7,044 matches
-
și Marlena credea același lucru. Dintre toate lucrurile tâmpite pe care i le putea arăta, normal că a trebuit să fie niște vulturi. Ar fi fost mai bine să-și pună ochelarii? Ce se Întâmplase cu scânteia dintre ei, cu vibrația? Ca un cuplu de bătrâni, Își mestecau bomboanele unul lângă altul și se uitau În tăcere pe fereastră, mimând interesul, cu ochii pe jumătate Închiși. Porțiuni de teren plat În diferite nuanțe de verde, câteva coline cu pâlcuri de copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
data aceasta însă, Filip nu părea a avea de gând să se urnească din locul său, de pe lada de lemn a leului. Carol mânui ligheanul de tablă, izbindu-l de picioarele de fier ale patului. Fu chiar surprins de ciudata vibrație a obiectului, care scotea un sunet de parcă și-ar fi strigat numele: "Ligheaaaauuunn!". Se amuză lovind de câteva ori obiectul cu voce omenească, dar Filip nu se mișcă din loc, se apropie de el și-l privi cu atenție. Ochii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul pământ adus de vânturi pe stâncă. Părea un cuibar de acvilă. Clopotele sunară fără să poți localiza unde se află. Vibrația fu preluată de cavitatea peșterii, de piatra muntelui și prelungită apoi, în reverberații suprapuse, de văile învecinate, făcând să răsune această uriașă parohie lipsită de enoriași. Sunetul era fizic, material, de-l puteai percepe cu toată suprafața corpului și nimic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și prelungită apoi, în reverberații suprapuse, de văile învecinate, făcând să răsune această uriașă parohie lipsită de enoriași. Sunetul era fizic, material, de-l puteai percepe cu toată suprafața corpului și nimic nu mai era în jur, fără doar această vibrație de bronz, ca și cum te-ai fi aflat în străfundurile spiralate ale unui ghioc. Pimen trăgea cu meșteșug sforile clopotelor aninate de bolta înaltă a unei galerii învecinate. Înconjură apoi bisericuța de trei ori, cu toaca de paltin pe umărul stâng
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a-mi fi somn?! Cred, totuși, că acum nu-mi dau seama de credințele religioase ale Irinei pentru că nu mă interesează religia, și nu-mi dau seama de gustul ei pentru natură tocmai pentru că mă interesa prea mult natura, și vibrația mea proprie îmi era suficientă. Erau însă și subiecte asupra cărora n-am discutat niciodată cu Irina, cu toate că mă preocupau mult. Muzica, la care mă gândeam mereu, care mă urmarea prin vreo frază zile întregi, pentru care făceam toate sacrificiile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de spus ceva. Crease involuntar o atmosferă dintre acele pe care le pricinuiam eu de obicei, după cum la fel încercase să facă și cu Hacik. Din moment ce erau oameni din alte condiții sociale, nu i se părea că, iscând astfel de vibrații, pericolul era mare, și ar putea să se opuie întregii ei sforțări ce făcea să mă uite. Dar viața pe care o ducea acolo pe mare cu un pescar, ore întregi, era exactă, căci aici nu sunt emoții de interpretat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se admite învins de mai înainte. Probabil că în lungile noastre conversații asupra vreunui adevăr general omenesc noi nu făceam decât să ne iscodim reciproc, eu ca să aflu anumite explicații asupra întîmplărilor mele tragice, iar el ca să asiste la ciudățeniile vibrațiilor unui om. Bineînțeles, numai el avea un profit, căci nu-l interesează un rezultat precis, ci numai jocul transformărilor, savura toate contradicțiile, luminile și umbrele mereu în succesiune și mereu lipsite de logică (și eram destul de stăpân pe mine ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă întrebe împrumutase cuiva "foarte amator de muzică". Și atunci, discuțiile începeau, întrecînd în violență intențiile noastre. Am observat lipsa din colecție a unui Coral de Bach, piesă de mare importanță. De multe ori l-am ascultat cu o puternică vibrație și brodând pe aceeași idee: "Ce stupizi sunt aceia care fac din Bach un abstract! Aici sunt cataclismele cele mai personale, țipetele interioare n-au nici o discreție." - Iarăși n-ai ținut seama de rugămintea mea! - Nu țiu seama când rugămintea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la Balcic! - N-avea grijă, am rugat să bage de seamă să nu strice placa și,dacă ți-o vor strica, îți cumpăr eu alta. - Dar de ce Arabellei? Te-a rugat ea? - Arabella e o ființă profundă. Îmi închipui ce vibrații o să extragă din Bach. - Poate că n-o interesează muzica. - O interesează, mi-a spus Charles. - Ce superficială ești uneori! Știi că toți se arată amatori de muzică și, în practică, nu găsești pe nimeni care să aibă răbdarea să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Și astfel am ales la întîmplare excursia noastră la Brașov și, încercînd s-o refac în toate detaliile, ca a devenit importantă în viața trecută, cu toate că s-ar fi putut să aleg o altă scenă și să degajez tot atâtea vibrații, căci viața între noi n-a fost niciodată banală, și chiar și clipele de plictiseală au avut un sens. O luptă neîncetată în care am întrebuințat toate armele, răutate pe față, ironia, șiretenia, tortura. Doi oameni care nu pot trăi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
preocupări funebre, ca pe mine. Nu întorcea în toate chipurile ideea morții și a zădărniciei fiecărui gest, dar imediat ce i-am sugerat o mie de catastrofe, s-a simțit ca în elementul ei. Deseori i-am explicat o mulțime de vibrații cu ocazia unui mort, fie că nu puteam scăpa de aceste obsesii și le spuneam oricui avea răbdarea să mă asculte, fie că aveam perversitatea să-i transmit panica mea, după cum un vițios încearcă să transmită vițiul lui celui mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-o să și le facă așa! Poate ca să-mi placă mie! Prima carte citită de Ioana de la mine a fost La femme et le pantin a lui Pierre Louys. Aveam pentru ea multă admirație, parcă se suprapunea celor mai intime vibrații, și mi-e frică să o recitesc ca să nu fiu dezamăgit. Și acum, când mi se pare că sunt victima tuturor capriciilor Ioanei și când văd că, oricât de vinovată ar fi, tot eu îi cer iertare, incapabil să prelungesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
voință încordată și lăsa un gust amar, iar uneori un imens dezgust? Ce cunoaște el din corpul tău? Oricât l-ar fi examinat, oricât se va fi încercat să-l murdărească, să limpezească toate misterele lui? Ce știe el de vibrațiile corpului tău, starea ta normală pentru mine? Ce interes poate avea corpul tău fără acele vibrații? Putea să te înlocuiască, fără nici o diferență. Ți-aduci aminte de Tristan și Isolda. Isolda, ca să nu fie obligată să se culce cu Mark
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
corpul tău? Oricât l-ar fi examinat, oricât se va fi încercat să-l murdărească, să limpezească toate misterele lui? Ce știe el de vibrațiile corpului tău, starea ta normală pentru mine? Ce interes poate avea corpul tău fără acele vibrații? Putea să te înlocuiască, fără nici o diferență. Ți-aduci aminte de Tristan și Isolda. Isolda, ca să nu fie obligată să se culce cu Mark, a pretins ca împreunarea să se petreacă în întunerec, și trimitea pe Brangane în locul ei. Din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și de limită a staticului: cartea poate continua la infinit. Dacă nu este creată o altă Irina, în schimb nici cea aparent creată nu este concludentă. Pentru a fi astfel imaginea Irinei ar trebui să cuprindă toate amănuntele, decorurile, toate vibrațiile sufletești în care ea apare. Sandu se pierde și o pierde pe Irina prin "truda" sa "de a o explica în întregime...", adică în totalitatea extensivă a tuturor aparițiilor ei. Cu toate că este atât de aproape, cu toate că repetă practic aceleași lucruri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care acum revenea implacabil la suprafață. Motorul nu se potrivea în toată povestea. Nu avea mai mult înțeles ca acțiunea lui Jefferson Dayles de a-l răpi. Craig se pomeni ascultând încordat bâzâitul motorului. Întotdeauna considerase de la sine înțeles că vibrațiile ușoare erau ale unui motor electric. Sunetul era similar. Dar acum îi părea dintr-o dată că zgomotul era mai înfundat. Putea fi aer comprimat? Dar atunci de ce îl mințiseră? El, care nu știa nimic despre nici una din forțele motrice, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
câteva minute, băieții urmau să treacă pe acolo cu undițele lor, îndreptându-se către ochiurile adânci din susul râului. Și nu putea să se bizuie decât pe planul lui - dar ce era asta? Era, își dădu seama, încordat, un sunet, vibrația unui râs de băiat, deocamdată îndepărtat. Dar timpul venise. Craig stătu liniștit, examinându-și cu grijă șansele. Două dintre femei stăteau relaxate pe iarbă, la vreo patru metri în dreapta lui. Dacă nu-și schimbau radical poziția înainte de momentul acțiunii, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
data aceasta însă, Filip nu părea a avea de gând să se urnească din locul său, de pe lada de lemn a leului. Carol mânui ligheanul de tablă, izbindu-l de picioarele de fier ale patului. Fu chiar surprins de ciudata vibrație a obiectului, care scotea un sunet de parcă și-ar fi strigat numele: "Ligheaaaauuunn!". Se amuză lovind de câteva ori obiectul cu voce omenească, dar Filip nu se mișcă din loc, se apropie de el și-l privi cu atenție. Ochii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul pământ adus de vânturi pe stâncă. Părea un cuibar de acvilă. Clopotele sunară fără să poți localiza unde se află. Vibrația fu preluată de cavitatea peșterii, de piatra muntelui și prelungită apoi, în reverberații suprapuse, de văile învecinate, făcând să răsune această uriașă parohie lipsită de enoriași. Sunetul era fizic, material, de-l puteai percepe cu toată suprafața corpului și nimic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și prelungită apoi, în reverberații suprapuse, de văile învecinate, făcând să răsune această uriașă parohie lipsită de enoriași. Sunetul era fizic, material, de-l puteai percepe cu toată suprafața corpului și nimic nu mai era în jur, fără doar această vibrație de bronz, ca și cum te-ai fi aflat în străfundurile spiralate ale unui ghioc. Pimen trăgea cu meșteșug sforile clopotelor aninate de bolta înaltă a unei galerii învecinate. Înconjură apoi bisericuța de trei ori, cu toaca de paltin pe umărul stâng
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și care-i încadra capul și bustul, acum reflecta stăruitor și inutil o litografie din perete. Căutam ceva din ea, de la ea, dar afară de parfumul din aer, mai vag decât reminiscențele în agonie, nu mai rămăsese nimic! Ori, dacă în vibrațiile de aer și de eter din odaie stăruiau poate încă ecoul glasului ei și imaginea figurii ei râzătoare, simțurile mele obtuze nu le puteau culege și trimite sufletului. Am tras unul după altul două saltare ale scrinului, în care nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fetei, avea să piardă libertatea de-a acționa după bunul său plac, și desigur, ar fi intrat de bună voie În colivie...! Judecînd la rece și, analizând retroactiv, efectiv nu avea ce să-i reproșeze... Dar În ciuda acestui paradox, o vibrație sensibilă a intuiției sale, Îi șoptea să privească la relațiile lor intime, ca la un trecut ce se pierde În negura timpului! Cu o seară Înainte, plecase dela hotel Îmbrăcat ca pentru sezonul de primăvară. Avea să constate Însă cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cine oare putea să-i spună...? Noțiunea timpului dispăruse cu desăvârșire, iar el deschise ochii recapitulând cele Întâmplate. O fracțiune de secundă ochii săi se Îndreptară către peretele care-i pricinuise atâta teamă dar, se răzgândi, privind În altă parte. Vibrațiile electrice precum și starea de imponderabilitate continua să acționeze Însă, odată cu scurgerea timpului activitatea distructivă dădea semne de oboseală și să diminueze forța de penetrație, bolnavul, prinzând curaj - coborând din pat - Încercând să activeze picioarele. Operație nu tocmai ușoară, deoarece, la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Târziu după miezul nopții, Înveseliți oarecum datorită celor câteva sticle de vin - merseră o bucată de drum pe jos. Ajunși În dreptul hotelului unde locuia Tony Pavone, se despărțiră cu cele mai bune urări de sănătate, de viață lungă, Îmbrățișindu-se prietenește... Vibrațiile electrice Își micșorase intensitatea, iar ciudatele sunete din străfundu-l creierului mic Încetese. Bolnavul Încercă să-și facă iluzii optimiste În legătura cu presupusa lui Înbolnăvire care de fapt, n-o mai intuia atât de tragică precum Îl speriase la Început
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
halul de beat În care te afli, mă surprinde cum de n-ai căzut...!!” Starea de toropeală, de pierdere a echilibrului se accentua Într-un tempo rapid! Dela senzația de frig, trupul său trecu prin fazele unei periculoase fierbințeli, iar vibrațiile electrice Îl cuprinse total! Era În vizibilă dificultate...! Reuși cu greu să articuleze câteva cuvinte: „Te Înșeli...! Mai mult ca sigur, am făcut din nou alergie...!!” „Nu mai spune...!” - se stropși ea furioasă. „Care vasăzică,ai făcut alergie...? De câte ori Îmi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]