3,815 matches
-
soldat (5); tare (5); cal (4); domnitor (4); fricos (4); iute (4); laș (4); război (4); șmecher (4); ager (3); băiat (3); conducător (3); dîrz (3); învingător (3); mașină (3); măreț (3); Mircea (3); mîndru (3); prost (3); voință (3); vrednic (3); cavaler (2); descurcăreț (2); Făt-Frumos (2); fraier (2); Harap Alb (2); lider (2); necaz (2); ostaș (2); povești (2); prieten (2); Prîslea (2); războinic (2); român (2); Ștefan (2); adevăr; admirație; ambițios; armă; armată; basm; basme; Becali; biruitor; boier
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a repeta; reuși; reușită; sărut; severitate; simț estetic; sîrguință; solicită; soluție; spera; speranță; stă; suc; în suflet; a susține; a ști; știe; tăcere; tînjește; trebuie să aibă; urît; vacanță; vis; vise; viteză; a nu vrea; cum să nu vrea; vrea; vrednic; zgîrcenie; zile (1); 789/203/61/142/1 vreme: timp (186); soare (60); ploaie (58); bună (47); frumoasă (31); rea (31); anotimp (27); meteo (22); urîtă (22); ploioasă (17); caldă (15); cald (10); nori (10); rece (9); ceas (8); căldură
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
care nu știu să despartă cuvintele unul de altul, nici să puie punct și virgulă unde trebuiește.” Și în altă parte: „școlile noastre secundare cresc generații de scriitori meniți a se tăvăli prin tot soiul de cancelarii, iar nu oameni vrednici care să se susție înșiși prin munca lor”. Să urmărim rezultatul acestei „politici școlare”, așa cum le-a descoperit, cu uimire, amărăciune, cu indignare adesea, uneori cu resemnare revizorul Mihai Eminescu. La începutul anului școlar 1875, el se adresează astfel ministrului
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
spectacolului social. Să fie la mijloc doar vanitatea? Iată: „Am vorbit două ceasuri fără întrerupere, din teama de a asculta. S-o faci pe saltimbacul în situația mea, nefericit și trist până la depravare!” (I, 207). Sau: „Nu-i om mai vrednic de dispreț ca mine. Am flecărit până adineauri vreme de trei ceasuri fără oprire la niște prieteni, în loc să stau acasă și să lucrez, să lucrez...” (I, 269). Altundeva, exclamă: „Șapte ore de conversație neîntreruptă!” (I, 336). Anterior, flagelarea de sine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
florile"241: "După ce-au ajuns acasă, n-au rămas mult să se odihnească, ci au mers de au dus împăratului cheia raiului și lumina soarelui. Împăratul au cunoscut acum, că numai Sucnă-Murgă este în stare să-i fie urmaș vrednic pe scaunul împărăției, și pe loc se făcu nuntă fiicii sale și au măritat-o după dânsul, dându-i toată împărăția ca zestre. După ce s-au însurat Sucnă-Murgă, au trăit mulți, foarte mulți ani în fericire cu noroc și pace
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mici pentru trupul în amurg, uimit în fața viilor și-a morților, el rămâne însă însingurat să caute marea Câmpie pierdută. În "Tristul edict" nu-și clamează ca altădată nemurirea prin operă: "Scriind mă înfrățesc cu morții/ deși nici unul nu e vrednic să-l ador." Moartea are o față clară ca o icoană de foc. Persistă și în acest volum iconografia, elemente de univers grațios; astfel, toamna își scutură cerul de îngeri, și strămoșilor, când deasupra pământului florile se scutură, încă le
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
curte era zarvă mare și toate fetele alergau și zoreau ca sfârlezele, încât deabia a putut schimba două vorbe cu Marioara. Era mulțumit și cu atâta. Dăduse ochii de altfel și cu boierul Miron, care la lăudat că sa purtat vrednic la oștire. Pe drum, din vorbăn vorbă, Petre se răcori tânguinduse că ar vrea să se așeze și dânsul, că biata Marioara destul la așteptat doi ani, dar nu știe dacă se va putea înlesni să facă nunta în iarna
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
îi amintește lui Titu de vecinul lui din Pripas, Ion. Întreaga secvență sugerează un conflict social latent, generat de sărăcia țăranilor. În același timp, are rol în caracterizarea indirectă a personajelor, reliefând contrastul dintre calitățile umane ale tânărului țăran (fusese vrednic la oștire, ajungând caporal, o iubește pe Marioara, plin de tandrețe și recunoștință etc.) și condiția lui socială precară, care nui îngăduie împlinirea aspirației firești de a se așeza la casa lui. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Rolul internetului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Atitudinea sa reflexivă are, spre deosebire de constructele ideologice juvenile, o așezare în "cumpăna gîndirii". O lege va putea dicta, de aici înainte, selecția matură a atitudinilor; Apostol o enunță, pentru el: "convins că numai însuflețirea care rezistă pe cîntarul minții e vrednică să locuiască trainic în sufletul omului". Deschis spre un nou traseu existențial, început cu fericirea înțelegerii și acceptat în jertfa de suferință și moarte, personajul pare a renaște spiritual: "Și se bucura simțind că primenirea lui sufletească, oricum o răsucea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Închis, acum face parte din incinta unui pronaos mărit. În prezent, În urma restaurării, descizîndu-se pridvorul, Biserica a fost adusă la forma inițială, pisania figurînd numai În documente. În 1816, la sfințirea bisericii, era preot İon Ereul, din neamul Săvoilor. Acest vrednic preot a servit Biserica și pe enoriași timp de 40 de ani. Moare În 1828. Urmează Gheorghe Moscofeanu, care a păstorit 16 ani și cîteva luni. Moare În 1844. Preot İon Brancea din 1844 pînă În 1853. În unele minee
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
feciori, cărora le încearcă vrednicia, pentru a-l alege pe cel mai isteț, spre a fi moștenitor Împăratului Verde, fratele său. Acesta își avea împărăția peste nouă mări și nouă țări. Feciorii sunt supuși la diferite probe și cel mai vrednic este, ca în toate basmele, cel mai mic. Mezinul nu a respectat unul din sfaturile tatălui și anume acela de a nu se însoți cu omul spân, care este un om rău. În călătoria sa întâlnește un spân care își
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ancuței. El deschide și închide povestea, face trecerea de la timpul real la cel al poveștii. "Amenințând" că va spune o poveste "mai strașnică", menține atenția trează și-i provoacă pe ceilalți la istorisiri. Imaginea comisului Ioniță trimite indirect la calul "vrednic de mirare" care era "calul din poveste, înainte de a mânca tipsia de jar. Numai pielea și ciolanele!" În narațiunea Iapa lui Vodă, comisul se autoprezintă: "eu, de neamul meu, sunt răzăș de la Drăgănești, din ținutul Sucevei". Răzeșul cu mustața tușinată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe lângă hotărârea dată de mitropolit conform „pravilei bisericești“, consideră că este necesară și o pedeapsă conform „pravilei politicești“, deoarece pe „unii ca aceștiia să i pedepsim, mai vârtos pentru pilda și rău nărav al altora asemenea carii fără dă pricină vrednică vor să să dăsparță“. Este vorba de Maria Copcioaia din Slimnic, județul Râmnicu Sărat, care ceruse divorțul fără să aibă un motiv serios (o recunoaște și mitropolitul, deși i-l acordă) și care făcuse toate eforturile pentru a-l obține
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
tra na din satul Sălciile, județul Ialomița, este măritată de cum na tul ei, rămas tutore în urma morții părinților, cu prostul satului, „beteag și boșorog“, incapabil să țină casă. Tot satul îl cunoaște pe Radu, „de mic“, calificându-l drept „ne vrednic de a fi în orânduiala casnicilor“. Cu toate că știe, cumnatul, pentru a scăpa de povara ce-i picase pe cap, o dă primului venit. În același an, noul cod de legi, Pravilniceasca Condică, surprinde și descrie acest rău obicei ce-l
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
trebuie să-și aștepte băr ba tultimp de cinci ani. Dacă în această perioadă, soțul nu i-a trimis nici bani, nici scri soa re, ea poate înainta cerere de despărțire. În același timp, femeia trebuie să probeze cu martori vrednici de cinste absența soțului, lipsa oricărui act sexual și asiduitatea cu care a încercat și s-a străduit să-l găsească. Dacă după trei ani bărbatul revine, despărțirea nu se acordă chiar dacă acesta a avut țiitoare în altă parte și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sub supravegherea protopopului locului. soțul neputincios primește un soroc de zece zile pentru a se apăra. Pentru îndeplinirea acestei „probe“, cuplul va locui timp de zece zile în casa protopopului. Nici după trecerea răgazului, Ia na che nu se arată vrednic de casă, deși, cum singur recunoaște, s-a străduit în tot chipul: „măcar că m-am silit într-acea săptămână și începusem ca să mă caut cu doftori, să-mi găsesc leacul. Dar întâmplându-se de n-am putut de a mă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
care putea el a afla dreptatea și înpotrivnicul său, a avea și certare și milostivire, ci, într-o țară, întru care putea găsi toate acestea, să îndrăznească să facă singur și judecată și răsplătire și încă răsplătire cu ucidere, este vrednic de marepedeapsă care face trebuință a i se face“. O serie de „instituții“ sunt enumerate, „instituții“ personalizate, de altfel și coagulate în jurul unor poziții de putere: domn, mitropolit, mari boieri, clerici etc. Cu alte cuvinte, o astfel de practică este
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
strict, în mijlocul căruia se află biserica și viața spirituală: „și să meargă la sfânta biserică în toate duminicile și săr bă to ri le, să asculte sfinte le slujbe și în posturi să să ispovidească după datoria creștinească și fiind vrednic să să și precestuiască“. Programul trasat aici nu este unul cu totul excepțional, ci ar trebui urmat de orice creștin de rând, soborul dorește nu mai să-i ordoneze viața acestui bărbat, sperând că biserica și exemplul celorlalți enoriași îl
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
făcut, între alții, Kogălniceanu și Eminescu, ambii convinși că presa lipsită de valoare nu rezistă prea mult și că profesionalismul în domeniu presupune echilibru moral, cuviință, fermitate. Cât privește ecoul, "orice revistă are publicul de care știe să se facă vrednică", opina un condeier, la finele secolului trecut, dar se înțelege că acesta e cazul presei în genere. Un public matur impune un anumit nivel, o ținută publicistică, o morală a profesiei. Dimpotrivă, un public neexigent sau inert plafonează indiscutabil presa
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
vor mai identifica evenimente ca pe timpul sistematizărilor lui Bernheim ori Langois. Alte forme evenimențiale se vor legitima, desigur, și istoria va continua să existe într-un fel mai adânc, mai aproape de natura anonimă a vieții. "Ce e omenesc e totdeauna vrednic a fi știut", spunea Ranke, iar ideea aceasta, ajunsă la noi din antichitate, e plină de sugestii pentru cei îngrijorați că "post-istoria" îi va lipsi pe slujitorii lui Clio de pâinea lor cotidiană. Gândul acesta l-a preocupat încă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
distinsă actriță a știut să emoționeze adânc adunarea, legând gestul comemorativ cu datoria pe care o avem, neștearsă, față de tinerii noștri eroi din Decembrie: jertfe inocente, îndemnând cu irepresibilă forță ca și eroul necunoscut din baladă, la asumarea unei conduite vrednice de puritatea lor. Asupra acestei conduite istoricul Neagu Djuvara a ținut dealtfel să atragă luarea aminte, convins fiind că numai o atitudine critică față de trecut poate stimula comprehensiunea și prin aceasta forțele creatoare ale prezentului. E un gând ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
țării era din nou motiv de dispută europeană, istoricul Victor Duruy a ținut să observe că, în pofida atâtor dificultăți, românii au reușit să subziste: Nu vom părăsi atât de ușor ca împăratul Aurelian această vitează populație românească a Daciei Traiane. Vrednică de originea sa și de cel ce i-a dat primele orașe, ea a jucat în Carpați rolul lui Pelagiu și al ostașilor săi în Asturia, înfruntând din înălțimile acestei inexpugnabile fortărețe toate invaziile, recâștigând pas cu pas teritoriul pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
uitat în mâinile lui și a văzut că ținea Sfanțul Graal pe care-l căutase toată viața. S-a întors către nebun și i-a spus mirat: "Cum ai putut tu găsi ceea ce nu au putut gasi nici cei mai vrednici oameni ai mei?". Nebunul i-a răspuns: "Nu știu. Știu doar ca iti era sete". Cu aceste cuvinte am putea rezumă întreaga esență a filmului lui Gilliam: povestea Regelui Pescar, a Graalului, a Cavalerului care trebuie să salveze lumea. Puține
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
retor păgân Libaniu, Hrisostom a întrecut cu mult pe maestrul său. Libaniu a fost cel care i-a șlefuit gândirea, rațiunea, creierul, iar Meletie - sufletul. Libanius l-a învățat să vorbească, iar Meletie i-a insuflat extraordinare idealuri și aspirații vrednice de un orator desăvârșit. Se pare că Ioan a fost <<norocos>> în ceea ce privește prieteniile și alianțele<footnote John Heston Willey, Chrysostom: The Orator (Men of Kingdom), Unknown Rinding, New York, 1906, p. 40. footnote>. Acest bine cunoscut sofist Libaniu trăia în Antiohia
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
adevărat în nevoi și cel ce cerșește din lăcomie. Cine dă unui nenorocit dă lui Dumnezeu, dar cine dă unui vagabond, acela aruncă banii la câini, pe care nerușinarea îl poate face respingător, dar pe care lipsa nu-l face vrednic de milă”<footnote Idem, Epistole, epist. 150, III, p. 337. footnote>. Sfântul Vasile, după cum știm, lansează mișcătoare îndemnuri în a-i ajuta pe cei nevoiași, însă dorește să fie ajutați aceia care au reală nevoie de vreun sprijin oarecare: „Dumnezeu
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]