7,219 matches
-
respective, ca și cum acestea ar fi străine de limbaj și de limbă și ar ajunge numai întîmplător în situația de a fi antrenate în aceste jocuri. Asemenea opinii se fundamentează pe faptul că folosirea limbii presupune un permanent act de creație, vorbitorul utilizînd-o de fiecare dată altfel decît ceilalți și decît el însuși mai înainte. Ca atare, ceea ce atrage atenția în primul rînd atunci cînd se fac referiri la limbă este faptul că ea se ceează mereu și, de aceea, aceste reguli
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cînd se fac referiri la limbă este faptul că ea se ceează mereu și, de aceea, aceste reguli ale creației se relevă ca ținînd de esența ei. Răspunsul dat de gramatica generativă la problema folosirii creatoare a limbii este că vorbitorii pot produce și înțelege noi enunțuri pentru că au însușită o gramatică, adică un dispozitiv care atribuie o reprezentare semantică și una fonetică oricărei propoziții dintr-o limbă dată, formulare ce nu contribuie însă la elucidarea lucrurilor. Indiferent de procentele ce
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
contribuie însă la elucidarea lucrurilor. Indiferent de procentele ce ar fi atribuite limbii sub raportul ei de realitate sau de activitate, investigarea științei lingvistice trebuie să pornească de la origine, de la răspunsul la întrebarea de unde își însușește și cum își formează vorbitorul știința lingvistică. Eugen C o ș e r i u subliniază că "o limbă este o deprindere, un <obicei> care se învață prin imitație"241, iar a ști o limbă înseamnă "a ști să vorbești după tradiția unei comunități"242
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
funcționează limba în comunitatea sa, adică un cuantum de impuneri (de reguli) sociale și culturale specifice comunității respective care-i orientează activitatea lingvistică în limitele fixate prin realizările tradiționale 243. În acest context, individul învață și că activitatea sa ca vorbitor constă în folosirea liberă a unor posibilități ale limbii (sistemul) prin raportarea a anumite reguli (norma), el înscriindu-se sau nu în limitele acestor reguli. Știința lingvistică vizează însă în acest caz în primul rînd norma, știința sistemului, deși nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în primul rînd norma, știința sistemului, deși nu-i este străină, rămî-nînd pe un plan mai îndepărtat. De altfel, însăși viața spirituală a comunității se manifestă avînd la bază norma. Această știință (cunoaștere) nu este singura pe care o deține vorbitorul, fiindcă acesta are și o extinsă știință despre alte realități din mediul său natural și social și chiar din alte medii. Știința lingvistică se transformă în vorbire atunci cînd semnele lingvistice sînt dirijate spre obiecte, cînd desemnarea lor potențială devine
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
le concepea Ferdinand de Saussure− unesc o imagine acustică cu imaginea unei clase de obiecte (noțiunea), iar, în vorbire, folosirea concretă a semnului face ca din clasa de obiecte să se selecteze obiectul despre care este vorba și despre care vorbitorul are o cunoaștere actuală (simultană actului de vorbire sau raportată la momentul actului de vorbire)244. Maniera de structurare a faptelor de limbă în vorbire ține însă tot de știința lingvistică a vorbitorului. Se produce astfel o integrare între o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
despre care este vorba și despre care vorbitorul are o cunoaștere actuală (simultană actului de vorbire sau raportată la momentul actului de vorbire)244. Maniera de structurare a faptelor de limbă în vorbire ține însă tot de știința lingvistică a vorbitorului. Se produce astfel o integrare între o cunoaștere actuală și o știință anterioară posibilă printr-o succesiune de determinări care însoțesc semnul lingvistic, orientîndu-i întrebuințarea, particularizîndu-i referința, concretizîndu-i desemnarea și atribuindu-i un sens. Ca atare, știința lingvistică a vorbitorului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbitorului. Se produce astfel o integrare între o cunoaștere actuală și o știință anterioară posibilă printr-o succesiune de determinări care însoțesc semnul lingvistic, orientîndu-i întrebuințarea, particularizîndu-i referința, concretizîndu-i desemnarea și atribuindu-i un sens. Ca atare, știința lingvistică a vorbitorului cuprinde sub acest aspect atît regulile de raportare la realitate, cît și regulile determinării, adică ale ambianței în care se folosește semnul respectiv. Pe această știință, care constituie fundamentul vorbirii, se întemeiază competența lingvistică și se structurează conștiința lingvistică. Ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
această știință, care constituie fundamentul vorbirii, se întemeiază competența lingvistică și se structurează conștiința lingvistică. Ca orice cunoaștere, adică avînd aspect procesual, știința lingvistică este o realitate care evoluează, se schimbă, pe măsură ce evoluează celelalte tipuri de cunoaștere care caracterizează pe vorbitor și pe măsură ce relația vorbitorului cu limba sa se modifică printr-o mai profundă pătrundere în tainele ei. Dar, știința lingvistică se poate îmbogăți și prin performanța vorbitorului de a-și însuși, alături de limba maternă și o altă limbă sau alte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fundamentul vorbirii, se întemeiază competența lingvistică și se structurează conștiința lingvistică. Ca orice cunoaștere, adică avînd aspect procesual, știința lingvistică este o realitate care evoluează, se schimbă, pe măsură ce evoluează celelalte tipuri de cunoaștere care caracterizează pe vorbitor și pe măsură ce relația vorbitorului cu limba sa se modifică printr-o mai profundă pătrundere în tainele ei. Dar, știința lingvistică se poate îmbogăți și prin performanța vorbitorului de a-și însuși, alături de limba maternă și o altă limbă sau alte limbi. Conștiința lingvistică Știința
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care evoluează, se schimbă, pe măsură ce evoluează celelalte tipuri de cunoaștere care caracterizează pe vorbitor și pe măsură ce relația vorbitorului cu limba sa se modifică printr-o mai profundă pătrundere în tainele ei. Dar, știința lingvistică se poate îmbogăți și prin performanța vorbitorului de a-și însuși, alături de limba maternă și o altă limbă sau alte limbi. Conștiința lingvistică Știința lingvistică fundamentează o structurare interioară, spirituală a vorbitorului, devine deci un fapt de conștiință cu caracter formativ, constitutiv și distinctiv. Conștiința lingvistică se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai profundă pătrundere în tainele ei. Dar, știința lingvistică se poate îmbogăți și prin performanța vorbitorului de a-și însuși, alături de limba maternă și o altă limbă sau alte limbi. Conștiința lingvistică Știința lingvistică fundamentează o structurare interioară, spirituală a vorbitorului, devine deci un fapt de conștiință cu caracter formativ, constitutiv și distinctiv. Conștiința lingvistică se formează treptat, fără a putea fi impusă 245 și dă vorbitorului identitate în raport cu cei care folosesc alte limbi și sentimentul comuniunii cu ceilalți vorbitori ai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbă sau alte limbi. Conștiința lingvistică Știința lingvistică fundamentează o structurare interioară, spirituală a vorbitorului, devine deci un fapt de conștiință cu caracter formativ, constitutiv și distinctiv. Conștiința lingvistică se formează treptat, fără a putea fi impusă 245 și dă vorbitorului identitate în raport cu cei care folosesc alte limbi și sentimentul comuniunii cu ceilalți vorbitori ai limbii sale. Conștiința, în general, este facultatea omului de a cunoaște și de a aprecia propria sa realitate, integrînd aspecte ale cunoașterii (reprezentării), evaluării (sentimentului) și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a vorbitorului, devine deci un fapt de conștiință cu caracter formativ, constitutiv și distinctiv. Conștiința lingvistică se formează treptat, fără a putea fi impusă 245 și dă vorbitorului identitate în raport cu cei care folosesc alte limbi și sentimentul comuniunii cu ceilalți vorbitori ai limbii sale. Conștiința, în general, este facultatea omului de a cunoaște și de a aprecia propria sa realitate, integrînd aspecte ale cunoașterii (reprezentării), evaluării (sentimentului) și acțiunii (voinței)246. Considerată de Henri E y247 ca fiind o organizare a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
francez conștiinței, ca urmare a identificării unui statut ontologic specific, își desăvîrșește latura obiectivă prin limbă, căci obiectivitatea la nivel social este dată de trecerea subiectivului afară de sine, în primul rînd de comunicarea prin limbă, de modelarea reciprocă a conștiințelor vorbitorilor. În ultimă instanță și în sensul etimologic al cuvîntului latin con-sciencia, conștiința este o cunoaștere de sine, iar întrucît sinele cuprinde cunoașterea despre lume, conștiința este luarea la cunoștință despre ceea ce este știut că există, este deci o știință interpretată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ale ei (conștiința națională, socială, politică, religioasă, artistică). În linii generale, modalitățile de structurare ale conștiinței lingvistice se bazează pe două dintre funcțiile de bază ale limbii: nominația și comunicarea. Prin nominație, se realizează relația plurivalentă dintre eu și realitate; vorbitorul, însușindu-și tradiția lingvistică a comunității sale, își desă-vîrșește nu numai știința lingvistică, ci integrează în conștiința sa o concepție, o ideologie în virtutea căreia realizează numirea obiectelor și, uneori, o anumită apreciere și o atitudine în legătură cu realitățile și cu numele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deveni valori umanizate, păstrate în memoria indivizilor vorbitori, și nici elemente ale circuitului social în comuni-care. Majoritatea numelor și a noțiunilor desemnate prin ele rămîn însă în afara atitudinii evaluative evidente și nu sînt însoțite, prin urmare, de participarea sentimentală a vorbitorilor, în vreme ce unele, între care în primul rînd numele etnic 248 -pe care și-l conferă o comunitate sau care îi este atribuit de alte comunități (învecinate)antrenează evaluarea de către conștiința vorbitorilor 249. De acest aspect evaluativ al conștiinței lingvistice ține
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu sînt însoțite, prin urmare, de participarea sentimentală a vorbitorilor, în vreme ce unele, între care în primul rînd numele etnic 248 -pe care și-l conferă o comunitate sau care îi este atribuit de alte comunități (învecinate)antrenează evaluarea de către conștiința vorbitorilor 249. De acest aspect evaluativ al conștiinței lingvistice ține și așa-numitul imaginar lingvistic 250, care ar cuprinde observațiile ce reflectă imaginile pe care le au locutorii despre propria limbă și despre limbile altora. Aceste imagini pornesc de la anumite convingeri
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și pot genera atitudini concretizate în opinii privind originea și caracterul limbii, valorile și scăderile ei ori trăsăturile unor cuvinte, forme, construcții etc.251 În cea mai mare parte, aceste opinii sînt explicabile prin viața socială, prin faptul că fiecare vorbitor își însușește o dată cu cunoașterile despre limbă și ideile sau reflecțiile despre această limbă. În acest mod, conștiința vorbitorului obișnuit poate avea elemente în mod evident deosebite de conștiința specialistului, degajată, de obicei, de orice implicare subiectivă. Realitatea exterioară devine proprie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unor cuvinte, forme, construcții etc.251 În cea mai mare parte, aceste opinii sînt explicabile prin viața socială, prin faptul că fiecare vorbitor își însușește o dată cu cunoașterile despre limbă și ideile sau reflecțiile despre această limbă. În acest mod, conștiința vorbitorului obișnuit poate avea elemente în mod evident deosebite de conștiința specialistului, degajată, de obicei, de orice implicare subiectivă. Realitatea exterioară devine proprie individului vorbitor prin faptul că acesta o păstrează în conștiința sa prin numele pe care le aplică diferitelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
diferitelor segmente sau aspecte ale ei. Dar, această relație eu realitate este complinită de relația eu alt eu prin actul comunicării, care reprezintă transferul informativ de la un individ la altul. Acest transfer presupune și desăvîrșește o manieră similară pentru conștiințele vorbitorilor în realizarea nominației și în folosirea acelorași mijloace comunicative. Astfel, nominația și comunicarea, ca relație cu realitatea și ca relație între membrii societății, fundamentează conștiința de sine individuală iar, ca sumă de modalități și mijloace comune pentru aceeași comunitate (etnică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nominația și comunicarea, ca relație cu realitatea și ca relație între membrii societății, fundamentează conștiința de sine individuală iar, ca sumă de modalități și mijloace comune pentru aceeași comunitate (etnică), participă la realizarea conștiinței de sine comunitare. De obicei, conștiința vorbitorului nu realizează însă faptul că limba se schimbă, fiindcă pentru el limba este un instrument pe care înțelege să-l utilizeze cînd și cum are nevoie și, de aceea, în mod obișnuit, conștiința linvistică are o accentuată latură practică, chiar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
încît scriitorii elvețieni de limbă germană se asimilează literaturii germane, în vreme ce cei de limbă franceză aparțin literaturii franceze. Știința lingvistică, atunci cînd este convertită în conștiință lingvistică, devine evidentă în cazul tuturor compartimentelor limbii, fenomen cu o pronunțată manifestare dacă vorbitorul ajunge în contact cu o altă limbă ce conține particularități nespecifice limbii sale. Astfel, fonologia a demonstrat că fonemele, forme abstracte ale realizărilor variate ale sunetelor limbii, asigură recunoașterea și producerea sunetelor propriei limbi, iar la contactul cu vorbitorii altor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dacă vorbitorul ajunge în contact cu o altă limbă ce conține particularități nespecifice limbii sale. Astfel, fonologia a demonstrat că fonemele, forme abstracte ale realizărilor variate ale sunetelor limbii, asigură recunoașterea și producerea sunetelor propriei limbi, iar la contactul cu vorbitorii altor limbi, duc la perceperi incorecte și la asimilări nediferențiate ale unor sunete circumscrise altor foneme în aceste limbi 253. Louis Hjelmslev 254 denumește conștiința lingvistică sentimentul limbii și arată că, în germană, [t] și [d] se diferențiază prin caracter
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în acord cu principiile de funcționare ale uneia sau alteia dintre limbi. La nivelul morfologiei, conștiința lingvistică se relevă îndeosebi atunci cînd anumite categorii gramaticale au redări diferite în limbi diferite. Este edificator în acest sens efortul depus de un vorbitor al limbii române pentru a deprinde categoria aspectului verbal, exprimată la nivel morfologic în unele limbi slave sau germanice, dar realizată prin mijloace lexicale în limba sa maternă. Cu mari dificultăți deprinde, de asemenea, un maghiar exprimarea morfologică a categoriei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]