4,773 matches
-
părul răvășit, aheii s-au luptat o zi întreagă, cu înverșunare, până în amurg, când a izbucnit o furtună cumplită. Trupul a fost adus în tabără, spălat și uns. Aheii plângeau, își tăiau pletele în semn de doliu. Tetis, împreună cu toate zeițele mării, a ieșit din valuri cu un țipăt care i-a înspăimântat și s-ar fi împrăștiat cu toții dacă nu i-ar fi liniștit Nestor. Tetis și nereidele, plângând și scoțând țipete de jale, i-au îmbrăcat trupul în veșminte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ar fi împrăștiat cu toții dacă nu i-ar fi liniștit Nestor. Tetis și nereidele, plângând și scoțând țipete de jale, i-au îmbrăcat trupul în veșminte divine. Cântecul funebru a fost cântat de Muze. A fost plâns, de oameni și zeițe, 17 zile și 17 nopți. Într-a optsprezecea a fost ars pe rug, împreună cu jertfe, miere și miresme. În jurul lor, războinicii înălțau zarva armelor. Cenușa i-a fost pusă într-o urnă de aur (dar al lui Dionysos și operă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
acela al comparațiilor din poem și al marilor clipe în care tragica Iliadă se înalță deasupra ei însăși. Ahile găsește cuvinte impunătoare, care descriu, în densitatea lor, marile trăsături ale vieții lumii și cu deosebire, pentru acest fiu al unei zeițe a mării, marea cu întinderea ei, căreia îi simte talazurile, și cu adâncul de sub negrele înfiorări; și toate apele pământului, de la izvoare și fântâni adânci, până la marile râuri care curg puternic spre mare cu ape bogate și vârtejuri de argint
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nu vede venind împotrivă-i strălucirea coifului său. Și nici chiar când îi spune lui Licaon „nu vezi cât sunt de mare și cât sunt de frumos?“ și îi amintește lui Asteropeu că Zeus îi este străbun și mamă o zeiță a mării. Nu, hotărât lucru, Ahile nu se coboară în ochii noștri înălțându se pe sine în felul acesta. Și nu numai pentru că ce spune el este adevărat, ci și din alte câteva pricini. Își alesese o viață scurtă, iar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
simtă că în insulă se petrece ceva străin de experiența lor curentă, ceva ciudat și neliniștitor: văd pretutindeni ceva ce le seamănă a duhuri și adesea duhuri se cred unii pe alții, sau chiar zeități: Ferdinand pe Miranda: „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“, Miranda pe Ferdinand: „Ce-i? Un spirit?“, ceea ce crede un timp și Caliban despre Stephano și despre Trinculo. Ceea ce crede, mai la urmă, și Alonso despre Prospero: „De ești cumva acela, / Sau ești un duh ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
spirit?“, ceea ce crede un timp și Caliban despre Stephano și despre Trinculo. Ceea ce crede, mai la urmă, și Alonso despre Prospero: „De ești cumva acela, / Sau ești un duh ce vrea să mă muncească, / Nu știu“ ori despre Miranda: „Este zeița ce ne-a despărțit / Și acum ne-a adunat?“ ori chiar despre Ferdinand, pe care îl crezuse înecat: „Dacă-aceasta / E tot o viziune, pe băiat / Îl pierd de două ori.“ Este firesc, pe toți îi uluiește faptul de a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îndoială, concepute de Ariel. Tot el, pe lângă regia alegoriei, și-a asumat rolul lui Ceres, de unde opt versuri ale partiturii acesteia, față de numai patru pentru Iunona, lucru nu lipsit de haz. Cu atât mai mult cu cât, în timp ce juca rolul zeiței belșugului, Ariel era cu gândul la altele, la pedepsirea lui Caliban și a asociaților săi: „pe când făceam pe Ceres, / Mă tot gândeam să-ți spun“, îi mărturisește lui Prospero ceva mai târziu. Tot el, dat fiind că se celebrează unirea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rege al Neapolului. Despre cântec spune doar, cu platitudine: „De bietul meu părinte amintește“, și, cu naivitate, că melodia lui strunește nu doar valurile, ci și jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este, mai mult pentru el însuși, un exercițiu poetic în sine, un avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
se mai folosește ca limbă vorbită din secolul 17; în prezent, este folosită ca limbă liturgică a Bisericii copte. Alabastru, cuvânt care denumește o varietate de ghips cu aspect de marmură albă, are la origine construcția egipteană *a-la-baste „vas al zeiței Bubaste“. În greacă, a ajuns sub forma alábastros și a însemnat „vas pentru mir“. A fost apoi latinizat în alabastrum (care apare la Cicero) și a căpătat sensul actual. Din latină, a fost împrumutat de limbile romanice: it., sp., port
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
simbol statuar, apărut și la Ilion în Asia Mică, a cauzat războiul Troiei. Paralel cu Ellenes s-a constituit ulterior, pe aceeași bază fonetică, varianta Grai sau Graii, cu derivatele Graecus, Graeci: cf. rom. glie, vgr. gaia „pământ, țară”, Gaia „zeița pământului”. La Homer sunt atestate forme ca geraia „femeie bătrână”, geraios „bătrân, vechi”, geraistios „grecesc” etc., pe când albaneza are pe grua, pl. gra „femeie”; vezi și rom. Gruia, greu. Analiza etimologică a denumirilor de populații, ca de altfel a întregului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a fi făcută în virtutea continuității globale a materialului lingvistic. Astfel, numele etnic vlah își are originea în constituirea opoziției Roma - Latium, ai cărei termeni provin din continuitatea euro-afro-asiatică a materialului lingvistic. Roma, cu varianta Rema, se corelează cu Lima, numele zeiței care veghea și apăra pragul ușii, și cu limes (limită, bornă, frontieră, val de pământ, zid de cetate). Forma veche a cuvântului avea în deschidere un spirit aspru care s-a păstrat în denumirea greacă a cetății romane: Hroma/Hrome
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
un element introductiv pseudoprefixal care are la bază elementul sonor introductiv în pronunțarea lichidelor, element numit, pentru greaca veche, spirit. Acesta a preluat în unele cazuri întreaga greutate semantică a expresiei, cum s-a întâmplat cu vgr. ge (pământul și zeița pământului) față de terra sau tellus la romani, sau de rom. glie. Pentru prezența/absența spiritului să se compare vgr. Hellas cu Latium, sau vgr. halai (= galli), lat. alani cu vgr. laos, germ. Leute, sl. lĭudi, rom. lume; sau altaicul ulus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu aceeași valoare absolută, pe Giove, formă de vocativ. A existat și zeificarea directă, nemijlocită sintagmatic, a obiectelor sau lucrurilor. Astfel, în antichitatea greacă γη,γα, γαια (pământul, solul, lumea, țară, stăpânire etc.) era concomitent Γη, dor. Γα și Γαια “zeița pământului”. La rândul său cuvântul pater este format din pa-, cu sensul de “corespunzător, raportat la, de la, din, la” și -ter. Partea din urmă o găsim în lat. terra (pământul, globul terestru, universul, lumea, popoarele, oamenii etc.), în lit. târai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
evoluția omenirii: întronarea zeității unice și trecerea de la matriarhat la patriarhat. Subordonarea a tot și a toate față de un simbol unic de dominare absolută s-a produs în matriarhat prin „cea care rodește și hrănește”: Γη, dor. Γά și Γαία „zeița pământului, prima care s-a desprins din Chaos”; instaurarea patriarhatului a fost marcată prin detronarea zeității feminine și ridicarea în funcție supremă a „tatălui ( = stăpânul) pământului”, evoluat prin traci în forma Gospodar, prin romani în forma Jupiter, în timp ce grecii aveau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Δεύς, gen. Διός, dat. Διΐ și Δί, ac. Δία, ca și paradigma latinului Deus. Tot cu d era la greci Δημήτηρ, corespondentul feminin al lat. Ju piter și al sintagmei grecești Ζεύς πατήρ. Demetra era la greci „mama pământului”, „stăpâna”, zeița fertilității și a agriculturii, cu forma prescurtată μά folosită în interjecția Μά γά! „Mamă Terra”, de unde rezultă că δ, γ și ζ (ζευς) erau doar pronunții regionale ale aceluiași cuvânt. Alte confirmări: 1) Sfera semantică a compusului δήμος, dor. δάμος
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-u, pl. - ra „scoarța pământului, ogor, uscatul; planeta noastră; țară, zonă, populație”, atdhe (at-dhe) „locul natal, patrie”; 4) Greaca veche oferă și alte pronunții: θεός, beot. θιός „zeu, erou”, compusul χθών denumind pământul, solul, lumea, țara, orașul, fiind totodată și zeița pământului. Fără consoana inițială, rămășiță a unei silabe care însemna „raportat la”, exista forma θέμις (cf. sl. zem, rom. zemnic) cu sensul de „cutumă”, de „obicei al pământului”, adică v ntul auto/h/ton. Ducerea ideii de zeu suprem în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care și astăzi atrag cercetători. Descifrarea, în 1822, a scrierii hieroglifice de către J. F. Champollion, a deschis noi orizonturi în înțelegerea și aprofundarea culturii și civilizației egiptene. Cooperarea dintre zei și oameni și-a avut importanța ei productivă. Isis era zeița armoniei matrimoniale, a medicinei spirituale, magice și vindecătoare, având puterea învierii din morți. Universalitatea ei s-a extins, prezentă fiind cu influența până pe la jumătatea primului mileniu creștin. Stăpânind forțe magice și posedând cunoștințe secrete, ea a fost de timpuriu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a fost de timpuriu numită „Marea vrăjitoare“ care și prin vis comunică rețetele unor maladii și cazuri. Susținută de marele Thot, ea pregătea pe oameni în arta medicinei, în știința vindecării. Egiptenii, credeau că revărsările Nilului sunt lacrimile lui Isis, zeița plină de mistere. „Domnul tăcerii“, Osiris zeul, popularul User, simboliza moartea și învierea ciclică a naturii. Sprijinitorul lui Isis în sfera fertilității și sănătății, pe care grecii îl identificau soarelui dătător de viață. În unele texte e numit și „ființa
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Istorie a Medicinei nu se adresează numai studenților în medicină și nici numai medicilor, și deoarece lumea tot mai mult are nevoie de curățenie, respectiv de igienă, nu e lipsit de interes să adăugăm și câteva reflexii în marginea imnului „Zeița sănătății, Hygea“, (altă ortografiere a numelui n.n.) compus de tracul Orfeu, poetul hieratic prehomeric, inspirat de muze și protejat de Apollo care i-a dat chiar lira sa ca, îmblânzind și fiarele, să întoarcă lumea la armonie. În acest imn
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
crește în importanță și strălucire și prin încadrarea sa între zei și fericire. Despre Apollo, zeul luminii, artelor, oracolelor și al tămăduirilor am vorbit, ca și de fiul său Asklepios (Esculap), zeul medicinei, dar, acum o întâlnim și pe Hygieia, zeița sănătății, la greci, și din al cărei nume provine Igiena (Hygienia), ramură a medicinei preventive. Se știa că-n începuturi, această zeiță a fost un concept, cel de curățenie, care s-a făcut atât de prezent cu înflorirea culturii și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
am vorbit, ca și de fiul său Asklepios (Esculap), zeul medicinei, dar, acum o întâlnim și pe Hygieia, zeița sănătății, la greci, și din al cărei nume provine Igiena (Hygienia), ramură a medicinei preventive. Se știa că-n începuturi, această zeiță a fost un concept, cel de curățenie, care s-a făcut atât de prezent cu înflorirea culturii și civilizației elene, încât a fost zeificată pentru binefacerile sale, privind prelungirea și salvarea vieții. Ca zeiță și-a impus cultul în Epidaur
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Se știa că-n începuturi, această zeiță a fost un concept, cel de curățenie, care s-a făcut atât de prezent cu înflorirea culturii și civilizației elene, încât a fost zeificată pentru binefacerile sale, privind prelungirea și salvarea vieții. Ca zeiță și-a impus cultul în Epidaur mai întâi și ulterior la Atena, ca azi, să se impună în mod conștient în toată lumea cu observația, vai! că atâția o ignoră. în timp Hygeia a fost considerată fiică a lui Asklepios și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lui Asklepios și chiar ulterior, soția sa. De aici se poate observa cât de strânsă e relația între curățenie și medicina preventivă. Romanii i-au spus valetudo, nume care a dat termenul de valid și mai apoi au asimilat-o zeiței lor Salus = sănătatea. Pentru ca starea de conștiință responsabilă să fie maximă, jurământul îi cheamă în preajmă ca martori „pe toți zeii și zeițele“, prezența spiritelor supreme ocrotitoare și vindecătoare ca sub ochiul lor mobilizator și veșnic treaz, prin profesia de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
i-au spus valetudo, nume care a dat termenul de valid și mai apoi au asimilat-o zeiței lor Salus = sănătatea. Pentru ca starea de conștiință responsabilă să fie maximă, jurământul îi cheamă în preajmă ca martori „pe toți zeii și zeițele“, prezența spiritelor supreme ocrotitoare și vindecătoare ca sub ochiul lor mobilizator și veșnic treaz, prin profesia de medic să poți ajunge la starea de grație, de fericire, respectând acest jurământghid profesional și uman, fiindu-i „credincios“, stare de spirituală continuă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
erau folosite în alimentație, în medicina preventivă dar și ca tratament și refacere fizică fiind recomandate și în medicina populară de astăzi. O divinitate dacică protectoare a albinelor, a fost numită, în perioada romano-dacă, Diana Mellifica (producătoare de miere), corespondentul zeiței dacice Bendis, inițial zeița pădurilor, a lunii dar și a farmecelor. Se pare că statuia zeiței Diana Mellifica din Apulum a fost sculptată de Marcus Aurelius Comatius, el însuși apicultor. Influența romană în Dacia s-a reflectat prin igiena publică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]