul și 323 argintul se vor vărsa pe toată fața pămîntului și va fi Vremea de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe-un cal alb, sare cu el pe tine și te șoimănește. Șopîrlă Șopîrla a fost prima nevastă a șarpelui. Șopîrlă să nu ucizi, că e păcat. Cînd vezi pe lîngă tine o șopîrlă, n-o ucide, că ea te vestește că vine șarpele. Cînd iese șopîrla în drum, la mare nenorocire să se aștepte omul. Se crede că, dacă se arde o șopîrlă în foc, din cenușa ei se fac o mulțime de șopîrle. Șulumîndrița* este un fel de șopîrlă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
zice că ar arde înspre sara acelor zile. Cînd iei burca* de pe foc, să nu leși urma să steie multă vreme, că stai mult și bine cu vita în iarmaroc pînă să vie unu’ să te întrebe. Ca să ți se vestească o vită furată, să tragi noaptea clopotul bisericii. Cînd mugesc prin bătătură, vitele au „bun“, adică „bun de leac“, dar nu se știe unde-l țin. Se crede că vita nou fătată va fi harnică sau leneșă după cum este omul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd cîntă cocoșul înainte de miezul nopții, are să fie moloșag. Cînd cocoșii cîntă întruna. Cînd se suie cocoșul în pătul devreme sara și cîntă. Cînd norii, în timpul verii, sînt ca berbecii e semn de vînt; iarna, de zăpadă; de obicei, [norii] vestesc schimbarea vremii. Cînd cîntă stîrcii, se schimbă vremea: bate vîntul. Cînd stelele par mai mari ca de obicei sau mai apropiate unele de altele. Cînd se încură boii, moinează. Cînd nu-ți arde focul e semn că se încălzește vremea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în țarcalan, are să fie vreme rea. Cînd se văd trei sori pe cer, are să fie vreme rea. Cînd trec cioarele în stoluri mari, fac a vreme rea. Cînd zburdă vitele. Cînd porcul duce paie-n gură și-și face bîrlog, vestește vreme rea. Cînd muștile pișcă rău e semn de vijelie. Cînd huiește pădurea. Cînd te mănîncă urechile e a vreme rea. Cînd fug negure în sus. Cînd e ceață mare pe păduri. Cînd arde fundul ceaunului, va vremui. Se crede
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
boală grea frupt - rod frupt alb - mîncare de lapte, carne, ouă sau pește fulgerat - sec fumegar - gunoi ars fur - hoț furcă - par de susținere, iadeșul găinii fuștei - fușcel, furcel, vergea trecută printre firele de urzeală G gaie - șorecar, pasăre care vestește ploaia galiță - pasăre de curte garoi - pasăre gavăt - lup găoace - coajă de ceapă gătej - vreasc găvan - partea scobită a lingurii găzar - vînzător de petrol lampant ghilit - albitul pînzei ghioc - coajă de ou ghizd(ea) - lada de deasupra fîntînii gîci (a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bucată de lemn ce leagă osia din spate iță - fir de urzeală ce formează rostul la țesut izbitură - vînătaie î îmbărbura (a) - a unge fruntea, bărbia etc. îmbumba (a) - a încheia nasturele împăna (a) - a pune pene împroura (a) - a vesti împușcată - plantă încelui (a) - a fura închiotora (a) - a lega încolți (a) - a înfige colți încura (a) - a alerga, a goni îngăimat - nehotărît înghinat - îngemănat îngrecată (femeie) - împovărată, îngreunată, însărcinată întinde (a) - a pierde din consistență întîlnitură - loc de confluență
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se aștepta ca gura condamnatului să se deschidă și să scoată un strigăt îngrozitor de izbăvire, întocmai ca cei dintîi credincioși care, în clipa morții silnice, vedeau pe Hristos. (...) Cu privirea lucitoare, cu fața albă și luminată, părea că vrea să vestească oamenilor o izbîndă mare. (...) Brațul spînzurătoarei pîrîi (...) În ochi lucirea stranie, arzătoare pîlpîia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și se învinețeau, și totuși privirea își păstra strălucirea însuflețită, parcă nici
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
le ocolească. Gîndul ei risca să se lovească de ele vrînd să le pătrundă. Atunci, chemă în ajutor perceptibilitatea. E un instrument simplu care slujește să străbați o idee ponderoasă lesne, ca pe un corp transparent." Dimensiunea hermeneutică a vederii vestește o "cucerire" vie, de care naratorul sau personajul privitor se pot bucura, o dată depășită neutralitatea "obiectuală", opacitatea "blocurilor grele". Pentru lumea romanului, casele, în general spațiul locuirii, precum și culisele acestora, exterioare sau interioare, joacă rolul unor mărturii tăcute, palpabile, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dintr-un parc din centrul orașului, zonă pe care băieții din gașcă o evitau. Ei nu puneau niciodată piciorul în afara cartierului. Problema era că trei stropi de ploaie ce-au fost atrași de nasul, obrazul și ochiul lui i-au vestit că se apropia ploaia. 8 Mai era un motiv pentru care nu se ducea acasă, în afară de faptul că băieții sigur patrulau prin fața scării lui. Bătrînul era în una din perioadele lui lunare cînd primea bani de la mama și-și încerca
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Învîrtește steaua. Pe vîrful fusului, Înăuntru, se fixează o lumînare aprinsă, dîndu-i o Înfățișare ce impresionează. Ca să fie mai frumoasă, copiii o Împodobesc cu lănțișoare de hîrtie colorată și cu beteală. Ei umblă cu ea din casă În casă vestind evenimentul sărbătorit. Băieții mari umblă cu vicleimul. Vicleimul este o veche dramă populară de origine creștină reprezentînd nașterea lui Hristos, jucată la țară, În perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați ( DEX ). Seara, În ajunul Crăciunului, atît cei cu steaua cît și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
vicleiul cu ,, În orașul Veflaem ” . Exemplificăm cu, conținutul stelelor : ,, Steaua despre răsărita strălucește Sfînta naștere a lui Hristos mărturisește Căci Hristos cel prea puternic Astă seară ni s-a născut nouă Împărat veșnic. Astă seară raiul dănțuiște İhanil bine-l vestește. İhanil dacă văzură, CÎte trei după stea călătoriră. De la stea că se-nvățară Lui Hristos cu scumpe daruri se-nchinară. Scumpe daruri ce aduseră Dinaintea lui Hristos le puseră Aur, smirnă și tămîie. Și celor mai mari boieri cu bucurie
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de a exista. Valoarea pe care Blaga o percepe în lucruri "este a semnificației lor existențiale, nu a înfățișării lor, ține de esență, nu de aparență" (George Gană). Păpădia este admirată pentru culoarea regală, în momentul înfloririi; e "floarea ecumenică" vestind "fericitele zile", care își urmează rostul miraculos al rodirii, împrăștiind pe pământ sămânța necesară unei viitoare înfloriri. O dată cu trecerea timpului, păpădia "înflorește" și "asfințește", imaginând o "aureolă de sfânt", într-un spațiu mitic. Lumina Lumina stă sub semnul expresionismului (strigăt
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
într-un fabulos folcloric, într-un timp mitic; indicii temporali sugerează timpul rememorării ("într-o toamnă aurie"; "într-o depărtată vreme"; "demult"; "vremea aceea"). Apăruseră semne misterioase: "un balaur negru în nouri", păsări mari venite din ostroave de la marginea lumii vesteau război. Se făcuse mult vin și oamenii veneau la Hanu Ancuței, știind că "e vremea petrecerilor", întâmpinați de Ancuța cea tânără care era "tot ca mă-sa de sprâncenată și de vicleană". La han, veni comisul Ioniță pe cal roib
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
criterii. După învoială, tatăl alcătuiește foaia de zestre și o dă în mâna ginerelui, convins că poate în liniște să se pregătească de nuntă. La câteva zile, acesta îi trimite însă foaia de zestre înapoi, cerând mai mult. După cum po vestesc frații vitregi, în acest moment, intră în scenă mama vitregă care ține cu tot dinandisul ca acest mariaj să se facă și cere soțului să accepte noile pretenții. Mareș se lasă convins, mai ales „că trebuia să-și ridice piatra
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]