16,454 matches
-
când l-am văzut, deși urma să mai am apoi și alte ocazii; dar Îmi voi aminti mereu Înfățișarea lui sexagenară și gravă, demnu-i aspect clerical Întărit de hainele negre, chipul uscățiv și părul cărunt tuns scurt, mustața cenușie și zâmbetul cordial, puțin absent, parcă ostenit, pe care ni l-a dăruit tuturor Înainte de a-și continua drumul, Înconjurat de dovezile noastre de prețuire. — Să nu-l uiți niciodată pe omul acesta; nici ziua aceasta, Îmi zise căpitanul, dându-mi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe Lope Însuși, pe care publicul Începu să-l aplaude cu Însuflețire când apăru sus, la etaj. L-am văzut și pe contele de Guadalmedina Însoțit de câțiva prieteni și de câteva doamne, iar Álvaro de la Marca răspunse cu un zâmbet politicos salutului pe care căpitanul Alatriste i-l adresă de jos atingându-și borul pălăriei. Câțiva prieteni Îi oferiră un loc lângă ei pe o bancă lui don Francisco de Quevedo, care se scuză față de noi și plecă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
decretul de austeritate Împotriva luxului Curții, pe care tocmai Îl promulgase -, ținând neglijent În mâna-i palidă și fină, cu vene albăstrui, o mănușă din piele de căprioară pe care și-o ducea uneori la gură ca să-și ascundă un zâmbet sau câteva cuvinte către Însoțitorii lui, În care entuziasmul publicului Îi recunoscuse, alături de câțiva gentilomi spanioli, pe prințul de Wales și pe ducele de Buckingham, pe care Maiestatea Sa socotise de cuviință, deși păstrând anonimatul oficial - toți aveau pălăria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
eu, prin locurile acelea... Dădu din cap afirmativ, cu o presupusă și deliberată franchețe. Asta se prea poate. Olivares Îi susținea privirea, impasibil. — Atât? — Atât. Timp de o câtime de secundă, căpitanului i se păru că deslușește o mijire de zâmbet În barba feroce a favoritului. Dar de asta n-a fost sigur niciodată. Olivares luase un teanc de hârtii din cele multe de pe masă și Îl răsfoia distrat. — Ai slujit În Flandra și la Napoli, după câte văd. Și Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că pesemne, Într-adevăr, fray Emilio se numără printre cei care nu văd cu ochi buni o alianță cu Anglia. Mă surprinde că nu ai venit să te consulți cu mine, dacă aveai asemenea bănuieli. Secretarul suspină, riscând un discret zâmbet Împăciuitor. Pe măsură ce discuția continua și el aflase la ce să se aștepte, părea tot mai șiret și mai sigur pe sine. Înălțimea Voastră știe cum merg lucrurile la Curte. E greu să supraviețuiești Între ahei și troieni. Unii trag la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
servicii am pus să fie spânzurați destui... Privirea lui Olivares Îl perfora pe secretarul regal ca un foc de muschetă. Deși Îmi Închipui că nici aurul lui Richelieu, al Savoiei și al Veneției nu a fost străin de afacerea aceasta. Zâmbetul complice și servil care mijea sub mustața secretarului regelui se șterse ca prin farmec. — Nu știu la ce se referă Înălțimea Voastră. — Nu știi? Ce ciudat! Spionii mei mi-au confirmat predarea unei sume importante către un personaj al Curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că eu te-am numit secretar privat al Maiestății Sale. Te bucuri de Încrederea mea. Și deși În ultimul timp ai căpătat o oarecare putere, parcă nu-mi vine a crede că ai Îndrăzni să complotezi În spatele meu. Așa-i? Zâmbetul de ușurare nu mai era atât de sigur pe buzele secretarului. — Bineînțeles, Excelență, zise Încet. — Cu atât mai puțin, continuă Olivares, În chestiuni În care intervin puteri străine. Fray Emilio Bocanegra Își poate permite anumite lucruri, ca om al Bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lui Alquézar tremura de necaz. — Ar fi foarte neplăcut pentru mine. — Vă Înțeleg. — Extrem de neplăcut. Aproape un afront personal. Descompus la față, Alquézar dădea impresia că Înghițea fiere cu toptanul. Strâmbătura Îngrozitoare care Îi crispa gura pretindea a fi un zâmbet. — De bună seamă, Îngăimă. Ridicând un deget, ca și când Își adusese aminte brusc de ceva, ministrul scotoci printre hârtiile de pe masă, apucă un document și i-l Întinse secretarului regal. — Poate că ne-am simți cu toții mai liniștiți dacă Însuți domnia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pene ale moștenitorului Angliei. Scrisoarea era un răvaș Împăturit În patru, cu aceeași pecete ca inelul, scrisă În limba engleză. Când ridică ochii, văzu că favoritul Îl privea și că Între barba-i feroce și mustață i se desena un zâmbet melancolic. Ce n-aș da eu, zise Olivares, să dispun de un răvaș ca acesta. Epilog Cerul amenința a ploaie deasupra Alcázar-ului și norii grei venind dinspre apus păreau să se ferfenițească sfârtecați de fleșa ascuțită a Turnului Aurit. Așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
chipu-i slab cu obrajii supți, plini de urme de vărsat și de cicatrici, atitudinea lui nu anunța necazuri imediate. Și În clipa aceea, ca și cum cineva Îi Întinsese brusc cu bidineaua pe față o dâră albă, apăru pe ea un zâmbet. — Aștepți pe cineva? Am rămas uitându-mă țintă la el de pe banca mea de piatră, fără să-i răspund. Picăturile de ploaie Îmi lunecau pe față, iar lui Îi rămâneau aninate de borurile largi de fetru ale pălăriei și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cine știe ce aspect al situației. — Diferite, repetă. Trecu o caretă, cu vizitiul Învăluit Într-o capă impregnată cu ceară. M-am uitat atent, Încercând să-i deslușesc pasagerul. Nu era căpitanul. Lângă mine, italianul se Întorsese să mă privească. Avea același zâmbet sumbru. — Nu-ți face griji. Mi s-a spus că va ieși pe propriile-i picioare. Liber. — De unde știe asta domnia voastră? Întrebarea mea coincise cu un gest prudent al mâinii mele spre partea centurii acoperită cu mantia, mișcare ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
griji. Mi s-a spus că va ieși pe propriile-i picioare. Liber. — De unde știe asta domnia voastră? Întrebarea mea coincise cu un gest prudent al mâinii mele spre partea centurii acoperită cu mantia, mișcare ce nu trecu neobservată de italian. Zâmbetul i se accentuă. — Bun, zise măsurat. Cum să-ți zic? Și eu Îl așteptam, ca tine. Ca să-i transmit un mesaj. Dar tocmai mi s-a comunicat că mesajul nu mai e necesar deocamdată... Că se amână sine die. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca niște obiecte neînsuflețite. Există legături în fața cărora toate celelalte considerente practice trebuie să dea înapoi. Atunci ea s-a aplecat și și-a apăsat palma pe genunchiul meu. Ținea capul într-o parte și își desfăcuse buzele într-un zâmbet decis. Trebuie totuși să recunoști că ești un pic deosebit. Tovarășii tăi din salon cred că ești diferit. Chiar ei au spus că vor să scape de tine. Nu e cu putință! am spus. Ei nu pot vorbi! Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sau Ion Mihalache, pe care avuseseră grijă Gheorghiu-Dej și acoliții lui să nu-i mai lase să iasă vii din închisori?... Sau poate vreun lider carismatic și cu trecut de militant proletar, care - cine nu-și amintea le mulțumise cu zâmbetul pe buze minerilor întorși din Piața Universității cu bâtele înroșite de sânge, nu de vopsea ca în scenele dure din filme, după ce plantaseră din greu „flori” în capul greviștilor foamei și al studenților de la arhitectură?... „Tu să taci, răcane, că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dacă nu reușești să controlezi aceste negativități. Degeaba îți va extirpa chirurgul tumoarea, ea va reapărea... Și cu qigong-ul ce-i? se interesă, cu bunăvoință Bart, atras de noutatea jocului care i se propunea. Și nu-și putu reține un zâmbet. Degeaba râzi, îl certă Arm cu seriozitate. Qigong-ul (pronunțat ci kung, preciză ea ca o bună cunoscătoare a limbii poporului cel mai numeros de pe Terra) poate fi descris ca o serie de exerciții care reglează funcțiile organismului și care susțin
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în fel și chip, de câte ori venea în vizită - și uneori se întâmpla să dea buzna în salon și de câte trei ori pe zi , iar Mădă zâmbea înveselită și îi răspundea pe măsură, arătând că, în ciuda suferințelor, nu uitase de zâmbet și de voie bună. Era o mare încântare pentru Arm s-o vadă din nou pe pupila ei așa cum fusese întotdeauna..., o micuță isteață și plină de veselie. Doamne, ce fericire! Era, însă, în fetița aceasta și ceva grav, matur
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bucătărie și spunemi: femeie, hai, hrănește-mă, vezi că sunt ologit, pune-mi în farfurie, ajută-mă! Răsfață mă! Și câte farfurii vor porni în zbor către mine?! nu se abținu el să o ironizeze. Arm îi răspunse cu un zâmbet larg, dar simțea undeva, în adâncul sufletului ei, că i-ar fi plăcut cu adevărat să-l răsfețe pe acest lungan cu aer de pierde vară. Când eu am avut problemele mele de sănătate - acel accident nefericit de mașină , a
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fac ce vreau cu picioarele mele, ai văzut?... repetă, strigând de-a dreptul, și începu să se învârtească din nou prin încăpere, ca să se convingă că era adevărat. Da, sigur că am văzut, răspunse Arm liniștit, reținându-și cu greu un zâmbet, să-i mulțumești lui Dumnezeu și qigongului, Credința și qigong-ul pot face minuni!... Bart se mai agită puțin, apoi se așeză din nou pe covor, lângă femeie, cu o expresie de fericire copilărească pe chip. Cu o mișcare delicată, ea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
podium ? Nu m-a prins. Era doar un mijloc facil de-a câștiga bani, ca studentă. Nu-mi mânca mult timp, nu lipseam de la facultate, nu căram greutăți. Si puteam să-mi cumpăr cârpe, desigur! Apoi sunase și Mădălina. Un zâmbet dulce se așternuse pe fața Armancăi la auzul glasului cristalin al Mădălinei. Da, Arm era foarte legată de fetele ei și Bart se simți puțin sărac în comparație cu ea... Nu se lăsase însă cuprins de tristețe. Nu putea fi trist când
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu privirea la profesorul Dehua, își împreunase mâinile și plecase capul și trupul. Prima reacție a profesorului Xiao Dehua, și a asistentului lui, Zhang Heng, fusese de nedumerire sau mirare. Apoi, înțelegând gestul Armancăi, pe fața profesorului se așternuse un zâmbet larg și-i răspunseseră amândoi cu aceeași împreunare a palmelor și cu aceeași plecăciune, mult mai adâncă. Te-am văzut aplecându-te în fața lui Dehua, nu este un gest umilitor pentru o femeie, o întrebase el. Nu este umilitor pentru
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dădeau târcoale. Nu putea fi decât Arm, care venea cu bineștiuta ei punctualitate să-l smulgă din tentaculele suferinței și să-l readucă în rândul oamenilor normali, oricât ar fi trebuit să se lupte pentru asta. O întâmpină cu un zâmbet bienvoitor pe chip, pentru ca ea să nu creadă cumva că i-ar fi trecut prin minte să abandoneze lupta. Ferit-a sfântul. Mergea abia sprijinindu-se în baston, săltând lejer picioarele și îndoindu-le din articulații precum buclucașul Pinocchio după ce
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
anume să pornescă o ploicică numai bună să îi mureze. Acum regreta ca acceptase dar, ce mai putea face? Nimic. Încercaseră să ridice capota, dar era blocată. Era clar că trebuiau să se întoarcă. Karma cea implacabilă! glumi Bart dar zâmbetul lui nu apucă să-și termine energia când ploaia crescu brusc în intensitate, atât de mult încât, cum zicea cândva un hâtru, nu vedeai nici să îți scoți ochii. Ploua torențial, potop curat. Ca o părere, prin ploaia deasă, Arm
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
prin ploaia deasă, Arm zări un motel. O fracțiune de secundă, se miră de haloul albastru din jurul firmei luminoase. Ciudat, mintea îi lucra cu o viteză de care nu se credea capabilă. "De la ploaie" își zise și un pui de zâmbet îi înflori în colțul gurii. Moldovan's otel. "Pompos", admise ea și se amuză un pic în gând, de lipsa M-ului de la Motel. Trase precis mașina în fața ușii, pe care era un fel de stemă roșie purtând sigla M.M.
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
acestei situații. Există și cumul de soartă bună. Omul este în stare să adune nu doar greșeli, ci și noroc... Gata, ți-am citat din Vasile Andru, Terapia destinului, zâmbi el mândru, prin tine l-am descoperit! Arm îi întoarse zâmbetul, bucuroasă. Într-adevăr, ea îl considera pe Vasile Andru un înțelept, nu doar un scriitor. O mare descoperire a fost pentru mine rugăciunea. Auzi, există rogatio, atunci când ceri ceva și oratio, atunci când te rogi cu mintea și încerci să ajungi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și putea dori mai mult oare ? Întinse mâna spre ea, vrând să o atingă: Vreau doar să mă conving că nu visez... Apoi se trase și el mai aproape de foc. Privind la flacarile jucăușe, pe fața lui se așternu un zâmbet. Amintiri?... întrebă Arm. Da, amintiri... și ce amintiri!... Bart surâse nostalgic. Eram de vreo 14 ani și am răcit foarte tare într-o iarnă, țin minte că am stat în pat aproape o lună. Nu eram în stare să citesc
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]