7,506 matches
-
e tîrziu ca ploaia ce curge prin venele unui amnezic șovăitor și neliniștit de albastru , de iarnă, de iubire, de moarte. Citește mai mult Mi-e frigca noaptea destrămată de cer,de cuvinte, de timp asfințitmi-e zbor un cocor flămînddupă zările tale cu drumuri pustiică tremur prin scripeții inimiica o toamnă amară de mine,de ieri, de dor, de departe.Mi-e întunericca ziua învinsă de iluzii,de frig, de Cratylus captivîn fața unui perete fără ușă,mi-e tîrziu ca
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
ei ca făptură pământeană și această durere de fiu nu mai sunt doar umane, ci țin de Ființa însăși. Între Prolog și Epilog, cele 28 de elegii omagiale mamei au harul de a crea un univers închis, acea limitare a zărilor, acea închisoare a mentalului, izvorâtă de moartea părinților, părăsirea de neoprit și întemnițarea sentimentelor celor rămași. Stihurile, undele râului, curg povestind, „Vântul adună de pe/ mormânt/ frunză cu frunză” și rememorează momentele dragi, amintiri desfășurate în slide show, aducând panseuri existențiale
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
ce asupra-i stau să vină, Și se-ncredea, în sinea lui, că poate, Ca și stejarii, falnic să devină. Și s-a-nălțat spre cer cu bucurie, Dorindu-și, cu putere și ardoare, S-atingă-o rază caldă, aurie Din nesfârșita și albastra zare. Dar, la un timp, copacii din pădure, Cu trunchiurile drepte și semețe, L-au îngrădit și-au început să-i fure Din razele-aurii, din frumusețe. Nu-nțelegea, sărmanul, ce se-ntâmplă, Cu el, în jungla-ceea, ce-o să fie? N-or
COPACUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369327_a_370656]
-
câmpii cu floare Se stinge-n zări slăvitul soare, Se încetează munca pe ogoare Și peste sat coboară înserarea, Peste ținutul meu din Sud-ul binecuvântat, Spre care dorul și iubirea mă poartă neîncetat. Mi-e dor de voi natale zări, Cu ochii minții vă privesc din depărtări... Revăd tot ce-am iubit cu ochi de dor În inocenta mea copilărie, Mă simt ca o acvilă-n zbor Peste albastre zări de feerie Și când coboară noaptea, Iar Glavaciocul lin șoptește
SATUL MEU, PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369341_a_370670]
-
iubirea mă poartă neîncetat. Mi-e dor de voi natale zări, Cu ochii minții vă privesc din depărtări... Revăd tot ce-am iubit cu ochi de dor În inocenta mea copilărie, Mă simt ca o acvilă-n zbor Peste albastre zări de feerie Și când coboară noaptea, Iar Glavaciocul lin șoptește, Când curge pe sub rămuriș de sălcii Pe care și vântul tainic ațipește, Atuncea eu, un veșnic călător Mă las ușor în zbor, Plutind pe-un nor de-argint. În suflet
SATUL MEU, PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369341_a_370670]
-
eu, un veșnic călător Mă las ușor în zbor, Plutind pe-un nor de-argint. În suflet speranța se-nfiripă Iar inima-mi tresare fericită... Ce zi senină și frumoasă! Privește, codrul înverzește, Sub raza soarelui arzând, Din cele patru zări îndepărtate, Zvâcnește iarăși Primăvara pe pământ. Mi-e dor de voi, natale zări, Cu ochii minții vă privesc din depărtări...” Referință Bibliografică: Satul meu, Purani de Videle / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie
SATUL MEU, PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369341_a_370670]
-
de-argint. În suflet speranța se-nfiripă Iar inima-mi tresare fericită... Ce zi senină și frumoasă! Privește, codrul înverzește, Sub raza soarelui arzând, Din cele patru zări îndepărtate, Zvâcnește iarăși Primăvara pe pământ. Mi-e dor de voi, natale zări, Cu ochii minții vă privesc din depărtări...” Referință Bibliografică: Satul meu, Purani de Videle / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SATUL MEU, PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369341_a_370670]
-
domeniul trecutului, mânată de vântul prielnic care îi umflă pânzele, nu este altceva decât zborul gândurilor, al visurilor unui poet care se vrea o călăuză a întregii lumi în căutarea fericirii, a frumuseții vieții și a iubirii, căci „pluteau pe zări albastre pâlpâiri,/chemări și doruri, fragede zidiri,/tăcerile bolnave de iubire”, iar poeta, „pe țărmuri, împietrită, lângă stânci”, așteaptă cu nerăbdare „întoarcerea fregatei scufundate”, odată cu lumile ce i-au fost, pentru totdeauna, „furate” (Lumi furate). Fregata, amarată într-un fiord
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
iarnă). Și toamna este un moment prielnic pentru poeta a cărei dragoste pentru vers („dorul meu de miere”) se manifestă în toată plenitudinea sa, atât în sine-și, cât și în jurul său, devenind cadrul natural propice înălțării poeziei spre nemărginitele zări, ca o „ suavă mângâiere,/fregată pe o margine de stea” (Și totuși toamna). Revenind la surprinzătorul și expresivul titlu, putem lega toamna, anotimpul preferat al poetei, de numele unei păsări exotice trăitoare în mările tropicale - fregata. Astfel, ne putem imagina
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
putem imagina toamna, anotimpul cel mai lung din viața omului, cum „plutește-n jur” și, la fel cum o fregată, una dintre cele mai bune zburătoare, își întinde coada și aripile ei lungi și planează larg pentru a cuprinde toată zarea, tot așa și poeta întâmpină toamna cu nerăbdare, fiindcă, prin „neștiut descântec” îi va inspira versuri nemuritoare și pline de înțelesuri. Putem conchide, astfel, că toamna este cel mai fecund moment pentru a da glas bucuriei de a trăi, de
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
Și versului tău, câtă răbdare! Se murmură brazii acolo pe munte, Trupul Lui, dezbrăcatul, arde în frig, Tăcerile mele sunt așa mărunte Și nu e nevoie să mi le strig... N-o să le spun niciodată-ajunge! De-acum și până la capătul zării, Rana din fluierul Lui dacă plânge Îmi picură-n suflet rășina-mpăcării. El nu ne-a fost, Crăișorul bolund, Nici nu-i cunosc suferința de-aproape, Dar știu că îmi place în ea să m-ascund, Cum se ascunde lumina
PRIETENII MEI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369399_a_370728]
-
în goana după pradă sau scrutate cu privirea din înaltul cerului de păsări răpitoare. Alteori, întâlniră în cale câte un abrupt stâncos de netrecut și făcură cale întoarsă căutând alte ieșiri din acest labirint. Aproape traversaseră masivul muntos când deodată zările se deschiseră și pe un pisc îndepărtat zăriră turnurile castelului. Căpitanul Arnăutu trimise câțiva oșteni se cerceteze împrejurimile. În cele din urmă își înstalară tabăra lângă un pârâiaș. Teama de strigoi îi ținu treji toată noaptea. Dacă din întâmplare vreun
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
lume, ajunge și în Grecia, de unde trimite în pagina aceste impresii actuale, revelatoare și pentru mine, care cunoscusem parcă o altă Eladă. “Grecii sunt autodistrugători, ca și românii. Și totuși, Acropole e acolo măreț de mii de ani. Priveam în zare și mă gândeam la greci și la Grecia lor. Cum e posibil ca o țară cu atâta istorie și filosofie să fie atât de bezmetica azi? Să ai atâtea mari albastre, atâtea bucurii de mii de ani și să te
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
vechiul felinar avea poezia lui obiectivă, irecuperabilă acum. Sîmburele lui de lumină organiza, în lipsa stelelor, o lume minusculă, dar suficientă șieși, în rezonanță cu mentalitatea în care marginile cosmosului nu se întindeau mai departe de limitele satului. Căci în această zare încăpeau, laolaltă cu oamenii, fauna și flora locului, și toate basmele și poveștile lui. Moș Niculae - ghetele găurite lângă geamul spart Corneliu Beldiman Moș Niculae nu poate lipsi din aspirațiile niciunui copil. Chiar dacă ghetele sînt găurite și geamul casei spart
CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369446_a_370775]
-
flămândă, Topind tot întunericul din mine - E joi, și razele abundă. Râul cel trist își leapădă tulpanul Adapă-n noi speranța regăsirii, Trec zilele și se-mplinește anul - Urc, joia, treptele-mplinirii. Rotunde-s astăzi roadele frăției, Albastrul slovelor inundă zarea Și cerul cheamă trilul ciocârliei - Irumpe, joia, sărbătoarea. Aprinsă-i azi făclia deșteptării, Răzbate românescul din ziare, Turnat adânc în plumb, zidire Țării - Aștept o joie viitoare. Notă: Citesc frecvent (desigur, selectiv) de vreo 12-13 ani, “Literatura și Arta”, săptămânalul
AŞTEPT O JOIE VIITOARE (ACROSTIH ANIVERSAR) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369475_a_370804]
-
mai departe cu aprecierile punând pe același plan lucrurile sale didactice cu literatura: „Creangă este un geniu în literatură: dar este un geniu și în învățământ. Atitudinea sa de pedagog, lucrările sale didactice, sunt tot atât de bune ca și literatura. Dincolo de zările scrisului, dincolo de umbra ce i-a format-o literatura, Creangă străjuiește printre noi, ca învățător, ca dascăl ales. Se menține prin pedagogia lui originală, apreciată atât de mult de Eminescu”. Ca dascăl, Ion Creangă rămâne actual, în primul rând prin
ÎNVĂŢĂTORUL CREANGĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369449_a_370778]
-
domeniul trecutului, mânată de vântul prielnic care îi umflă pânzele, nu este altceva decât zborul gândurilor, al visurilor unui poet care se vrea o călăuză a întregii lumi în căutarea fericirii, a frumuseții vieții și a iubirii, căci „pluteau pe zări albastre pâlpâiri,/chemări și doruri, fragede zidiri,/tăcerile bolnave de iubire”, iar poeta, „pe țărmuri împietrită, lângă stânci”, așteaptă cu nerăbdare „întoarcerea fregatei scufundate”, odată cu lumile ce-i fuseseră „furate” (Lumi furate). Fregata, amarată într-un fiord, devine locul ideal
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
iarnă). Și toamna este un moment prielnic pentru poeta a cărei dragoste pentru vers („dorul meu de miere”) se manifestă în toată plenitudinea sa, atât în sine-și, cât și în jurul său, devenind cadrul natural propice înălțării poeziei spre nemărginitele zări ca o „suavă mângâiere,/fregată pe o margine de stea” (Și totuși toamna). Revenind la surprinzătorul și expresivul titlu, putem lega toamna, anotimpul preferat al poetei, de numele unei păsări exotice trăitoare în mările tropicale - fregata. Astfel, ne putem imagina
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
putem imagina toamna, anotimpul cel mai lung din viața omului, cum „plutește-n jur” și, la fel cum o fregată, una dintre cele mai bune zburătoare, își întinde coada și aripile ei lungi și planează larg pentru a cuprinde toată zarea, tot așa și poeta întâmpină toamna cu nerăbdare („dorul meu de miere”), fiindcă, prin „neștiut descântec” îi va inspira versuri nemuritoare și pline de înțelesuri. Putem conchide, astfel, că toamna este cel mai fecund moment pentru a da glas bucuriei
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
spulbere vise din trecutele iubiri. Dragostea își pune doruri în aventură, nostalgia vieții să le ducă-n amintiri. Pe natura pustie va stăpâni gerul, prin Iarna ce vine în straie de mireasă, când peste orizonturi se coboară Cerul și nesfârșita zare ține loc de casă. Dar viața își lasă iubirea-n anotimpuri, cum în clepsidra timpului a fost menită. În primăveri să renască în alte chipuri, când de căldura Soarelui e-ndrăgostită. 6.09.2014 © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: PASTEL DE
PASTEL DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369473_a_370802]
-
aude plânsul vântului la geamuri:/ Se-ntoarce prima frunză din război./ Și-a tot încurajat surorile pe ramuri,/ Pân, se trezi c-așterne covor peste noroi./.../” (Se-aude plânsul vântului la geamuri) sau ” E miezul nopții. Singurătate!/ Vuiește, pierdut în zare, dorul./ A adormit uitat, pe deal, la mănăstire./ Nu-i nimeni să-i alunge cu dragoste fuiorul:/ Nici ciripit de păsări, nici licăriri de stele,/ Doar un lătrat stingher, îndepărtat de câine.” ( E miezul nopții ) Versurile doamnei Daniela Popescu Stroe
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
o hipnoză tandră de magie. ,, ( De spumă, viața ) În lunga suită de poeme, Mira Lupeanu, sugerează o adevărată pleiadă de sensuri metafizice de o manifestare vizibilă prin reprezentarea picturalității directe a înțelegerii, cunoașterii ori înfrângerii strânse în lacrimile rotunde ale zărilor, o interpretare semnificativă închinată unor tulburătoare întrebări cu speculație filozofică. ,, Pe cât multe înțeleg, Sunt milă între soare și apus, Dar răsăritul nou nu-l las răpus Și sângele-i care s-a scurs pe mări Îl strâng în lacrimi rotunjit
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
interpretare semnificativă închinată unor tulburătoare întrebări cu speculație filozofică. ,, Pe cât multe înțeleg, Sunt milă între soare și apus, Dar răsăritul nou nu-l las răpus Și sângele-i care s-a scurs pe mări Îl strâng în lacrimi rotunjit pe zări . ,, ( Integră ) Pentru poetă realitatea supremă este cununa amăgirii, deviația sentimentală când valurile se retrag înfrânte: o opoziție între lumea palpabilă și lumea abstractă, realități pe care le intuiește numai mental - ceea ce înseamnă că poeta nu se referă neapărat la coexistența
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
realitatea esențială care va fi mai târziu. ,, Trăirile mele în gând Mă compun într-un poem, Ca o realitate a mea, Integră și în cuvinte. Aceasta nu e pictură pe apă Ci zbor sfidător, fără maeștri de spirit, În nemărginitele zări, Deschise-napoi și-nainte În spațiul din minte. ,, ( Poem integru ) Cartea a doua, este un alt grup de poeme scris sub cântecul vrăjit ,, Între rug și rugă ,,, unde elanul sufletesc al poetei asemeni unui copil, preferă starea de uimire veșnică
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
spun, Acum în ceas de seară? Că sunt un bătrânel nebun, Dup-o iubire-n plină vară? Cerul se deschide larg, Reflectat în valurile mării Ca flamura unui catarg În amurgul înserării. Dispare lumina astrului ceresc, Scufundându-se în adâncul zării, Eu simt puteri, simt cum întineresc Așteptându-te la malul mării. Tu, te deschizi ca un boboc de trandafir, Sub roua rece a dimineții, Cuprinde-mă în brațe, cu dragoste, Zefir, Acum când suntem spre amurgul vieții. Dă-mi o
IUBITO! de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369507_a_370836]