2,533 matches
-
operelor literare (fie chiar dialectale)”. Această concepție se vede bine în cazul limbii franceze. Standardizarea limbii literare a avut loc în perioada clasicismului (secolul al XVII-lea), pe baza limbajului aristocrației de la curtea regelui, care era foarte diferit de limba vorbită efectiv în afara acesteia. Normele limbii literare au fost urmate de scriitorii importanți ai acelui secol și ai celui următor. Ele au fost fixate prin gramatici și dicționare, devenind prescriptive și pentru predarea limbii în școli. Astfel, în acea epocă, limba
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
râuri, ghețari sau munți). Comuna este situată în sub-districtul Sur Tasna al districtului Inn, pe malul drept al râului Inn. Este formată din satul Tarasp, 10 sate și dealul castelului. Majoritatea populației () vorbește germana (52.4%), a doua cea mai vorbită limbă fiind retoromana (38.4%), iar a treia portugheza (3.4%). În ciuda dominației timp de câteva secole a austriecilor, populația a vorbit până la Primul Război Mondial dialectul retoroman vallader. În 1880, 92% dintre locuitori vorbeau retoromana, pentru ca procentul să scadă
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
mondial procentul a scăzut la 79% (în 1941). Limba germană a continuat să câștige teren, dar chiar și în 1970 45,3% din populație vorbea retoromana. În 1990 un procent de 58% putea vorbi retoromana, deși ea nu mai era vorbită ca limbă principală, iar în anul 2000 doar 46,6% mai puteau înțelege retoromana. Castelul Tarasp și "Trinkhalle" (sala de băut) sunt înscrise în lista monumentelor de patrimoniu de importanță națională din Elveția. Gara "Scuol-Tarasp" este stația terminus al rețelei
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
doi, scrise în cele două limbi ale acestora, "rustica romana lingua" (protofranceza) și limba germanică a francilor răsăriteni. Deși "rustica romana lingua" păstrată în scris nu mai este limba latină, ea nu poate fi considerată nici redarea fidelă a limbii vorbite de popor, pentru că aparține clericilor. Aceștia sunt influențați de latina bisericească a epocii și chiar de latina clasică, dat fiind că secolele VIII-IX sunt perioada așa-numitei „renașteri carolingiene”, în care s-a studiat intens latina clasică. Atunci devine latina
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
parte, "Le Jeu de la feuillée" (Jocul frunzișului) și, pe de altă parte " Le Jeu de Robin et de Marion" (Jocul lui Robin și Marion) și poemele lirice ale lui Adam de la Halle (truver din secolul al XIII-lea). În limba vorbită, trăsăturile comune ale dialectelor sunt privilegiate la Paris, unde se întâlnesc călători din diferite regiuni, care caută să folosească cât mai multe elemente de limbă comune. Dialectele sunt percepute ca aparținând aceleiași limbi, după cum reiese, de exemplu, dintr-o scriere
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
dialectului din Valois. În secolele XII-XIII, domeniul regal se extinde considerabil, cuprinzând provinciile Artois, Normandia, Touraine, Anjou, Poitou, ajungând până la Marea Mediterană prin înglobarea Comitatului de Toulouse. Trăsăturile comune ale dialectelor încep să se răspândească datorită prestigiului idiomului "françois". În limba vorbită, la aceasta contribuie deplasărilor ocazionate de Cruciade și alte mișcări de populație. Limba scrisă comună în curs de formare se răspândește de asemenea, prin intermediul membrilor numeroși ai administrației regale, deoarece începe să fie folosită și în aceasta, alături de latină. În
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
regele înființează în 1543 Tiparnița regală, destinată publicării de opere în greacă, ebraică și franceză. De altfel, bisericile protestante abandonaseră limba latină și răspândeau Biblia în traducere franceză. În același timp, față de celelalte idiomuri vorbite în regat, franceza ca limbă vorbită continuă să fie minoritară. Este vorbită de toată lumea numai la Paris și în alte câteva orașe din nord, iar în restul teritoriului de către aristocrație și marea burghezie, pe lângă limba locală. Cărturarii încep să fie conștienți de necesitatea unei limbi franceze
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
a provinciei. În secolul al XX-lea, concepția despre idiomurile locale se schimbă treptat. Lingviștii și, sub influența lor, o parte tot mai mare din opinia publică nu le mai consideră inferioare limbii franceze. De exemplu, idiomurile altele decât franceza vorbite tradițional pe teritoriul Franței pot fi predate în învățământul de stat. Revoluționarii de la sfârșitul secolului al XVIII-lea fiind burghezi instruiți în franceza clasicismului, normele gramaticale și ortografia rămân cele fixate în secolele XVII-XVIII. Doar lexicul suferă schimbări. Dintre multele
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
de lucrări de popularizare, ziare și reviste, dicționarele epocii. În cursul secolului al XX-lea, literatura se eliberează din ce mai mult de normele lingvistice clasice și prezintă un spectru foarte larg și variat de folosire a limbii. În varianta vorbită a registrului curent, și mai ales în varianta sa scrisă, precum și în registrul elevat, normele sunt respectate. Limbajul mijloacelor de informare în masă este influențat de franceza vorbită de majoritatea populației, mai ales de lexicul registrului familiar. În domeniul ortografiei
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
s-a așezat lângă o fântână 1/ a cărei apă se scurgea. 2/ - complement direct: Zmeul acesta este mai puternic decât frații lui 1/ pe care i-a lovit.2/ - complement indirect (în acuzativ): Am citit cartea 1/ despre caremi-ai vorbit. 2/ - complement indirect (în dativ): El a chemat elevul 1/ căruia i-a dat caietul. 2/ - complement circumstanțial de loc: Admirăm munții 1/ spre care ne îndreptăm pașii.2/ - complement circumstanțial de timp: Mi-am amintit ziua1/ în care am
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
de care adevărată, o luptă de gladiatori și o luptă pe mare. Spectacolul folosea 46 de cai, 500 de tone de nisip special și o echipă de 400 de persoane. Toate dialogului din spectacol erau în latină și aramaică (limbi vorbite în acea perioadă), cu o narațiune voiceover. Cu toate acestea, în ciuda reprezentației grandioase, un critic pentru "The Guardian" a remarcat că spectacolul nu reușea să inspire imaginația publicului său. În contrast, Battersea Arts Centre din Londra a prezentat în 2002
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
sau Teatrul (în ebraică:תיאטרון הבימה Teatron Habima, în ebraica vorbită „Habíma”, de la cuvântul ebraic Habimá - „scena”) este teatrul național al Israelului (declarat ca atare printr-o hotărâre a guvernului israelian în octombrie 1958). Habima a fost cel dintâi teatru în limba ebraică. El se află în piața Habima din centrul
Habima () [Corola-website/Science/335837_a_337166]
-
nucleu geografic său politic. Diferențele religioase între etnicii albanezi i-au obligat pe liderii naționaliști să dea mișcării naționale un caracter pur laic, ceea ce i-a înstrăinat pe liderii religioși. Cel mai important factor care îi unea pe albanezi, limba vorbită, nu avea o formă literară standard și nici măcar un alfabet. Fiecare din cele trei variante disponibile, cel latin, cel chirilic și cel arabesc, implicau diferite conotații politice și religioase față de care există un segment al populației care se opunea. În
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
grand-mère" „o bunica” sau "ce n’est pas grand-chose" „nu e mare lucru”, deoarece în franceză veche "grand" avea doar această formă la singular. Altă excepție este cazul numelui predicativ într-una din construcțiile de scoatere în evidență din limba vorbită. Astfel construcția fără scoatere în evidență "Cette invitation est très gentille" „Invitația aceasta e foarte amabila” devine "C’est très gentil, cette invitation" „E foarte amabila invitația asta”. De regulă, gradele de comparație se formează astfel: Adjectivul "bon, -ne" „bun
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
pentru toată viața”. "Ceci" aparține tot registrului elevat. Anticipa de regulă ceea ce îi urmează: "Dites-lui ceci : îl est toujours le bienvenu chez nous" „Spuneți-i aceasta: este totdeauna binevenit la noi”. "Ça" provine din "cela" și este folosit în limba vorbită și în locul lui "ceci": "C’est très grave. Tu aș pensé à ça ?" „E foarte grav. Te-ai gândit la asta?”, "Je peux te dire ça : Jules ne reviendra jamais" „Pot să-ți spun asta: Jules nu se va întoarce
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Asemenea tema poate fi: Alt procedeu prin care o parte de propoziție devine tema este trecerea predicatului la diateza pasivă: "Pierre accuse Paul" „Pierre îl acuză pe Paul” → "Paul est accusé par Pierre" „Paul este acuzat de Pierre”. În limba vorbită este posibilă scoaterea în evidență a unei părți a propoziției numai prin accentuare mai puternică, ce implică și creșterea înălțimii vocalei accentuate: Scoaterea în evidență sesizabila și în scris are loc prin construcții cu cuvinte suplimentare. Una dintre construcțiile de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
plec”, Vous, vous n’avez rien à craindre" „Dumneavoastră nu aveti de ce să vă temeți”. Și pronumele demonstrativ neutru neaccentuat "ce" poate fi scos în evidență prin anticipare cu pronumele corespunzător de forma accentuată "cela" sau varianta acestuia din limba vorbită, "ça": "Cela/Ça, c’est vrai" „Această/Asta e adevărat”. Scoaterea în evidență a complementului direct seamănă cu cea a subiectului, inclusiv prin faptul că și acesta ajunge la începutul propoziției: Acest procedeu este folosit și pentru scoaterea în evidență
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
nu”. "Pas" trebuie omis în unele propoziții formule consacrate: "și je ne me trompe" „dacă nu mă înșel”. "Ne" sau "pas" pot lipsi facultativ și în funcție de registrul de limbă. În cel familiar, dar tot mai frecvent și în cel curent vorbit, "ne" este omis: "J’ai rien dit" „N-am zis nimic”. "Pas" poate lipsi în registrul elevat după verbe precum "pouvoir" „a putea”, "cesser" „a înceta”, "oser" „a îndrăzni”, "savoir" „a ști”: "Vous ne pouvez le nier" „Nu puteti nega
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
conjuncționale subordonatoare este obligatorie în forma lor originară. Aceasta este valabil pentru cele care introduc întrebările indirecte și aproape totdeauna pentru conjuncția simplă "que": Alteori conjuncția sau locuțiunea poate fi repetată în forma sa originară, dar nu este obligatoriu. Limba vorbită preferă repetarea, iar cea scrisă evitarea acesteia: Cazul cel mai rar este când conjuncția nu este nici repetată, nici înlocuită. Acest lucru este posibil atunci cand între subordonate este o relație semantica și logica puternică și/sau atunci când au ca subiect
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
regionale, de exemplu în cea din sudul Franței este o variantă lyoneză, în cea din Québec una montréaleză, în cea din Antile una haitiană, în cea din Oceanul Indian una din Mauritius etc. Particularitățile acestor variante se datorează mai ales limbilor vorbite altădată sau și în prezent în această parte a Franței. Drept exemplu, prezentăm în continuare specificitățile fonetice ale variantei vorbite în regiunea orașului Lille (după abrevierea „vs.” este dată pronunțarea standard): Aceste variante sunt influențate în principal de limba occitană
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
din Antile una haitiană, în cea din Oceanul Indian una din Mauritius etc. Particularitățile acestor variante se datorează mai ales limbilor vorbite altădată sau și în prezent în această parte a Franței. Drept exemplu, prezentăm în continuare specificitățile fonetice ale variantei vorbite în regiunea orașului Lille (după abrevierea „vs.” este dată pronunțarea standard): Aceste variante sunt influențate în principal de limba occitană dominantă în regiunile din sudul Franței înainte de impunerea francezei, dar vorbită și în prezent. Ca exemplu, iată mai jos pricipalele
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
Drept exemplu, prezentăm în continuare specificitățile fonetice ale variantei vorbite în regiunea orașului Lille (după abrevierea „vs.” este dată pronunțarea standard): Aceste variante sunt influențate în principal de limba occitană dominantă în regiunile din sudul Franței înainte de impunerea francezei, dar vorbită și în prezent. Ca exemplu, iată mai jos pricipalele caracteristici fonetice ale francezei vorbite în Languedoc și în Provence: Franceza vorbită în Belgia este influențată mai ales de limbile picardă și valonă, iar în Bruxelles de limba flamandă. Sistemul vocalic
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
după abrevierea „vs.” este dată pronunțarea standard): Aceste variante sunt influențate în principal de limba occitană dominantă în regiunile din sudul Franței înainte de impunerea francezei, dar vorbită și în prezent. Ca exemplu, iată mai jos pricipalele caracteristici fonetice ale francezei vorbite în Languedoc și în Provence: Franceza vorbită în Belgia este influențată mai ales de limbile picardă și valonă, iar în Bruxelles de limba flamandă. Sistemul vocalic din franceza belgiană este mai conservator decât cel al majorității variantelor din Franța. De
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
nu s-a putut impune în toată țara respectivă, de aceea se recurge în continuare la franceză. Limba învățămâtului și a mass mediei este de asemenea aproape exclusiv franceza. În același timp, majoritatea populației este bilingvă, și aceasta influențează franceza vorbită aici, care prezintă o paletă foarte variată în ceea ce privește nivelul ei de cunoaștere și abaterile sale de la standard. Aceasta depinde de gradul de școlarizare a vorbitorilor. Există continuum în două direcții: între franceză și limba locală și între diferitele niveluri ale
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
de perfecțiunea rațiunii („atticism”) . Dintre gânditorii iudaismului, el se opunea concepțiilor lui Maimonide și Avraham ibn Ezra, preferându-le, în schimb, pe cele ale lui Iuda Halevi. S.D. Luzzatto a sprijinit reașezarea evreilor în Țara Sfântă și renașterea limbii ebraice vorbite, și s-a opus aspirației de asimilare a evreilor în neamurile din Europa, precum și iudaismului reformat. Concepția iudaică a lui S.D. Luzzatto nu și-a făcut prea mulți discipoli, nici între adepții mișcării Haskala, care l-au considerat prea conservator
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]