25,745 matches
-
intrare-ieșire(care stabilesc relații de tipul cauză-efect), iar modul de reprezentare internă urmărește un set de reguli bine documentate. Acești algoritmi pot fi clasificați după mai multe criterii cum ar fi: disponibilitatea răspunsului dorit la ieșirea rețelei, existența unui model analitic, tipul aplicației în care sunt utilizați, dar cele mai multe documentații se rezumă la două clase mari: învățarea supravegheată (care presupune existența în orice moment a unei valori dorite a fiecărui neuron din stratul de ieșire) și învățarea nesupravegheată (în care rețeaua
Rețea neurală () [Corola-website/Science/298019_a_299348]
-
dintr-o simplă activitate academică orientată spre lectura și recepția scrierilor fenomenologice elementare deschizând cercetări de amploare și elucidări a diverselor domenii ale realității. Această dezvoltare a deschis dialoguri fructuoase cu alte curente filosofice contemporane, cum ar fi postmodernismul, filosofia analitică și hermeneutica, sau cu diverse discipline științifice: sociologia, teoria arhitecturii și urbanismul, psihiatria sau antropologia. Fenomenologii din Cluj au susținut fondarea "Societății române de fenomenologie" (SRF) și au fondat "Asociația română de cercetători francofoni în științele umane" (ARCHES), un spațiu
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
Bulletin des Anglicistes Médiévistes", "Comptes rendus de l'Académie des Inscriptions et Belles Lettres"), precum și în volume colective. În 2014, publică lucrarea "Wyrd: ideea destinului în literatura engleză veche", apreciată de Andrei Pleșu drept „un monument de erudiție și rafinament analitic, despre care mari specialiști de la Oxford, Sorbona și München s-au pronunțat deja la superlativ”. Între anii 2005-2007, editorialist și publicist la ziarele "Adevărul Literar și Artistic" și "Averea". A publicat de asemenea în revistele "Echinox", "România Literară", "Cuvântul", "Rost
Adrian Papahagi () [Corola-website/Science/312201_a_313530]
-
(n. 16 iunie 1801 - d. 22 mai 1868) a fost matematician și fizician german, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul geometriei analitice. A fost unul din pionierii cercetării în domeniul radiației catodice (care ulterior a condus la desoperirea electronului). S-a născut la Elberfeld. A studiat la Düsseldorf, apoi la universitățile de la Bonn, Heidelberg, Berlin, urmând ca în 1823 să meargă la
Julius Plücker () [Corola-website/Science/312215_a_313544]
-
particulară de spații metrice, așa-numitele "spații compacte catalogate" și a elaborat teoria intuiționistă a integralei lui Lebesgue. A definit riguros noțiunea de suprafață riemanniană. Brouwer a studiat algebra logicii lui George Boole. A pus problema caracterizării topologice a funcțiilor analitice, cu care s-a ocupat apoi în mod special Simion Stoilow. Brouwer a distins pentru prima dată în teoria funcțiilor elementele metrice de cele topologice. Mai mult, a pus bazele unificării topologiei asambliste cu topologia combinatorie. Prin aceasta, Brouwer a
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
să ne bazăm pe părerile noastre, ca simpli muritori, trebuie să lăsăm Universul să vorbească despre el însuși. Al-Hazen este continuatorul operei lui Euclid și Thabit ibn Qurra. Sistematizează capitolele "secțiuni conice" și "Teoria numerelor", se ocupă și de geometria analitică și de conexiunile dintre algebră și geometrie. Lucrările sale matematice au influențat geometria lui René Descartes și calculul infinitezimal al lui Isaac Newton. Al-Hazen dezvoltă geometria analitică, stabilind astfel legătura dintre geometrie și algebră. De asemenea, a descoperit formula sumei
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
Qurra. Sistematizează capitolele "secțiuni conice" și "Teoria numerelor", se ocupă și de geometria analitică și de conexiunile dintre algebră și geometrie. Lucrările sale matematice au influențat geometria lui René Descartes și calculul infinitezimal al lui Isaac Newton. Al-Hazen dezvoltă geometria analitică, stabilind astfel legătura dintre geometrie și algebră. De asemenea, a descoperit formula sumei primelor 100 de numere naturale (pe care, mai târziu, și Carl Friedrich Gauss a obținut-o, chiar tânăr fiind), dar printr-o metodă geometrică Al-Hazen face una
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
în partea reală și partea imaginară reducând problema la evaluarea a două integrale curbilinii cu valori reale; în alte cazuri se poate folosi formula lui Cauchy. Dacă integrala curbilinie este o curbă închisă într-o regiune în care funcția este analitică și nu conține singularități, atunci valoarea integralei este zero, aceasta fiind o consecință a teoremei integrale a lui Cauchy. Datorită teoremei reziduurilor, se pot folosi integralele pe contur în planul complex pentru a găsi integralele cu valori reale ale functiilor
Integrală curbilinie () [Corola-website/Science/311527_a_312856]
-
semne de avertizare” pentru idealismul conceptual, potrivit lui Musgrave, deoarece ele chipurile nu există, ci doar evidențiază numeroase căi prin care oamenii încearcă să cunoască lumea. Acest argument nu ia în considerare lucrurile ce țin de hermeneutică, în special fundalul filozofiei analitice. Musgrave l-a criticat pe Richard Rorty, precum și filozofia postmodernistă în general, pentru confuzie. A. A. Luce și John Foster sunt alți subiectivi. Luce, în "Sens fără Materie" (1954), încearcă să-l aducă pe Berkeley în actualitate prin modernizarea vocabularului
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
diferență între „galben” și „senzația de galben” și „că "esse" este considerat a fi "percipi", numai fiindcă ceea ce este experimentat este considerat identic cu experiența acestuia”. Deși departe de o respingere completă, aceasta a fost prima expunere solidă de filozofie analitică împotriva predecesorilor idealiști sau, în orice caz, împotriva tipului de idealism reprezentat de Berkeley. Idealismul actual este o formă de idealism dezvoltată de Giovanni Gentile, ce a devenit o formă de idealism fundamentat ce contrastează cu idealismul transcendetal al lui
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
în 430 î.Hr., pentru a scăpa de o molimă care făcea ravagii, găsesc ca soluție necesitatea dublării mărimii altarului. Inițial, problema a fost înțeleasă eronat: era vorba de "volumul" altarului, nu de dimensiunile acestuia. Prima rezolvare, dar prin metodele geometriei analitice, provine de la Menaechmus (380 î.Hr. - 320 î.Hr.), matematician grec. Alți matematicieni ai antichității care au fost preocupați de această problemă: Hippias din Elis, Archytas din Tarene, Eudoxiu din Cnide. Ca și Menaechmus, aceștia au propus același tip de soluție - prin
Dublarea cubului () [Corola-website/Science/311708_a_313037]
-
am recunoscut mai apoi, cu timpul, urmărindu-i cărțile ulterioare, un interes aparte pentru zone și teme neexplorate încă, pentru partea mai puțin vizibilă a literaturii sau către „petele albe“ din descrierea acesteia.” (Radu Voinescu) “Ca o mostră a forării analitice, unind exactitățile cu o minuțiozitate, am zice feminină, pe care o practică cercetătoarea, vom cita cîteva rînduri din aprecierile d-sale asupra condiției de „poet postmodern” a lui Ion Barbu: „Jocul secund, mai pur, al poeziei lui Ion Barbu, profund
Maria Ana Tupan () [Corola-website/Science/311051_a_312380]
-
algebră, geometrie și analiză matematică. În 1858 a precizat definiția și proprietățile fundamentale ale matricelor. A aplicat teoria invarianților la studiul proprietăților generale ale determinanților. A utilizat determinanții pentru scrierea ecuației planului care trece prin trei puncte în spațiu (geometrie analitică). Cayley a ajuns la concepția unei geometrii "n"-dimensionale. Începând cu anul 1854 s-a ocupat de teoria grupurilor, aplicând teoria grupurilor abstracte la cuaternioni, iar în 1878 a utilizat graficele multicolore, pentru a scoate în evidență proprietățile din teoria
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
proprie ("tip Cayley"). Cayley a introdus calculul tensorial, a cercetat curbele și suprafețele analagmatice, a stabilit algoritmul simbolic ("tip Cayley") pentru obținerea invarianților în teoria formelor, de care ulterior s-a ocupat matematicianul român Gheorghe Călugăreanu în 1945. A extins analitic teorema lui Pascal la sistemul de hexagoane. A cercetat analitic problema lui Malfatti pentru suprafețe de ordinul întâi. Între 1843 și 1845 s-a ocupat de fondarea teoriei funcțiilor eliptice. Cayley a ținut o serie de conferințe la Universitatea Johns
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
curbele și suprafețele analagmatice, a stabilit algoritmul simbolic ("tip Cayley") pentru obținerea invarianților în teoria formelor, de care ulterior s-a ocupat matematicianul român Gheorghe Călugăreanu în 1945. A extins analitic teorema lui Pascal la sistemul de hexagoane. A cercetat analitic problema lui Malfatti pentru suprafețe de ordinul întâi. Între 1843 și 1845 s-a ocupat de fondarea teoriei funcțiilor eliptice. Cayley a ținut o serie de conferințe la Universitatea Johns Hopkins. Conceptul de geometrie cayleyană reprezintă o sinteză a geometriei
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
economiilor deschise • Fundamentele activității bancare • Guvernanță corporatistă și controlul • Piețele financiare internaționale • Managementul financiar multinațional. "6. Contabilitate" • Sursele dreptului contabil • Principiile contabile • Specificitatea înregistrării și evaluării operațiilor privind imobilizările • Fondurile proprii ale firmei • Stocurile • Operațiunile în monede străine, • Rolul contabilității analitice de exploatare în sistemele de gestiune • Identificarea și repartizarea elementelor constitutive ale costurilor și ale marjelor • Prelucrarea costurilor directe și a celor indirecte Stabilirea contului de rezultat analitic și controlul bugetar. "7. Cibernetică economică" • Abordarea sistemică a fenomenelor economice • Sisteme
Consultanță () [Corola-website/Science/311062_a_312391]
-
imobilizările • Fondurile proprii ale firmei • Stocurile • Operațiunile în monede străine, • Rolul contabilității analitice de exploatare în sistemele de gestiune • Identificarea și repartizarea elementelor constitutive ale costurilor și ale marjelor • Prelucrarea costurilor directe și a celor indirecte Stabilirea contului de rezultat analitic și controlul bugetar. "7. Cibernetică economică" • Abordarea sistemică a fenomenelor economice • Sisteme și modele economice • Teoria informației economice • Teoria sistemelor de comandă în economie "8. Management" • Școli și curente de gândire în evoluția științei și practicii manageriale • Teoria deciziei manageriale
Consultanță () [Corola-website/Science/311062_a_312391]
-
habilitat în științe farmaceutice, și înaltul titlu de profesor universitar. De-a lungul anilor, profesorul, decanul Vasile Procopișin și-a adus contribuția considerabilă la: perfecționarea continuă a procesului de studii la catedră și facultate; renovarea standardelor educaționale, planurilor și programelor analitice pentru studenți, rezidenți și cursanți; implementarea celor mai noi metode și forme de instruire și evaluare a cunoștințelor; informatizarea procesului de studii; consolidarea bazei de producere pentru Facultatea Farmacie din Codru, Bursuc; fondarea și construcția noului Centru de cultivare a
Vasile Procopișin () [Corola-website/Science/311105_a_312434]
-
sistem și a reglementărilor contabile spre a le adapta noilor cerințe?”. El a vizat că direcție principala în procesul de reformă a contabilității, „ o nouă contabilitate" capabilă să " asigurare delimitarea fundamentală dintre contabilitatea generală(sintetică) și contabilitatea internă de gestiune ( analitică)”, în acest sens precizând că „realizarea practică a contabilității generale (sintetice) se face pe baza «cadrului general» al conturilor (un plan de conturi unic, cu un înalt grad de sintetizare)”,în timp ce contabilitatea "internă de gestiune" rămâne atributul conceptual al fiecărei
Constantin M. Drăgan () [Corola-website/Science/311101_a_312430]
-
A continuat activitatea de control și prevenție a lecturilor din limba română, a ascultării de discuri muzicale, produse în România, a posturilor de radio din străinătate, acestea din urmă fiind bruiate. KGB-ul s-a ocupat cu producerea de rapoarte analitice asupra conținutului emisiunilor radio și TV ale posturilor românești de radio și TV pentru organele superioare de partid, care, în majoritate, nu cunoșteau limba română, iar persoanele care le ascultau (vizionau) erau supuse "profilaxiei". A continuat activitatea de depistare a
Gavriil Volkov () [Corola-website/Science/311152_a_312481]
-
poate fi descris de ecuația x + y = 4. Numele sistemului vine de la "Cartesius", numele latinesc al matematicianului și filozofului francez René Descartes care, printre altele, a contribuit la unificarea algebrei și geometriei euclidiene. Munca sa a avut influențe asupra geometriei analitice, analizei matematice, și cartografiei. Ideea acestui sistem a fost dezvoltată în 1637 în două lucrări ale lui Descartes. În partea a doua a "Discursului asupra metodei", Descartes introduce ideea nouă a specificării poziției unui punct sau obiect de pe o suprafață
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
statutul de membru fondator cu cea de membru cu drepturi depline al Organizației de Meteorologie Mondiale. Între anii 1949 și 1950 se deschide, la Afumați, Observatorul de Fizică Atmosferică, aflat sub conducerea profesorului Mircea Herovanu, deasemenea se aprobă prima programă analitică în domeniul meteorologiei la Facultatea de Fizică din cadrul Universității București. În anul 1951 a fost înființată Direcția Generală Hidrometeorologică, aceasta incluzând atât Institutul Meteorologic Central, cât și Sectorul Hidrologic. În 1951, Direcția Generală Hidrometeorologică coordona o rețea meteorologică ce cuprindea
Administrația Națională de Meteorologie () [Corola-website/Science/311875_a_313204]
-
din analiza reală în cea complexă. Termenul "olomorf" este un neologism derivat de la rădăcinile grecești ὅλος ("holos"), cu înțelesul de "întreg", și μορφή ("morphē"), cu înțelesul de "formă" sau "înfățișare". Același înțeles cu "funcție olomorfă" îl au și sintagmele "funcție analitică" sau "funcție regulată". Funcțiile olomorfe alcătuiesc obiectul de studiu principal al analizei complexe, având o serie proprietăți utile. O proprietate a oricărei funcții olomorfe este îndeplinirea ecuațiilor diferențiale "Cauchy-Riemann", care sunt necesare și suficiente pentru ca funcția să fie olomorfă. Pentru
Funcție olomorfă () [Corola-website/Science/311291_a_312620]
-
prime. Are aplicații și în alte domenii cum ar fi fizica, teoria probabilităților, și în statistică aplicată. ζ("s") este o funcție de variabilă complexă "s" inițial definită prin următoarea serie infinită: pentru anumite valori ale lui "s" și apoi continuată analitic la toate numerele complexe "s" ≠ 1. Această serie Dirichlet converge pentru toate valorile reale ale lui "s" mai mari ca 1. De la lucrarea " Despre numerele prime mai mici decât un număr dat" din 1859 a lui Bernhard Riemann, a devenit
Funcția zeta Riemann () [Corola-website/Science/311456_a_312785]
-
se extindă definiția funcției ζ("s") la valori "complexe" ale variabilei "s", în două etape. Întâi, Riemann a arătat că seria este convergentă pentru orice "s" complex cu partea reală Re("s") mai mare ca unu și defineșțe o funcție analitică de variabilă complexă "s" pe regiunea {"s" ∈ C : Re("s") > 1} a planului complex C. Apoi, el a demonstrat cum se extinde funcția ζ("s") la toate valorile complexe ale lui "s" diferite de 1. Ca rezultat, funcția zeta devine
Funcția zeta Riemann () [Corola-website/Science/311456_a_312785]