4,110 matches
-
greșită, pentru că mi le luam drept model de suprem dispreț pentru banalitatea adevărurilor altuia. Abia acum, după ce am violat, odată cu tainele lui Abulafia, și sufletul lui Belbo, știu că ceea ce mie mi se părea doar un fel de a rupe vraja, pe care eu Îl luam drept precept de viață, pentru el era o formă a melancoliei. Acel libertinism intelectual deprimat al lui ascundea o disperată sete de absolut. Lucru greu de Înțeles la prima vedere, fiindcă Belbo compensa momentele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
peste Încăperi, În inima pământului, pline de inscripții. Care se află mai ales În acelea pe care speologii le numesc alveole laterale. Sunt reprezentări hieratice, de origine druidică. Scrijelite Înainte de sosirea romanilor. Cezar trecea pe deasupra, iar aici se urzea rezistența, vraja, capcana. Și mai sunt simbolurile catarilor, da, domnilor, catarii nu erau numai În Provence, ăia din Provence au fost distruși, cei din Champagne au supraviețuit În secret și se reuneau aici, În aceste catacombe ale ereziei. O sută optzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
al ruletei (și ar fi fost mai bine așa), și dorise să fie un rabin necredincios. Acum nu-mi amintesc exact ce anume s-a Întâmplat, dar Belbo interveni cu bunul lui simț de om de pe malul Padului și rupse vraja. Colonelului Îi mai rămâneau alte rânduri de interpretat și toți voiam să aflăm. Și era deja șase seara. Șase, am gândit eu, care este și optsprezece. „Bine, zise Belbo. „Treizeci și șase pe secol, cavalerii se apropie pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În ajunul războiului, și până la ultima suflare. Rețineți că, Într-o versiune a legendei, Argonauții văd o cupă, o cupă, zic, planând pe deasupra Muntelui Lumii, unde e Arborele Luminii. Argonauții găsesc Lâna de Aur și corabia lor este dusă prin vrajă În plină Cale a Laptelui, În emisfera australă unde, Împreună cu Crucea, Triunghiul și Altarul, stăpânește și afirmă natura luminoasă a Dumnezeului veșnic. Triunghiul simbolizează Treimea divină, crucea - dumnezeiasca Jertfă din iubire, iar altarul e Masa Cinei, care susținea Cupa Învierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceva mult mai greu de prins, lucid vizionară și capabilă de niște modalități subterane de a raționa. O simțeam frământată de patimi străvechi, atentă să și le țină În frâu, patetică În ascetismul ei care-i poruncea să le refuze vraja. Mi-am dat seama de splendidele-i contradicții văzând-o cum discuta cu colegii ei. Erau reuniuni În case prost mobilate, Împodobite cu câteva postere și cu multe obiecte folcloristice, cu portrete ale lui Lenin și teracote din nord-estul continentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
periscop, În timp ce, pentru a lupta Împotriva furnicăturilor din picioare, le mișcam ca și cum aș mai fi sunat și acum agogõ-ul. Vezi, Îmi ziceam eu, ca să te sustragi puterii necunoscutului, ca să-ți demonstrezi ție Însuți că nu crezi În el, Îi accepți vrăjile. Ca un ateu Înveterat, care noaptea l-ar vedea pe diavol și ar raționa În chip ateist astfel: el, desigur, nu există, iar ce văd e o iluzie a simțurilor mele agitate, poate depinde de digestie, dar el nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aerul unui unchi indulgent, o invită să ia loc, ne Însoți până la ieșire. Ne trezirăm În stradă și ne Îndreptarăm spre Pilade, cu mașina mea. Belbo amuțise. N-am vorbit deloc tot drumul. Dar la tejgheaua barului trebuia să rupem vraja. „Mi-ar părea rău să vă fi dat pe mâinile unui nebun”, am spus eu. „Nu”, zise Belbo. „Omul le pătrunde bine, e subtil. Numai că trăiește Într-o lume diferită de a noastră.” Apoi adăugă: „Sau aproape”. 49 Traditio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
boabele de pe știuleți cu o poftă nemaipomenită. Ochii Prințesei nu se mai săturau privind scânteile focului ca niște jeturi luminoase ce se înălțau spre cerul albastru, înstelat, pierzânduse în întunericul nopții. Pocnetul scânteilor și al știuleților ce se coceau sporea vraja stării ei de visare, în care fiecare scânteie ce se înălța transmitea un gând bun, o chemare, o sărutare către mama ei prefigurată în cea mai luminoasă stea. Când toți erau cuprinși de aripa somnului, doar Prințesa și cei doi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
veneau chiar ele la cort. O dată a venit o femeie cu fata ei care trecuse de treizeci de ani și nu se mai măritase. Părinții erau foarte îngrijorați și au recurs la descântece, crezând că cineva i-a făcut fetei vrăji. Brândușo, am venit la tine să ne ajuți că uite fata asta a mea, Aurica nu-și mai găsește jumătatea să-și întemeieze și ea o familie. — Are gândul la vreun băiat? — Ar avea, dar nu se leagă nimic. Îi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Îi vom duce la medic. Știi că mamei Zina și tatălui Sebi le descântam? Nu te cred. — Vrei să spui că nu știu descânta? Am trăit atâta timp în șatră. Cum să nu fi știut? Dacă vrei îți fac și vrăji, glumește Teofana. — M-ai vrăjit până peste cap. Ce vrăji să-mi mai faci?o strânge cu drag de obraji și-o sărută Cezar. Foarte bine. Dacă avem un vraci în casă, nu vom mai cheltui banii cu medicii. Îți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în întregime, cum nu-l cunoaștem nici noi, precis. A pronunțat doar jumătate de vocabulă sau, mai degrabă, un morfem, ceva introductiv. Ca în emeth, nu? Unde, dacă scoți întâiul sunet, e-ul cvasi-protetic, rămâne restul, meth, adică mort. Iar vraja se desface, făcătura se sparge, portalul se închide, Golemul se năruie și se întoarce în pământ! Cel puțin, așa spune legenda... În argou, vă rog, ca să pricep și eu! Ce legendă, măi? Golemul din Praga nu este deloc legendă! În
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
voi! Sunteți cu mine! Dacă va fi hrănit, până la cântători, cu carne omenească sau cu sânge, mârșavul boț însuflețit, de-o șchioapă, va răsări, va crește și va tot crește, înzecit, cum cresc libărcile și scorpia și șerpii, prin puterea vrăjilor demoniace, necromantice, a farmecelor ce l-au zămislit; și se va preschimba, din embrion, în Plaga Plăgilor! Într-un Tartor, într-un Ne-Asemeni, într-o Ne-Ființă, într-o entitate cu desăvârșire rea, spurcată, crudă, nemiloasă, ce va conduce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cuminte... Îmi promiți ?... Promite-mi! El se sculă brusc, ca și cum s-ar fi trezit din vis și zise aspru: ― Îți jur!... Jur! Se așeză lângă ea, pe dunga patului. Jurământul li se părea acum amândurora exagerat. Cuvântul parcă destrămase din vraja ce se țesea în jurul lor. Tanța, ca o scuză și un îndemn, se crezu obligată să dea lămuriri. Nu se gândise să vie pe aici nici azi. De ce să mai vie dacă el n-o iubește mult, nespus de mult
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dealul dinspre răsărit se înalță ca un cucui vârful pe care sătenii îl numesc Baba Ghicea. Cei mai bătrâni spun că chiar sub cucuiul acela de deal a trăit o vrăjitoare uitată de moarte. Știa să facă tot felul de vrăji și bune și rele, stăpânea taina ierburilor de leac, înțelegea glasul animalelor sălbatice, dar și mersul vremii numai de ea știută. Dacă cei care au supraviețuit molimei au plecat, legenda spune că baba a rămas acolo și numele dealului ar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Bineînțeles că și a mea, mai ales că eram apropiați ca vârstă, iar ea a văzut în mine pe tânărul care-i poate fi aproape de suflet. Eu nu știu dacă am sedus-o, dar ea m-a prins într-o vrajă, precum viermele de mătase își țese coconul în care se va transforma. La început, ne-am împrietenit, apoi la vârsta adolescentă s-a declanșat acel sentiment al iubirii pure, neîncărcat de doruri și patimi trupești. Chiar după vreo două săptămâni
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
al autorităților lingvistice : statul minimal al limbii, libertatea de inițiativă a individului... „Doar că atunci ele nu mai pot fi traduse...”, îmi șoptește filoloaga mea de soție. S-ar părea că are dreptate. Operațiunea Vrăjitoarea „Ghicitoarele au șantajat vedetele cu vrăjile lor !” - a vuit toată presa de săptămîna trecută. „Ele își amenințau victimele că dacă nu continuă să apeleze la practicile lor vor fi și ele blestemate.” Cum ? Cam așa : Oana : În acest moment eu am cheia, am totul [n.r. - de la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
presă. În schimb, ni se oferă un comentariu care te face să-ți pierzi capul : „Saudiții nu le impozitează, le decapi tează !”. Devine serios !... În continuare, vrăjitoarele cu pricina ne sînt prezentate ca „așa-zisele vrăjitoare”, care „păcăleau clienții cu vrăji”. Mă întreb cum ar arăta atunci „adevăratele vrăjitoare”. Și mai am o nedumerire : păi dacă sînt „vrăjitoare”, ce altceva ar trebui să facă, dacă nu „vrăji” ? Mai mult, ni se spune și oficial că „șantajul” consta în amenințarea că vrăjile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vrăjitoarele cu pricina ne sînt prezentate ca „așa-zisele vrăjitoare”, care „păcăleau clienții cu vrăji”. Mă întreb cum ar arăta atunci „adevăratele vrăjitoare”. Și mai am o nedumerire : păi dacă sînt „vrăjitoare”, ce altceva ar trebui să facă, dacă nu „vrăji” ? Mai mult, ni se spune și oficial că „șantajul” consta în amenințarea că vrăjile o să se întoarcă împotriva clienților. Deci problema este că Vanessa și Melissa nu erau vrăjitoare „pe bune” și nu făceau corect și decent vrăjile ? „Niște fake-uri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vrăji”. Mă întreb cum ar arăta atunci „adevăratele vrăjitoare”. Și mai am o nedumerire : păi dacă sînt „vrăjitoare”, ce altceva ar trebui să facă, dacă nu „vrăji” ? Mai mult, ni se spune și oficial că „șantajul” consta în amenințarea că vrăjile o să se întoarcă împotriva clienților. Deci problema este că Vanessa și Melissa nu erau vrăjitoare „pe bune” și nu făceau corect și decent vrăjile ? „Niște fake-uri, dom’le !” - pare să ne sugereze presa. Pe bune sau nu, vrăjitoarele cu pricina
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dacă nu „vrăji” ? Mai mult, ni se spune și oficial că „șantajul” consta în amenințarea că vrăjile o să se întoarcă împotriva clienților. Deci problema este că Vanessa și Melissa nu erau vrăjitoare „pe bune” și nu făceau corect și decent vrăjile ? „Niște fake-uri, dom’le !” - pare să ne sugereze presa. Pe bune sau nu, vrăjitoarele cu pricina nu ar fi interesat pe nimeni dacă nu ar fi fost săltate cu mascați și, mai ales, dacă nu s-ar fi răspîndit zvonul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dus la culcare. M-am zvârcolit toată, noaptea într-o semitrezie amorțită, cu fragmente de vise fără noimă, am transpirat până am făcut fleașcă așternutul, am gemut în somn. În noaptea aceea am avut prima menstră. Firește, odată ajunsă acasă, vraja s-a destrămat. Mama a ieșit din spital după vreo trei săptămâni și cam tot după atâta timp a început școala. Prin octombrie, mătușa a trecut pe la noi cu unchiul Ștefan și cu Marcel și familiile noastre s-au certat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce-i cu voi? Comandantul gărzii a crezut că au intrat În unitate niște țărani să fure. Cred că, așa cum stăm toți trei cu ochii bleojdiți pe santinelă, arătăm ca niște tîmpiți. Ca niște tîmpiți radioși, pentru că deodată ieșim de sub vraja lui Portocală. Picăm În realitate din acest eroism de desene animate și ne dăm seama că lumea poate fi bună și generoasă. Și ne emoționăm ca niște copii. În cazul meu, emoția e dublă, pentru că mă vedeam Închis În arest
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și mine. Noi suntem mai onești, suntem deschiși“. Dar nici asta nu era drept. „Nu cutezăm să ne apropiem de masa ta, preamilostive, care te-ai încrezut în virtutea noastră. Nu suntem vrednici să culegem nici firimiturile de sub masa ta...“ Continuitatea vrăjii mărețelor cuvinte era asigurată de glasul sonor, frumos, ușor psalmodiat al părintelui Bernard. Diane păstrase un simț al misterului acestui ritual încă din copilărie, înainte de confirmarea ei la biserica St. Olaf, unde slujba comuniunii i se păruse o taină la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
reușesc. Ai o părere atât de proastă despre mintea mea? Nu. Așadar mă încurajezi un pic? Nu, vreau să spun că nu mă interesează absolut deloc mintea dumitale. Mintea mea e plină de tot felul de lucruri bizare. Zăngăneli și... vrăji... nu pot să explic. Crezi că sunt nebun? Nu. Spuneai cândva că nu-i filozofie aceea care nu te face să tremuri. Ești un profesor incurabil. Eu tremur acum. Învață-mă! De ce te preocupă atâta filozofia? E absolut lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
perfect neproblematică și lipsită de dramatism. După ce îl luase Emma în brațe, Tom nu-și amintea să se fi mișcat deloc. Îi rămăsese în minte numai felul în care stăteau amândoi întinși, încleștați, fără să se miște, ca sub o vrajă ce îi aruncase într-o transă extatică, perfect relaxați și totuși încinși de o tensiune dincolo de orice limită, strângându-se puternic dintr-o nevoie nespus de urgentă. În această stare hipnotică, în cele din urmă Tom adormise. S-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]