46,761 matches
-
că poate I-o fi foame sau sete. M-am dus în alcov să caut ceva pentru ea, deși știam bine că nu se găsea nimic în casă. Totuși am avut o revelație: deasupra raftului se afla o sticlă de vin vechi pe care o moștenisem de la tata. Am pus taburetul și am luat-o. Cu pași de lup m-am apropiat de pat. Am găsit-O adormită, ca un copil obosit. Dormea profund, iar genele Ei lungi se întrețeseau asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de lup m-am apropiat de pat. Am găsit-O adormită, ca un copil obosit. Dormea profund, iar genele Ei lungi se întrețeseau asemenea firelor de catifea. Am desfundat sticla și, încet, I-am turnat pe gât o ceașcă de vin, printre dinții încleștați. Pentru prima dată în viața mea am simțit născându-se în mine o liniște spontană. Văzându-I ochii ce se închiseseră, abcesul care mă rodea, demonul mascul care îmi biciuia carnea cu ghearele sale de fier se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
chiar mai tari decât teama de sergentul de noapte care ar veni să mă aresteze. Mă așteptam de multă vreme să cad în mâinile lui, dar eram ferm hotărât să golesc dintr-o înghițitură, înainte de a fi prins, cupa de vin otrăvitoare care se găsea pe etajeră. Ascultam de această nevoie de a scrie ca de o datorie. Voiam să alung demonul care, de atâta timp, mă tortura, voiam să-mi consemnez tortura pe hârtie. În sfârșit, după câteva ezitări, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă aresteze. N-am nici cea mai mică intenție să-mi salvez hoitul. De altfel, mi-ar fi imposibil să neg, chiar dacă aș șterge urmele de sânge. Dar înainte de a cădea în mâinile lor, am să beau o cupă de vin, din sticla pe care am primit-o ca moștenire și pe care am pus-o acolo, pe etajeră. Vreau să-mi storc întreaga viață cum storci un ciorchine de strugure, vărsându-i sucul picătură cu picătură, nu, vinul, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cupă de vin, din sticla pe care am primit-o ca moștenire și pe care am pus-o acolo, pe etajeră. Vreau să-mi storc întreaga viață cum storci un ciorchine de strugure, vărsându-i sucul picătură cu picătură, nu, vinul, ca pe agheasma împărtășaniei de moarte, în gâtul uscat al umbrei mele. Vreau numai, înainte de a pleca, să consemnez pe hârtie răul, care, în acest colț de cameră, m-a ros asemenea unui ulcer sau asemenea unei tumori. Pentru că îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tot ce scriu. Cu siguranță, ea înțelege mai bine decât mine. Numai umbrei mele pot să-i vorbesc cum trebuie. Ea mă obligă să vorbesc; numai ea poate să audă. Ea înțelege, bineînțeles... Voi stoarce sucul picătură cu picătură, nu, vinul amar al existenței mele, în gâtlejul ei, apoi îi voi spune: „Iată viața mea!“ Cine m-ar fi văzut ieri ar fi văzut un tânăr debil și bolnav, dar astăzi ar vedea un bătrân cocoșat, cu părul albit, ochii destrămați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
meu - reveni la Rey pentru treburile lui, cu baiadera și cu mine. Mă încredință surorii sale, mătușa mea. Doica mi-a spus că, în momentul despărțirii, mama i-a încredințat mătușii mele, rugând-o s-o păstreze, o sticlă de vin roșu amestecat cu venin de cobră, pentru mine. Ce amintire mai prețioasă putea să-i lase o baiaderă fiului ei? Vin roșu, elixir de moarte, dătător de liniște eternă! Ea însăși se poate să-și fi stors viața ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă cuprinse o amețeală plăcută, de parcă m-aș fi născut din nou într-o lume pierdută. Impresia asta se asocia cu o beție care-mi curgea prin vene și prin nervi și care se împrăștia în tot corpul ca un vin dulce și vechi. Recunoșteam, în câmpie, arbuștii, pietrele, trunchiurile de copac și minusculele mlădițe de cimbrișor sălbatic. Recunoșteam mireasma familiară a ierburilor. Plonjam, în clipa aceea, în memoria zilelor de demult. Și totuși aceste reminiscențe se îndepărtaseră de mine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
eternă. Rostii în șoaptă, o dată și încă o dată: „Moarte, moarte... unde ești?“ Asta mă calmă. Închisei ochii. Mă regăsii în piața Mohammadiyeh. Ridicaseră o gigantică spânzurătoare, în ștreangul căreia atârna bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Câțiva sergenți beți beau vin lângă stâlpul spânzurătorii. Soacra mea, cu fața stacojie și cu o expresie amintind de soția mea când e furioasă, cu buzele palide și ochii rotunzi, înspăimântați, mă trăgea afară din mulțime și arătându-mă călăului îmbrăcat în roșu, spunea: „Spânzurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a trecut prin minte, a mea trebuie să fie îndepărtată, obscură, neînsemnată. Poate nici nu am o stea. Se auziră atunci din stradă strigătele unei bande de gardieni beți care treceau făcând glume obscene. Cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Tremurând de frică m-am dat de-o parte. Cântecul se răsucea în aer într-un mod ciudat. Se îndepărtă încetul cu încetul, apoi se stinse imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pătruns până în fundul ochilor tăi. Dacă plângi, lacrimile vor veni din fundul ochilor tăi, altfel n-ar putea curge!“ Apoi reluam: „Ești un imbecil, de ce nu termini mai repede? Ce aștepți de fapt, ce mai speri? Nu e sticla de vin acolo, în alcov? Bea un gât! Mori, pentru că ești deja mort... Imbecilule... Ești un imbecil. Îmi bat gura de pomană!“ Prin cap îmi treceau doar frânturi de gânduri. Auzeam clar vocea răsunându-mi în gâtlej, dar nu înțelegeam ce spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
curgea pe frunte. Aveam mâinile acoperite de pete albe. M-am sprijinit de perete, lipindu-mi capul de plită; mi se păru că mă simt mai bine. Am început să fredonez refrenul ăsta auzit nu știu de unde: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? De fiecare dată, simțeam venind criza. Apropierea ei mă umplea de o tulburare deosebită. Era ca o confuzie, o angoasă, ca vremea înainte de furtună. Atunci, lumea reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
m-am scufundai subit într-un ocean confuz unde pluteau oribile fantome. Era încă noapte când am fost trezit de gălăgia unei bande de gardieni beți, care trecea pe stradă. Se înjurau grosolan și cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Îmi veni imediat în minte că în alcovul meu era o sticlă de vin. Vin amestecat cu venin de naja; un singur gât ar fi trimis toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trecea pe stradă. Se înjurau grosolan și cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Îmi veni imediat în minte că în alcovul meu era o sticlă de vin. Vin amestecat cu venin de naja; un singur gât ar fi trimis toate coșmarurile mele în neant. Dar târfa... Numele pe care i-l dădeam îmi excita încă dorința și făcea să-mi apară mai vie și mai caldă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în neant. Dar târfa... Numele pe care i-l dădeam îmi excita încă dorința și făcea să-mi apară mai vie și mai caldă. Ce bine că puteam să mă gândesc la asta! Să împart cu ea un pahar de vin și apoi să murim în același spasm. Ce este deci dragostea? Pentru canalie, un desfrâu, o plăcere abjectă și trecătoare. Trebuie cercetate caracteristicile dragostei așa cum le concepe canalia în cântecele fară perdea, în înjurături și grosolănii pe care le repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
s-o ia de la capăt. Cântecul ei biciuia carnea ca scrâșnetul dinților unui ferăstrău. Striga, apoi, brusc, tăcea. De-abia închisesem ochii, că gardienii beți se auziră dincolo de pereții camerei. Schimbau înjurături obscene și cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Mi-am spus în sinea mea: „Dacă voi cădea în mîinile poliției?“ Dintr-odată, mă simțeam plin de-o forță supraomenească. Fruntea nu-mi mai ardea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
e că decît Psihozele sexuale..., mai bine un bulevard : măcar ultimul e decent... Dintr-un articol de oenologie aflu, surprins oarecum, că termenul CABARET a avut altă semnificație, acum două-trei secole : el desemna o cameră mică, În care băutorii gustau vinul În picioare. Ca să vezi! E adevărat, pe vremea adolescenței, cînd mergeam la Grădina Boema să-i văd pe Stela și Arșinel (care erau și ei, cam la-nceputuri), mulți spectatori stăteau În picioare! Frumoase vremuri... Azi, grădina cu pricina s-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Ciubotaru și Emil Coșeru). Ceva Însă lipsea montării : nu știam ce, de la Început. Dar printr-o lovitură de montaj bizară, mi am amintit o declarație a lui Mihai Berechet, pe care a făcut-o acum 35 de ani, la un vin : „eu nu am montat vreodată, un spectacol În care să nu fie măcar o femeie!”. Exact! Lipsea aici o femeie. Eu ca regizor, aș fi băgat-o, fiindcă era unde... La Paris, văd Într-un ziar un interviu despre o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe lîngă pereți, are o privire vag hăituită, mereu nesigură și cvasi umilă, aleargă mereu după profesori, să ceară detalii, a Învățat sute de versuri din clasicii teatrului, este conștiincios la culme și, Într-o seară, la un pahar de vin m-a forțat să decid :” Are o figură care ingenuizează verdictul!”. Nu știu precis ce Înseamnă asta, dar măcar sună frumos... Într-un spectacol mai vechi cu Avarul, la teatrul de păpuși, se folosea, des, expresia Bonjur de ziuă! Iată
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În lumea actorilor, și la unchiul său, Colea Răutu! E drept, că adaugă, spre-a nu exista dubii :” creația, cu toate satisfacțiile pe care ți le dă, se poate Înfăptui fără un excitant exterior, cum ar fi un pahar de vin? Eu cred că nu”. Și eu, Mitică!... Mai povestește, autorul, despre multele, lucrativele „șușe” la care a participat : cu impresarul Tașcă și artiștii Dan Spătaru, Aurelian Andreescu, Dolănescu, concluzia anticomunistului histrion fiind „ a avut și comunismul ăsta farmecul lui!”. Ceea ce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și, se pare, am nimerit Într un moment În care metroul era În renovare, peroanele arătînd mult mai rău ca la București ( de altfel, nici la Roma sau Barcelona nu arătau grozav!)! Arcul de Triumf - fără surprize. Am băut un vin pe Sena, pe un vaporaș-restaurant. E momentul să spun cîteva cuvinte și despre restaurantele Parisului. Ele sunt foarte multe, evident, și particularizate. Găsești, cum e firesc, tot ce vrei, la prețuri pentru toate buzunarele : de la 5 euro , la 500 de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
chinezesc ; am vrut să mîncăm, Într-o zi, la un restaurant cu specific ro mânesc - Chez Christina - dar tocmai la ora În care ne nimeriserăm, acesta era În curățenie... am băut pastis, cidru În trei variante (una din ele, excelentă!), vin, bere, ceaiuri, apă minerală. M-a surprins să constat că berea e cam la același preț cu vinul și sucurile. La Starbucks ( unde m-a dus băiatul meu) , cafenea celebră de la subsolul Luvrului, am degustat niște băuturi reci pe bază
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tocmai la ora În care ne nimeriserăm, acesta era În curățenie... am băut pastis, cidru În trei variante (una din ele, excelentă!), vin, bere, ceaiuri, apă minerală. M-a surprins să constat că berea e cam la același preț cu vinul și sucurile. La Starbucks ( unde m-a dus băiatul meu) , cafenea celebră de la subsolul Luvrului, am degustat niște băuturi reci pe bază de cafea, dar mai ales am rămas cu ochii la pungile atît de diverse ca aromă și tărie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ani, să-l consider pe tata un pervers”. M-au indignat inițial, apoi doar amuzat, cei care maltratează limbajul. O doamnă din Nădlag spune găldăbuj, În loc de caltaboș și șoancă - În loc de șuncă. Un vecin , originar de lîngă Botoșani zicea jin - În loc de vin și jișine ( vișine). Un regizor tehnic de la Bacău nu putea pronunța prenadez (rostea brenadeț), nici aracet (zicea anancet) ; o bătrînă din Pufești nu ar fi zis o fi, nici moartă ( preferînd sintagma a hi!). Să mai amintesc de deja celebrele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Sibiu)! Cert e că oricît de anti-comunist aș fi, recunosc că mă seacă la buzunar, În ultimii ani, cărțile. Căci din 350 de lei nu poți cumpăra 100 de cărți din colecția Biblioteca pentru toți! Dar 55 de litri de vin, da!... Citesc, În fine, o cronică scrisă cu umor , la o reprezentație bucureșteană, Într-o publicație centrală, care nici nu mai știu cum se cheamă. Concluzia cronicarului :” Cea mai bună scenă a spectacolului - nu există; cea mai proastă scenă a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]