50,154 matches
-
a fi critic este o vocație) există o subtilă legătură: aflarea vocației presupune atingerea unei maturități profesionale, descoperirea acelui centru spiritual și a unei supreme motivații care îți pot da curajul de a fi tu însuți, de a avea o voce distinctă de corul mentorilor sau autorilor pe care îi cunoști și i-ai studiat. Warren are năucitoarea sinceritate de a recunoaște acest simplu adevăr, cu riscul său de rigoare, și anume implicita afirmație că vocația, chiar dacă există de la bun început
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
Ștefan Iordache era fascinant. În felul cum fraza, cum pășea, cum respira, în detaliul gestului sau în vorbele privirii. Cu cei doi regizori a lucrat și după '89. Cu Purcărete a făcut Titus Andronicus unde violența cruzimii își schimba aiuritor vocile și fețele. Cu Cătălina Buzoianu l-a creat pe generalul Cearnota din Fuga. De fapt, așa îl duc pe Ștefan Iordache în memoria mea teatrală: de un braț îl ține pe Shakespeare, de celălalt pe Bulgakov. Este destinul hotărît al
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
între tot mai puținii susținători ai poeziei din timpurile noastre. Dar prin entuziasmul cu care apără importanța poeziei pentru formarea spiritului și a sufletului într-o epocă a desensibilizării și autismului computeristic, Perloff compensează din belșug tot mai des auzitele voci sceptice sau chiar ostile poeziei. În cea mai recentă carte a sa, Wittgenstein's Ladder: Poetic Language and the Strangeness of the Ordinary (rom. Scara lui Wittgenstein și ciudățenia obișnuitului), autoarea pornește de la constatarea că un număr îngrijorător de studii
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
nici obiectele. Copiii - doar dacă eroina îl iubește pe tatăl lor, femeile - doar dacă discută despre bărbați. Călătoriile, fie ele în cele mai faimoase locuri, vizitele în muzee, biserici i se par sarbede dacă nu apare măcar umbra, imaginea proiectată, vocea unui bărbat. Nu e atrasă de un anume gen, nu are o fascinație specială pentru un anumit tip. Are numai preferințe. Într-o primă fază, acești bărbați nu o interesează ca indivizi, ci ca o realitate globală liniștitoare și reconfortantă
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
două fapte: primo, mult invocatul număr al Dilemei care provoca o evaluare lucidă, intelectuală și nepatetică a modelului Eminescu în spațiul cultural românesc, număr care a stîrnit reacții incendiare și care a pus în mișcare un spectacol kitsch, pe variate voci de idolatrii; secundo: apariția, la Editura Humanitas, a cărții Testamentul unui eminescolog aparținînd lui Petru Creția, unul din spiritele contemporane nouă, care s-a dăruit studiului unei opere, un "eminescolog stricto sensu", pînă nu de mult în viață. A avea
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
A avea reacții și opiniuni adverse față de această carte presupune în primul rînd să o citești, iar paginile sînt cu mult mai numeroase decît cele din Dilema, să mergi la texte, la variante, să analizezi comparînd ș.a.m.d. Corul vocilor s-a redus semnificativ și nu știu dacă degetele de la o mînă îmi ajung pentru a număra specialiștii ce și-ar putea exprima punctele de vedere față de Testamentul lui Creția. În sensul celor spuse pînă acum, ideea de a face
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
vorbitorului, înghesuiți în pragul ușii, chiar dacă sala gazdă era o uriașă ballroom dintr-un mare hotel. Greenblatt e un orator fascinant, deși charisma lui e neobișnuită pentru un vorbitor iar elocința lui pare nelalocul ei în contextul comunicării orale: o voce blîndă, aproape slabă, figura calmă dar de o expresivitate atît de accentuată încît pe chip i se citesc limpede fiecare contur al gîndurilor. Greenblatt vorbește gîndind. Te simți privilegiat să-l asculți, de ca și cum ai fi intrat direct în universul
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
puse în lucru și realizate pe măsura popularității cu care maestrul Giuseppe continuă a fi și un star modern. De la New York la Tokio și firește în toată Europa, Centenarul agită staff-ul teatrelor lirice, pe generalii marilor sau micilor orchestre, vocile excepționale care pot fi numite - pe alese - "voci verdiene". Se cheltuiesc și se câștigă enorm de mulți bani. E important. Fără ei nimic nu este. De aceea, merită evocată realitatea că fidelii lui Verdi din România au avut cum să
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
cu care maestrul Giuseppe continuă a fi și un star modern. De la New York la Tokio și firește în toată Europa, Centenarul agită staff-ul teatrelor lirice, pe generalii marilor sau micilor orchestre, vocile excepționale care pot fi numite - pe alese - "voci verdiene". Se cheltuiesc și se câștigă enorm de mulți bani. E important. Fără ei nimic nu este. De aceea, merită evocată realitatea că fidelii lui Verdi din România au avut cum să simtă că fac parte dintr-o lume care
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
Goia, a lucrat remarcabil amănuntul și strategiile întregului - a fost înainte de toate un boom afectiv. Reușită a misiunii verdiene: imagini plastice decupate în spațiul sonor ca acte ale unei tragedii. Un derapaj al basului sau al sopranei, o paloare a vocii de alto, timbritatea inegală a tenorului... răstoarnă cîteva fire de pai carul cu fîn? Ce este sigur, această producție româno-italiană nu ar fi fost posibilă fără implicarea, de fapt și de drept, a melomanilor din "Rotary International" și "Lions International
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
-l capabil să stea încă în centrul Centenarului Verdi, cu o sută de argumente subtile, cu toate si bemolurile - vreo 50 de capcane - care la "Met" musai să sune tare. Inteligența lui transcende ceea ce este renumit a fi "una bella voce". Auzită pentru prima dată acolo, în anul 1968! Amprenta James Levine, baghetă și boss al Met-ului a făcut restul, care e aproape de tot. Nu am putut părăsi audiția, timp de patru ore, pentru că pauzele foarte lungi, au fost gândite și
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
un tehnician impecabil, ilustrul Claudio Abbado, este de ani buni dirijorul marilor performanțe. La cârma "Recviem"-ului, viziunea lui modela o pasiune mistică: întuneric-lumină. Tăcere înfiorată după Libera me Domine de morte aeterna. Filosofia vocală stă în a face din voce un instrument de teatru, explica Verdi. Pentru această frescă a Judecății de apoi care proiectează, ca și la marii pictori, imaginea autorului ei, mesajul a fost transmis, poruncitor, de patru voci redutabile: Angela Gheorghiu, Daniela Barcelona, Roberto Alagna și Julien
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
morte aeterna. Filosofia vocală stă în a face din voce un instrument de teatru, explica Verdi. Pentru această frescă a Judecății de apoi care proiectează, ca și la marii pictori, imaginea autorului ei, mesajul a fost transmis, poruncitor, de patru voci redutabile: Angela Gheorghiu, Daniela Barcelona, Roberto Alagna și Julien Konstantinos. Decorurile Radiodifuziunii suedeze și "Orfeon Donastiarra". Peste 24 de ore, Angela Gheorghiu (tot pe Arte) încheia programul "Soprane verdiene": el debutase cu Maria Callas. Față cu acestea "Traviata", film italian
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
pot include un eseu, aș zice, despre istoria biologică a țiparului, dar acest capitol cu țiparul își are sensul și scopul lui în roman. Tendința recentă din scrisul meu se îndepărtează de acest amestec auctorial de stiluri, mergând spre o voce determinată de personaje. Și Last Orders e un 'amestec', dar acolo se împletesc câteva voci și narațiuni la persoana întâi. Istoria e recompusă de personaje. Aș vrea să sper că prezența autorului mai că nu se simte. Nu mă văd
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
țiparul își are sensul și scopul lui în roman. Tendința recentă din scrisul meu se îndepărtează de acest amestec auctorial de stiluri, mergând spre o voce determinată de personaje. Și Last Orders e un 'amestec', dar acolo se împletesc câteva voci și narațiuni la persoana întâi. Istoria e recompusă de personaje. Aș vrea să sper că prezența autorului mai că nu se simte. Nu mă văd ca făcând parte din vreun grup de scriitori contemporani și nici nu simt că aș
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
Procedeul dvs. de bază este întreruperea repetată. Această întrerupere asigură suspansul și face povestirea să pară palpitant de adevărată. Striviți cronologia (descoperire mai veche), dar sfărâmați și punctul de vedere, povestiți când cu "eu", când cu "el", cu mai multe voci (ceea ce ține de noutatea Desperado). Această alternare apare des în The Sweet-Shop Owner. Vi se par importante procedeele pe care le folosiți, sau sunt simple unelte scriitoricești? Este în intenția dvs. să inovați tehnica narativă? G.S.: Nu mă simt în
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
așternute: "Picotesc, indiferență la peisajul elvețian care defilează prin fața compartimentului în care mă aflu. Visez, plec, fug spre insulele însorite unde îmi voi petrece vacanța împreună cu prietena mea Chloé. E lângă mine și vorbește. Aud, fără să ascult cu adevarat, vocea ei alto, inepuizabila, care, desi iritata de abuzul de tutun, e totuși muzicală. Râsetele se amestecă printre miile de cuvinte colorate care-i vin pe buze". Personajele au și fost introduse, căci despre cele două prietene din tren va fi
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
cu mama și cu Rosalie sînt dezvoltate în limbaje diferite, cu atitudini diferite, două fațete ale aceleiași fragil-cinice personalități. Aparițiile Iarinei Demian marchează autoritatea absolută într-un zîmbet tăios cît toată fața. Multă măsură în ce face pe scenă actrița, vocea regizorului temperînd surplusuri. Mai ștearsă decît de obicei mi s-a părut Dorina Chiriac, e drept într-un rol ușurel, fără anvergură. Și cromatic spectacolul este bine desenat, în alb-murdar și negru, o tensiune între viață și moarte ce sfîrșește
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
Max și Mama în "Weekend" cedează locul panicii simbolice. Pe fundalul căreia se conturează esența sufletească a personajelor: lașitatea pacifistă versus patriotismul belicos ce derapează în siluirea rațiunii și compromiterea limbajului. Sub imboldul ideilor primite de-a gata, megafonate de Vocea, lucrurile se precipită. Îndoctrinarea cu locuri comune de uz didactic privitoare la istoria națională, patrie etc. poate deveni în anumite minți deșănțare psihotică. Nu mai puțin periculoasă este și retragerea indiferentă, orbirea în fața violenței, frica de viață, de adevărul și
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
Antisemitism și "sindromul postcomunist". Cei doi reputați specialiști au participat la un simpozion internațional cu tema Evreii și antisemitismul în discursul public din țările europene postcomuniste, desfășurat la Universitatea Ebraică din Ierusalim, simpozion la care "spre deosebire de alte ocazii similare (cînd vocile participanților polonezi, ruși sau unguri au dominat întîlnirile), spațiul românesc a beneficiat de o atenție specială, avînd în vedere participarea unui mare număr de buni cunoscători ai situației românești". La colocviu, ni se spune, au participat și ambasadorii Poloniei, Cehiei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
că "Văzut din afară și văzut comparativ, cred că răspunsul opiniei publice e mai placid în România decât, să zicem, în Polonia sau Cehia. Antisemitismul continuă să fie considerat o problemă a evreilor, deși există, în lumea intelectuală, nu puține voci implicate în confruntarea, fără echivoc, cu antisemitismul și cu alte forme de xenofobie. Se manifestă și aici, pe terenul reacției (sau pasivității) publice, un fenomen pe care un sociolog britanic l-a denumit SEP, o prescurtare de la somebody else's
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
al optulea, o nouă modalitate artistică, perfect adecvată reprezentării fenomenului politic, structurii și mecanismelor puterii. Mihai Zamfir sesiza, dintr-o altă perspectivă, apariția, în aceeași perioadă, a unei specii aparte de roman, care s-ar caracteriza prin subiectivizarea accentuată a vocii auctoriale și prin utilizarea generalizată a unei narațiuni homodiegetice în care un singur personaj, un hiperpersonaj, de fapt, acaparează discursul; ca formulă stilistică, "narațiunea subiectivă" ar oferi totodată și "un răspuns ontologic la problemele unei realități în derivă". În Adio
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
personală a scriitorului. Doar în titlurile sub formă de rezumat ironic (ca în romanele din secolul al XVIII-lea cu care textul lui Sîrbu are mai multe afinități) ale celor douăzeci și două de capitole ale cărții se identifică o voce auctorială, diferită de cea a naratorului-personaj Candid. Dacă distincția dintre autor și narator indică ficționalitatea unui text, narațiunea subiectivă, homodiegetică și focalizarea internă fixă asupra naratorului-personaj principal relevă însă implicarea accentuată a autorului în actul enunțării, interferarea elementelor factuale cu
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
fixe, în seara de Ajun, nu cu atîtea zile înainte ori după, ca astăzi, cînd Crăciunul și Anul Nou se amestecă - nu era muzică deloc la pom și la masă. Melodia obișnuită era clinchetul paharelor și tacîmurilor în farfurii, murmurul vocilor (Doamne, oare de ce se vorbește astăzi atît de tare în astfel de ocazii, ca și cum am fi surzi cu toții, efect poate al zgomotului caracteristic civilizației noastre de la finele mileniului?), urările, rîsetele ușoare (o, nu hohotele deșănțate de azi), ca și glumele
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
România comunistă, și se intitulează Bach, custodele muzeului meu imaginar. La 250 de ani de la moartea lui Johann Sebastian, criticul muzical îi aduce un omagiu subiectiv de toată frumusețea acestui "muzician al lui Dumnezeu și Dumnezeu al muzicienilor" (parcă auzim vocea de neuitat a lui Iosif Sava), încercînd să arate cum s-a cristalizat imaginea lui Bach în conștiința lui, cum s-a aprofundat și a crescut în semnificații, datorită unor întîmplări, întîlniri ocazionale sau prietenii. Amintirile cu Bach", lăsate în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]