2,684 matches
-
putere, forță fizică și psihică, voință, determinare. Pe de altă parte, stejarul este un dublu simbol falic prin verticalitate - simbolizarea erecției - și prin fruct - ghinda. Are deci o semnificație sexuală pe care o regăsim de altfel și în limbajul familiar, „viguros ca un stejar”. Frasin Frasinul simbolizează axa lumii, mai ales în tradiția scandinavă, cu Yggdrasil, arborele originar, sprijin al umanității. În vis, exprimă aspirațiile înalte, ambiția și tensiunea spirituală. Palmier, ramură de palmier Palmierul și mai ales ramura de palmier
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cardiac este egal cu frecvența cardiacă înmulțită cu debitul sistolic (cantitatea de sânge expulzat de ventricule la fiecare sistolă 70-90 ml). Debitul sistolic depinde de mai mulți factori: ritmul cu care sângele se întoarce prin vene la inimă, cât de viguros se contractă inima și presiunea sângelui din artere (Motoc, 2003). la cei neantrenați 5,5 l/minut; În repaus: la cei antrenați 3,5 l/minut, dar la sportivi există o utilizare superioară a O2 din sânge. În efort, debitul
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
asupra infinității și a declarat imediat: „Terra non est centra mundi“ (Pământul nu este centrul universului.) Biserica nu a înțeles însă cât de periculoasă și cât de revoluționară era această idee. Una dintre primele afirmații ale doctrinei aristotelice medievale - la fel de viguroasă ca și proscrierea vidului - spunea că Pământul era unic. Se afla chiar în centrul universului. Poziția sa privilegiată, în centrul universului, îl transforma în singura lume capabilă să conțină viață, deoarece Aristotel credea că toate obiectele își căutau locul potrivit
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a copilului, a cărui privire limpede naratorul-scriitor știe să și-o reamintească. În acest mod violent contrastant se livrează o lume pasionat colorată, o umanitate bogată în tipuri și fizionomii expresive. Într-o frazare concentrată și alertă scriitorul folosește tușe viguroase, percutante; stilul său nu lâncezește niciodată, imaginile prind contur puternic și viața personajelor pare accelerată. S. are prea multe de spus, pare să nu aibă timp de analiză psihologică ori pentru descrierea poetic-fastuoasă a oamenilor și a lucrurilor. Această „accelerare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
unor niveluri de umanitate; zonele superioare ale acesteia corespund în cea mai mare măsură vieții ca atare, adică voinței de putere constând într-un raport "viu" cu valorile, un raport de inventare a lor sau de reafirmare, însă după actul viguros al negării lor totale. Interpretarea "biologistă" a supraomului (prezentă, uneori cu un accent nejustificat, la unii exegeți ai filosofiei lui Nietzsche) nesocotește faptul că prețuirea vieții nu este act al vieții înțeleasă biologic. Prețuirea vieții este un act valorizator și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
oferă terenul justificării rezultatelor cunoașterii științifice. Dar prima sarcină (anticiparea ipotezelor) le-ar putea conduce către dizolvarea lor în știință, aceasta din urmă oferind mijloace pentru o mai bună formulare, testare și probare a ipotezelor; fenomenul în cauză fiind din ce în ce mai viguros și în așa-numitele științe sociale și în cele umane. A doua sarcină (justificarea rezultatelor cunoașterii științifice) le conduce în același loc de conluență cu știința; o întâlnire distrugătoare de sine pentru orice naturalism, deoarece știința își încorporează tot mai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de puțin folosite în practica politică, aceasta din urmă fiind mai interesată de policy papers decât de opuri savante. Odată cu trecerea timpului, formidabilul Hayek, alături de alt mare autor „paleoliberal”, Ludwig von Mises (de la care, între altele, Hayek a preluat un viguros antistatism), a devenit referința unei forme dogmatice de liberalism, greu de îmbrățișat după sfârșitul Războiului Rece fără a trebui să te închizi într-un sectarism. Astfel, după prăbușirea cvasigenerală a „socialismului real”, liberalismul și conservatorismul nu se mai pot delimita
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
crescândă a credincioșilor, până la fundamentalism; această „redefinire identitară a religiilor”, echivalarea religiilor cu „culturile” sau „stilurile de viață” integrate apoi unei societăți „multiculturale”, este efectul pervers al pluralismului dus la extrem, care conduce la o „identificare intracomunitară”, cu atât mai viguroasă, cu cât consimte tacit la pluralitatea comunităților. 16. Cele mai importante sunt: „Civil Religion in America”, articol apărut inițial în 1967 (Daedalus, 96, pp. 1-21) și retipărit în cartea sa Beyond Belief. Essays on Religion in a Post-Traditional World, Harper
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în anii ’20-’30, instruiți în solidele școli publice ale anilor ’30-’40 și formați în atmosfera studioasă și optimistă de după cel de-al Doilea Război Mondial 1. Accesul la educație era practic nelimitat, grație bugetelor publice sporite și unui viguros sistem filantropic, astfel că originea socială a elevilor și studenților nu prea conta. Dintre mentorii și prietenii mei proveniți din același Midwest agricol și industrial din care provenea Bloom, aș menționa ilustrativ doar doi: Natalie Zemon Davis și Hayden White
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
celor care prețuiesc valoarea dascălului și omului de știință Paulescu. Paulescu - devenirea sa profesional-științifică și academică Dincolo de faptul că grosul expunerii aparține d-lui Horia Bozdoghină (1 pagini) a cărui periplu istoric este mai degrabă paralel cu subiectul, cartea este viguros ancorată într-un atac direct și concertat împotriva lui Paulescu, constituinduse astfel într-o nouă crucificare urmând, am spune noi, celor trei anterioare cunoscute nouă și anume: 1. însușirea frauduloasă în noiembrie 121 a descoperirii sale de către grupul canadian (Banting
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
scrie „știință” principii pe care le-ar fi învățat de la maestrul său Mihail Constantineanu (?). Numai că în graba sa de a denigra nu a băgat de seamă că sintagma despre care face vorbire aparține, nimănui altcuiva, decât lui Paulescu, pusă viguros în pagină în monumentala sa lucrare „Despre stil în Fiziologie” (Spitalul, 104) când afirmă; „Savanții moderni afectând un dispreț profund pentru orice regulă de scriere și exprimându-și ideile cu o neglijență deplorabilă, probează că nu-și dau seama de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
încercări denigratorii sunt de așteptat în continuare din partea acelora care, oricum nu fac parte din spațiul cultural românesc și nici nu au sensibilitatea necesară pentru a-l percepe, așa cum nu aparțin acestui spațiu nici cele câteva altoiuri scorburoase pe trunchiul viguros al culturii române cum sunt; H. R. Patapievici, Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, ultimul folosit de autori într-un citat care jignește un popor și o cultură, citat pe care hârtia îl suportă cu greu, dar pe care autorii îl
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
luptă între ei pentru supremație și întotdeauna reușește exemplarul cel mai puternic care-i va supune pe cei mai slabi. Cu toate acestea întâietatea câștigată prin luptă nu durează fără contestații, pentru că vin cei din urmă, mai tineri și mai viguroși, situație în care foștii dominatori, deveniți vârstnici se retrag în solitudine și părăsesc societatea animală nesuportând dominația altora. Iată deci că instinctele chiar în forma lor pură, naturală, pot declanșa conflicte. Acestea pot fi accidentale, când sunt puse în pericol
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a rostit Hristos „Toată împărăția ce se întruchipează întru sine se pustiește - și toată cetatea sau casa ce se împerechează întru sine nu va sta’’ aveau să prindă treptat contur. În loc ca biserica occidentală să se mențină ca un trunchi viguros al creștinătății, măcar pentru că avea în frunte urmașii vicarului lui Hristos, ea intră în regres datorită patimilor care aveau să-i năpădească clerul. Din analiza izvoarelor istorice și a stării actuale a Bisericii catolice (căci despre ea este vorba) Paulescu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Biserica Ortodoxă Română are marele avantaj de a fi autocefală’’. Ca biserică națională și numai în termeni de autodeterminare putea să însemne într-adevăr un avantaj, dar pentru biserica lui Hristos însemna încă o frântură care se desprindea din trunchiul viguros al creștinismului, pe care Hristos l-a conceput pentru organizarea și pacificarea omenirii, deziderate pe care le-a văzut realizându-se numai prin biserica sa. Constituanta bisericească, înființată în 120, formată din membrii sinodului bisericesc, profesori de teologie, delegați din partea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cele două biserici, atât la nivelul ierarhilor cât și la nivelul pretențiilor patrimoniale, aspecte nerezolvate nici astăzi. Unde este Creștinismul astăzi? Cele peste 120 de variante ale doctrinei creștine (mai degrabă interpretări ale bibliei) care s-au desprins din trunchiul viguros al învățăturii lui Hristos, fiecare cu pretenția că-l mărturisesc pe Mântuitor, l-au făcut pe Paulescu să se întrebe nu fără temei “ unde este biserica lui Hristos?, care este adevărata Biserică? Pentru că s-a ajuns până acolo încât nici una
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Aceeași știință mă determină astăzi să adaug: Și în Iisus Hristos. Pentru omul de știință, mai spunea Paulescu, nu este suficient să afirme: cred în Dumnezeu, ci știu că Dumnezeu există (Scio Deum essej. Mai mult ca atât, Paulescu scoate viguros în evidență un al doilea filon de aur al creștinismului și anume caritatea (facerea de bine în termeni religioși), care adaugă iubirii creștine (bazată după cum am văzut pe legea universală care guvernează societatea) o nouă dimensiune prin care omul transpune
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de continut (artă nu e mimesis), cât de mijloacele de expresie radical modificate. Acest lucru presupune efortul intens al artistului - cu cat expresia este mai bogată, cu atat sentimentul exprimat este mai profund, iar viziunea comunicată mai originală și mai viguroasa. Simbolismul activ al cuvântului, acel "limbaj imaculat"49 visat de Mallarmé, prin intermediul căruia am putea acționa, asemenea anticului Orfeu, direct asupra naturii, controlând nu numai energiile vizibile și invizibile ale lumii și, prin asta, să restabilim unitatea lor originară, poate
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
luni de la constituirea noului guvern, susținut de o coaliție inchegată cu greu prin desprinderea PC și a UDMR din alianța electorală și politică cu PSD, președintele atacă frontal tocmai această coaliție, pe care o califică subit drept "imorală", și cere viguros organizarea de alegeri anticipate. Cum însă Constituția României prevede trei voturi negative succesive ale Parlamentului înainte de declanșarea procesului de alegeri anticipate, liberalii au sfârșit prin a suspecta o manevră menită doar să-l înlocuiască din fruntea guvernului pe președintele PNL
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
carte a lui S., Exerciții de apărare pasivă, sunt marcate de poetica generației optzeciste, lirica de aici putând fi definită drept „cerebrală, citadină și concretă” (Laurențiu Ulici). Sub armura poetului se identifică o structură sentimentală, nostalgică, înclinată către plasticizarea imaginii („... vigurosul trunchi al unei amiezi / Cu pistruii ploii în soare sunând ca bănuții de aur / O procesiune de arbori...”, Vremea cireșilor). Sunt caracteristice parafraza, ironia, referințele livrești și biografice, cu mari decupaje de album de familie: „Tatăl meu umil funcționar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
situate Transilvania, Valahia, Banatul Timișoarei și Moldova. Acest stat este Dacia: el se întindea de la Tisa și Carpați până la Dunăre, la Nistru, și la Marea Neagră (Kogălniceanu, 1837, p. 1). Dacii, locuitorii acestui stat măreț, erau "foarte curajoși", bravi, drepți, sobrii, viguroși, și "foarte independenți". "Ei preferau moartea unei dominații străine", fiind din acest punct de vedere "foarte diferiți de Moldovenii și Muntenii din vremurile moderne" (Kogălniceanu, 1837, p. 1). Chiar dacă apariția lucrării lui Kogălniceanu reprezintă punctul de cotitură de la luminismul Școlii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1977, p. 208). Au existat, desigur, și curente filodemocratice care au configurat antipodul ideologic al extremismului naționalist al interbelicului românesc. Suficient este de menționat numele lui Eugen Lovinescu, a cărui Istoria civilizației române moderne (1997) [1924-1925, 3 vol.] constituie o viguroasă pledoarie pentru necesitatea sociologică a europenizării ca efect al legii inexorabile a sincronizării. Pe aceeași baricadă s-a situat și Mihail Ralea, care a ridicat revista Viața Românească în jurul tripticului axiologic alcătuit din "raționalism, democrație, europenism" (cf. Ornea, 1996, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
simbolică pusă în slujba partidului devenit unic. Prefigurată în teoria lui J.V. Stalin a "socialismului într-o singură țară", apoi din ce în ce mai manifestă în secvența de evenimente politice care s-au succedat în URSS (moartea lui Stalin în 1953 urmată de vigurosul denunț post- mortem al cultului personalității de către N. Hrușciov în 1956), schimbarea plăcii ideologiei sovietice de la internaționalism la naționalism s-a repercutat rapid și asupra politicii și istoriografiei românești. Ceea ce, calchiată nominal după reforma protestantă al cărui protaganist principal a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înregistrează fidel fluctuațiile ideologice. Edițiile din anii '60 ale Istoriei Patriei relevă caracterul hibrid al discursului istoric românesc, lăsând să se întrevadă tensiunea polară subzistentă între două tendințe opuse: i) sovieto-centrismul, moștenirea rolleriană a anilor '60 și ii) naționalismul, din ce în ce mai viguros exprimat în cadrul paradigmei materialismului-dialectic. Sunt păstrate calendarul cronologic structurat după schema marxistă, principiul luptei de clasă, teoria marxistă a statului văzut ca "mașină pentru menținerea dominației unei clase asupra alteia" (V.I. Lenin) (Almaș, 1969, p. 13), precum și portretul lui Lenin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o adiție la fondul autohton de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un altoi care face ca roada să fie mai bună și mai frumoasă" (Almaș, 1994, p. 17). Influențele slavice sunt în continuare minimalizate, etnogenia românească fiind considerată finalizată odată cu sinteza daco-romană
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]