3,591 matches
-
Wakefield, arătîndu-i drumul oaspetelui său. — Să-ți aduc ceva de băut? Eu, unul aș cam avea nevoie de o tărie. Ce să fie? — Scotch, mîrÎie Diavolul, lăsîndu-se Într-un fotoliu molcuț de piele. Celularul din buzunarul lui Wakefield a tot vibrat cu intervenție, pe parcursul acestei ciudate Întîlniri. În timp ce pregătește băuturile, Își ascultă mesajele. Este unul de la agentul de prelegeri, care Îl imploră să accepte o apariție la jumătate din prețul obișnuit; prietenul lui Ivan (singurul lui prieten), care Îl invită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
am fost o gazdă prea grozavă, continuă Wakefield, Îi tot dau Înainte vorbind despre mine, ce vreau eu, și alte de-astea. Dar tu? Nu cred ca ți-e prea lesne, bîntuind pămîntul, tot timpul În misiune - telefonul lui Wakefield vibrează din nou, iar bîzÎitul răsună În Încăperea tăcută. — Închide blestemăția aia. Zgomotul mă scoate din minți, mormăie Diavolul, Înghițind dintr-o sorbire ce-i mai rămăsese din whiskey. — Tu ești ăla cu puteri supranaturale, tu să-l Închizi, explodează Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sentiment nu-chiar-atît-de-misterios Își face loc Între ei. Iau un ultim pahar În camera lui. — Vorbind ca Între adulți, spune Wakefield, n-ar trebui să ne futem? Numai dacă asta implică și să facem dragoste, spune Maggie. Lucrul acela dintre ei vibrează și freamătă ca o portocală de lumină și curînd Wakefield se trezește Înlăuntrul lui Maggie, fără să se gîndească la nimic, fără să-și imagineze nimic. Se scufundă. Călătoresc. După aceea, obosit și transpirat, se gîndește că toate călătoriile ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vibrații instabile care nu sînt propice creației. — Vecinul meu a crescut, probabil, Într-o rulotă, la marginea unei mlaștini afectate de instabilitatea mareelor și de aceea a făcut o obsesie pentru cărămizi, Încuviințează Wakefield. Zamyatin Închide ochii oracular: — Trupul lui vibrează și doar atunci cînd atinge cărămizile se liniștește de Îndată. Poate că și el este poet, ca și mine. Este Întotdeauna o plăcere un pic năucitoare să-l asculți pe rus, mai ales după cîteva pahare. — Am văzut multe orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de tehnologii. CÎnd revine În cameră, Franțoise, Cybelle și barmanul se bălăcesc deja goi În piscină, cu paharele lor de Corbu pe măsuța de sticlă alături de prosoape. Wakefield se dezbracă și li se alătură. Apa este caldă ca pentru baie, vibrînd de energia trupurilor lor. Apa, spune Cybelle, Înotînd către el, este un mediu atît de perfect. Este originea trupurilor noastre. După zbenguieli copilărești - femeile se transformă În țîșnitori ca de arteziene - intră În casă Înfășurați În prosoapele hotelului. Noaptea trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ziua lui Sean, joi la șase. Nu vreau să stai să-ți plângi de milă. Nici un bărbat nu merită asta. Nici măcar taică-tău. — Bine. Promit. Joi la șase. A doua zi, Fran revenise la normal. Redacția era ca un pântec, vibrând de viață. Țârâitul telefoanelor, întrebările urlate de la un capăt al camerei la celălalt, reporterii care înjurau filtrul de cafea ce fierbea în gol, pentru că le era de fapt prea lene să-l umple din nou, deciziile care îi erau solicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zână, Pe-aripi de cocor coboară Cu albi ghiocei în mână. Cine ar putea să fie? Spuneți-mi, copii, și mie! Cine crezi că-ți bate-n tâmplă Pentru tot ce se întâmplă? Zi și noapte te veghează Și-nlăuntrul tău vibrează. E un fel de sărbătoare Ce pe buze dă în floare. Nevăzute pârâiașe Sapă-n fruntea ta hogașe. Să mai spunem una încă: Care notă se mănâncă, Însă după ce s-a copt? Vă spun eu - e nota opt. Seamănă cu
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
de ftizie la 20 de ani și apreciat de „radicalii” de la Insula: „În aurora palidă a literaturii noastre, peste care se năpustește, așa de des, funinginea îngustei comprehensiuni lovinesciene și universitare critice, Iacobescu a însemnat o rază rară și multicoloră, vibrînd departe de mănunchiul greoi de o barbară și împrumutată strălucire al talentelor mediocre. Versurile de visător ale lui Iacobescu au stat pentru prima oară alături de sonoritatea fastuoasă și ciudată a cadențelor lui Minulescu. Era pe vremea cînd ieșea Insula (...) purificatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
privind „evoluția naturală de la filozofia pozitivistă și științifică la misticism”, văzînd în „filozofia spiritualistă a lui Bergson” o reacție față de „complecta noastră dezorientare și anarhie pe toate tărîmurile”: „Sforțarea poeților moderni de a exprima viața înfierbîntată în ritmuri accelerate și vibrînd se observă și la filozofia modernă și o găsim și la Bergson, care substituie sistemelor filozofice unitare, noțiunilor de spațiu omogen, cantitativ, «de real împărțit, static și lipsit de viață», filozofiei mobilităței”, „a noțiunilor dinamice de durată calitativă, de continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că se gândise la Boyer. Dacă ar fi să-l compare cu un actor de cinema... primul care-i veni în minte a fost actorul francez Fernandel. Tomoe nu reușea să găsească la el nimic care să o facă să vibreze cât de cât. — Sora mea. Și Takamori păru șocat când se întoarse ca să o prezinte. — Îmi înțelegeți japoneza? întrebă îngrijorat Gaston. — Înțelegem, bineînțeles. Gaston întinse mâna stângaci și strânse cu putere mâna fetei. Strângerea de mână o făcu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dintre gangsteri. Era idiotul cu jucăria-n mână. Vorbele lui n-au avut ecou. — Noi suntem... toți... prieteni, li se adresă Gaston, printre sughițuri. Toți... prieteni!... De ce? De ce? De ce? De ce? repetă el la nesfârșit. Japonezii care priveau scena, incapabili să vibreze la apelul adresat lor, s-au împrăștiat în toate direcțiile. Până și șeful bandei, cu haina pe umeri, a făcut stânga-mprejur și a plecat bombănind: — Ei, fir-ar să fie! Din nu se știe ce motiv, atât atacanții, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu pelerină. Ce s-a întâmplat cu bătrânul ghicitor? Îți explic mai târziu. Dă-i drumu’! Bărbatul din față a tras portiera și a pornit motorul, ignorându-l pe uriașul Gaston, care era paralizat de uimire. Mașina a început să vibreze încet și apoi s-a urnit. — Eu nu... — Eu nu... îl imită Endō pe Gaston. Te luăm cu noi. — Câine-san! — Ce? — Napoleon-san... Gaston privi în urmă și, la lumina palidă a felinarului de pe stradă, își zări câinele, sleit, fugind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rîpă sau să nu fiu jupuită de bani, Încît intru În panică dacă nu am mobilul În mînă În fiece secundă. Iar astăzi sîntem În plină pregătire a campaniei de primăvară. Numai ce Îmi Închei prezentarea, că mobilul Începe să vibreze. Nu Înțeleg deloc opțiunea asta cu vibrațiile. Îmi Închipuisem că urma să fie silențios, fără să deranjeze pe nimeni, dar, În loc de asta, telefonul țopăie acum pe masă și bîzÎie foarte agresiv, În timp ce Jonathan, directorul nostru executiv, se oprește din vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu sunt sigur că voi alege asta. ― Ai înțeles, sper, că tot ce am așteptat de la tine a fost să accepți că totul ne privește, de fapt. ― Uneori, semăn cu un clopot părăsit, pe care doar vântul îl face să vibreze. Și pot să-mi recapitulez, liniștit, viața. Dar întîlnirea cu Inchiziția m-a schimbat mai mult decât am crezut. Și chiar mai mult decât îmi place să recunosc. ― Iartă-mă că te-am tulburat, Galilei. Te-am căutat, convins că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pariu pe o pizza cu colegul lui, Înfocat fan juventin, că Roma avea să câștige cupa. — De cinci ori, Își aduse aminte pe neașteptate. Doar de cinci ori În doisprezece ani. Merit pedeapsa cu moartea pentru asta? Trenul Începu să vibreze sub tălpile lor. Din aparate Începu să iasă un suflu de aer proaspăt. — Spune că nici măcar pe un criminal În serie nu trebuie să-l pui pe scaunul electric. Dar mie nu mi-a permis nici măcar recursul. M-a ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
făcut, bătu palma cu fiul lui izbind cu putere. Ochiul plin de viață al lui Kevin, nedezlipit de chipul tatălui, exprimă o asemenea recunoștință, o asemenea Încredere necondiționată, Încât Antonio simți un val de căldură și piatra dintre coastele lui vibră. De unde să-și ia forța? De unde? Pe furiș, Împreună cu paharul de Coca-Cola dădu pe gât și două pastile. Din certitudinea unei justiții supreme, din gândul la ea. Pentru ea o voi face. Pentru ca ea să fie blestemată pentru totdeauna. a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și se Întreba cum putea s-o recucerească, cum putea s-o răpească de la petrecerea nunții ei și din brațele lui Kevin Buonocore, pe care acum simțea că este În stare să-l urască, ceva, În buzunarul hainei, Începu să vibreze. Of, Isuse, nu acum. Obiectul vibrant Începu să-i pulseze În haină lângă șoldul slăbuț al Camillei. La fiecare contracție părea să se facă din ce În ce mai mare și mai greu. — De ce nu răspunzi, tati? — Pentru că atunci când sunt cu tine nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tren. Ne vom lăsa străbătuți de curentul electric - ne vom aprinde ca două lumini. Sau, pur și simplu, vom lăsa totul În urmă. Vom face totul În felul nostru. Nu ne vor mai prinde. Am scăpat de ei. Cablurile electrice vibrară, poate se făceau probe de funcționare. Un semnal luminos se aprinse În capătul Întunericului. Maja se Înfioră. Dacă mecanicii manevrau trenurile... Dacă dădeau drumul la curent În șine... Își pierduse simțul orientării. Intraseră pe aceeași galerie pe care veniseră? Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În colțul camerei stătea neclintit și speriat un general rus, cu uniformă din primul război mondial. Zogru i-a făcut semn să plece și, pentru că nu se clintea, l-a împins peste pervazul ferestrei deschise. Atingerea l-a făcut să vibreze și să cadă ca un titrez descentrat. Era o fantomă tânără, pentru prima oară ieșită din globul ei luminos. Josh s-a așezat pe canapeaua cu spătar rotunjit, ca o diademă regală, și a deschis din nou dosarul casei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tunet nici fulger, nici raza de foc Nu e un obstacol al minunatului joc, Iar Hades privește tânjind spre pământ, Îi înfruntăm privirea cu și mai mult avânt. Vara cu iarna în brațe se strâng, Apele repezi suspină și plâng, Vibrează pământul când luna-și deșiră Vălul de-argint peste pădure și șură; Dansează-ntr-un ritm oceane și munți, Din cer se scurg peste prăpăstii și punți, Zburăm ne-ncetat mai sus, tot mai sus, La curcubeu în sfârșit am ajuns
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Șoapte de amor Îți șoptesc încetișor Șoapte fine de amor Ești o fată frumușică, Dar și foarte iestețică. Iar inima ta ușoară La mine-n gând zboară Iar sufletul tău de durere Îți plânge în tăcere. De durere inima-ți vibrează, Căci și sufletul îți oftează, Dar să știi că foarte tare Eu ți-aș da o sărutare. Tatu Ioana, clasa a V-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Glasul naturii Acum natura-ncepe Cu minunatul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
suspină Asemenea unui copil trudit. Luminosul crainic, Soarele stingher Și atât de tainic Se-aprinde iar pe cer. Și cu noua lumină Sclipește ca un strop Ce parcă are mină Pe vârful unui plop. Până la amiază Pământul ocrotit Încet, încet vibrează Adânc și liniștit. Două rândunele Două rândunele de jad Deasupra noastră încet cad Din cer coborând, Spre noi parcă râzând. Sunt semnul primăverii În miezul serii Sunt un semn la bucuriei Și totodată al armoniei. Aș vrea să nu mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și ce frumoase îmi par acum aceste amintiri, ale unei copilării mirobolante. Aș fi vrut să fii alături de mine când am participat la primul concurs, dar știu că și tu te-ai bucurat de realizările mele, așa cum și eu am vibrat la succesele tale. Lupta, chinul, neputința, dorința, succesul, eșecul, îți amintești toate acestea? Poate că n-am fost împreună în asemenea momente, pe care sunt sigură că și tu le-ai trăit, dar știu ca ai învățat ceva din toate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi-am luat o rochiță de plajă și am condus cu viteză spre spital. Am pășit desculță în sala de așteptare și m-am așezat pe un scaun, foindu-mă nervos. Telefonul pe care îl luasem din mașină începu să vibreze. Toți ochii se îndreptară asupra mea. Am privit ecranul: era mama. Nu aveam chef și nici putere să răspund. Am respins apelul. Mi-am trecut mâna prin păr făcându-l să se miște în valuri. Telefonul sună din nou. Am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vrut să-mi retrag mâna, dar deja era prea târziu, pentru că Remus și-a scos din nou șișul, deschizându-l și împlântându-l în bucata de lemn, dintr-o singură mișcare, între degetele mele inelar și mijlociu, și în timp ce cuțitul vibra, simțeam cum lama îmi atinge din când în când pielea inelarului, între timp Romulus mi-a spus că frate-su are o mână destul de sigură și c-ar fi mai bine să nu încerc să-mi trag palma de pe scândură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]