25,038 matches
-
1953 este angajat în cadrul catedrei de „Rezistența materialelor” de la Institutul Politehnic București ca asistent universitar. În 1959 a absolvit la Universitatea din București, Facultatea de Matematică-Fizică, specialitatea „Mecanică”. În 1962 susține examenul pentru postul de șef de lucrări la aceeași catedră. În 1968 devine doctor inginer în specialitatea „Rezistența materialelor”, susținând teza „Contribuții la studiul stabilității barelor solicitate la răsucire”. În 1971 susține examenul de conferențiar la aceeași catedră. În 1990 susține examenul pentru postul de profesor la aceeași catedră, activând
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
În 1962 susține examenul pentru postul de șef de lucrări la aceeași catedră. În 1968 devine doctor inginer în specialitatea „Rezistența materialelor”, susținând teza „Contribuții la studiul stabilității barelor solicitate la răsucire”. În 1971 susține examenul de conferențiar la aceeași catedră. În 1990 susține examenul pentru postul de profesor la aceeași catedră, activând până la pensionare, în 1998. Între 1992 și 2001 a fost profesor la Departamentul de predare în limba franceză din Institutul Politehnic București, însumând 48 de ani de activitate
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
aceeași catedră. În 1968 devine doctor inginer în specialitatea „Rezistența materialelor”, susținând teza „Contribuții la studiul stabilității barelor solicitate la răsucire”. În 1971 susține examenul de conferențiar la aceeași catedră. În 1990 susține examenul pentru postul de profesor la aceeași catedră, activând până la pensionare, în 1998. Între 1992 și 2001 a fost profesor la Departamentul de predare în limba franceză din Institutul Politehnic București, însumând 48 de ani de activitate neîntreruptă în învățământul superior. Este coautor la mai multe tratate universitare
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
I. Monumentul urma să fie plasat in axa Gării de Nord si a clădirii ministerului, dar până la urmă din lipsa de fonduri nu s-a implementat. Între 1972 și 1988, Irina Rosetti lucrează că Asistent la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu", la catedră lui Ascanio Damian. Se distinge prin experiența practică pe care a dobândit-o lucrând în proiectare și pe care o poate împărtăși studenților mai bine decât colegii ei care au rămas asistenți imediat după terminarea studiilor. Începând din 1989 Irina
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
Spitalului pentru boli mintale și nervoase de la Socola unde profesorul Constantin Parhon, fondatorul Endocrinologiei va pune bazele renumitei Școlii de Neuropsihiatrie Ieșene și va contribui la înființarea celei de a doua Clinici de Endocrinologie din România. Tot la Iași titularul catedrei de Patologie generală, profesorul Tiron introduce printre primii în România tratamentul cu raze X în perioada dintre cele două războaie mondiale învățămîntul clinic medical are o serie de profesori recunoscuți pentru valoarea lor și care au constituit școli că: profesorul
Facultatea de Medicină din Iași () [Corola-website/Science/337056_a_338385]
-
Aleea Modrogan nr. 2., imobilul din Str. Pitar Moș nr 6 (Oficiul de Aprovizionare al Farmaciștilor), imobilul din Bulevardul Elisabeta 61, „Casă Oștirii”. În 1938 a fost chemat la Facultatea de Arhitectură din București, unde a ajuns profesor titular la catedră de Desen Ornamental și Academic. A fost profesor vreme de 30 de ani. În paralel, mai ales la senectute, a pictat mult, lăsând în urmăo mulțime de acuarele. A murit în 1979, la 88 de ani. Orientarea către arhitectură s-
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
Universitatea Stanford. Din 1986 până în 1990, el a condus proiectul "Literature and Media Analysis" al Deutsche Forschungsgemeinschaft (DFG) din Kassel și în 1987 a fost numit profesor de studii germanice moderne la Universitatea Ruhr. În 1993 a fost numit la catedra de istorie și estetică media a Universității Humboldt din Berlin. În 1993 Kittler a fost distins cu "Siemens Media Arts Prize" ("Siemens-Medienkunstpreis") de către ZKM Karlsruhe ("Zentrum für Kunst und Medientechnologie" sau "Centrul pentru Arte și Tehnologie Media") pentru cercetările sale
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
A obținut un doctorat în filosofia dreptului cu teza "Conceptul și ideea dreptului la Rudolf Stammler" (1939) și un doctorat în filologie hispanică, cu teza "Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias" (1971). În 1939 este numit asistent universitar la Catedra de filosofia dreptului, activând în această calitate până în 1944, când este detașat ca lector de limba și literatura română la Universitatea din Madrid (1944-1946) și apoi ca lector de limba română în Elveția (1946-1947). Se întoarce în România în 1947
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
de limba și literatura română la Universitatea din Madrid (1944-1946) și apoi ca lector de limba română în Elveția (1946-1947). Se întoarce în România în 1947, unde lucrează ca redactor la Editura Științifică (1947-1962), apoi din 1962 ca lector la Catedra de limba și literatura spaniolă a Facultății de Filologie din București. După obținerea doctoratului în filologie în 1971 este promovat în postul de conferențiar, în care va funcționa până la pensionare (1979). A îndeplinit funcțiile de vicepreședinte al Asociației de Prietenie
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
des Hautes Études din Paris între anii 1933 și 1936, fiind student al lui Alfred Ernout și Jules Marouzeau, apoi predând ca lector de limba română la Universitatea Sorbona până în 1938. Reîntors în România, este numit asistent (1938-1939; 1940-1943) la Catedra de limba greacă, apoi la cea de limba latină (condusă de prof. Niculae I. Herescu) ale Universității din București și își susține în 1939 teza de doctorat cu titlul "Les „Aratéa” de Cicéron", la care începuse să lucreze încă în
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
Iași (1945-1951) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1952-1956). A lucrat ca bibliotecar la Biblioteca județeană „Gh. Asachi” din Iași (1956-1958), apoi ca preparator (1958-1960), asistent (1960-1969), lector (1969-1977), conferențiar (1977-1992) și profesor (1992-2001) la Catedra de Literatură română și la Catedra de Literatură comparată ale Facultății de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, unde a predat disciplinele Folclor, Estetică, Etnologie, Mitologie și religie. A obținut în 1971 titlul de doctor în filologie al
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1952-1956). A lucrat ca bibliotecar la Biblioteca județeană „Gh. Asachi” din Iași (1956-1958), apoi ca preparator (1958-1960), asistent (1960-1969), lector (1969-1977), conferențiar (1977-1992) și profesor (1992-2001) la Catedra de Literatură română și la Catedra de Literatură comparată ale Facultății de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, unde a predat disciplinele Folclor, Estetică, Etnologie, Mitologie și religie. A obținut în 1971 titlul de doctor în filologie al Universității din București cu teza "„Șezătoarea
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
Academiei Române. A predat în perioada 1991-1995 cursuri de Istoria presei, Istoria literaturii române, Istoria culturii din Transilvania și Istoria cărții și tiparului la Facultatea de Istorie și Filozofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Începând din 1994 a fost angajat la catedra de Istoria Literaturii Române de la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, unde a fost și titularizat în 1995, predând aici până în anul 2009, când a ieșit la pensie. Este începând din 1994 conducător de doctorat în istoria literaturii române
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
a descris toate ciupercile care erau de găsit în Veneto, dezvoltând categoriile de față ale lui Ludwig Ritter von Heufler zu Rasen und Perdonegg, Freiherr von Hohenbühel (1817-1885) de la 245 la 4.600 de taxoni. În 1879 a preluat conducerea catedrei de botanică ca succesor al fostului său învățător Roberto de Visiani (1800-1878) și în plus a fost numit director al institutului precum și al grădinilor botanice ale universității. Activitatea științifică a lui Saccardo a fost concentrată aproape în întregime pe micologie
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
entomolog), al cărui discipol a devenit. În 1741 i s-a oferit o profesură pentru filosofie la seminarul din Savignano sul Rubicone, pe care l-a deținut timp de patru ani. Din 1748 până la sfârșitul anului 1754, Giovanni a întreținut catedra de filozofie în sucursala universității din Bologna la Rimini (inaugurată 1687). In anul 1757, a fost numit profesor de filozofie al municipiului, iar în 1760 al seminarului. În ciuda activității sale exigente ca profesor, Battarra nu a uitat de științele naturale
Giovanni Antonio Battarra () [Corola-website/Science/337247_a_338576]
-
habilitat de Literatură franceză la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Calabria, unde este, din 1999, profesor de Literatură comparat, și unde între (2004-2008), a ținut și cursul de Limbă și Literatura Română. Din 2008 este titular la catedră de profesor de Limbă și Literatura română a Universității din Calabria. Domnia sa a efectuat diverse cercetări privind multiculturalitatea și scriitura nomada, concept inventat de Norman Manea, în literaturile română, franceza, albaneză, italiană, despărțite în trei linii de cercetare diferiteː 1
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
și din acel an funcționează în învățământul superior, domeniile de specialitate fiind "Estetica", "Estetica și Teoria teatrului" și "Teatrologie — Spectacologie". Doctoratul l-a obținut, în 1963, în filosofie, specialitatea estetică. În perioada 1968-2000, a fost profesor titular și șef de catedră de Estetică și Teatrologie, decan între anii 1967 și 1970, apoi prorector (1970-1974) al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București. Din 1990 conduce doctorate de Estetică și Teorie a teatrului în cadrul acestei universități. În anul
Ion Toboșaru () [Corola-website/Science/337304_a_338633]
-
d. 2 noiembrie 2016) a fost profesor universitar doctor la Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai“ din Municipiul Cluj-Napoca, unde a funcționat în calitate de cadru didactic universitar activ începând din anul 1948 și până în anul universitar 1991/1992, fiind titular al catedrei de drept internațional public din anul 1952 și până la pensionare, conducător de doctorat și decan al facultății din anul 1990. După pensionare, profesorul a continuat să funcționeze în calitate de profesor consultant și de conducător de doctorat. Profesorul Marțian I. Niciu a
Marțian I. Niciu () [Corola-website/Science/337301_a_338630]
-
angajat că redactor al Enciclopediei Ebraice. După moartea lui Klausner, i-a luat locul că redactor șef. Întors la Dropsie College la Philadelphia, în anii 1957-1966 a predat acolo ca profesor de limbă și literatura ebraica și ca șef al catedrei de studii ebraice. Apoi a fost numit tot acolo între anii 1966-1968 profesor de istorie medievală evreiască și de literatură ebraica. Ulterior s-a mutat ca profesor la Universitatea Denver ca profesor de studii ebraice (1968-1971), revenind apoi la New York
Benzion Netanyahu () [Corola-website/Science/337336_a_338665]
-
stabilit programele. De asemenea, a fost dotată cu o bibliotecă. Foarte curând, datorită activitității intense, a ajuns să concureze cu înaltele centre de cultură din Córdoba și Bagdad. Totodată, a început sa ofere diplome universitare și să pună la dispoziție catedre specializate pentru diverse domenii ale științei. Activitatea științifică atinge apogeul în timpul conducerii Almoravizilor și mai ales a Merinizilor. În secolul XIV și mai târziu, majoritatea savanților și intelectualilor din Maghreb au intrat în contact cu orașul Fes și Al- Qarawiyyin
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]
-
evul mediu: în 1969 a publicat cartea "Cântec de Nibelung. Probleme și valori" (Giappichelli). De-a lungul anilor șaptezeci a invatat germanice filologie la Universitatea din Sassari, apoi a sunat la Veneția de germanist Ladislao Mittner, în 1976 a obținut catedră de Istorie de limba germană laUniversitatea Că' Foscari. La sfatul colegului și prietenului meu, Claudio Magris, în 1972 el a editat și a tradus din volumul original, "Cântecul Nibelungilor", care sunt urmate în 1978 la "Tristan" de Gottfried von Straßburg
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
Nibelungilor", care sunt urmate în 1978 la "Tristan" de Gottfried von Straßburg , și în 1989 , "Grigorie și bietul Henry" de Hartmann von Aue, toate comandat de Einaudi pentru colier mii de ani. După revenirea la Torino că titular al universității, catedră de filologie germanica, în 1981 Lăură Mancinelli a făcut debutul în ficțiune, oferind printuri pentru Einaudi "doisprezece preoți de Challant" (câștigător al premiului "Mondello opera prima"), un român istoric de care autorul a început proiectul în 1968. Întotdeauna pentru Einaudi
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
vârsta de iluminare", produs în 2006; "casă de timp" (Piemme); "ochii împăratului", câștigător al Rapallo premiu și în anul 1994, "Cei trei cavaleri ai Graalului" și "prințul desculț". La începutul anilor Nouăzeci, afectate de scleroza multiplă, Lăură Mancinelli a abandonat catedră de Filologie germanica. Din 1994, este dedicat în întregime scrisului, publicând în întregul deceniu mai mult de cincisprezece funcționează, în ciuda spital, lungă de reabilitare, scaun cu rotile la care a fost închisă. În 1997, el a lansat "misterul scaun cu
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
în acest domeniu activității studenților junimeni. Cercetătoarea Rodica Șcraba (1994) opinează că acesta ar fi motivul criticilor aspre aduse profesorului Arcadie Dugan în 1928 și chiar și motivul pentru care este pensionat, în 1938, cu doi ani mai devreme de la catedra sa de la Liceul "Aron Pumnul" din Cernăuți. „Noile generații de studenți nu mai erau ceea ce fuseseră înaintașii lor, pe care îi unea, în condițiile națiunii lor pe nedrept subjugată, un liant puternic: patriotismul fierbinte, lupta acerbă cu cotropitorul, disciplina, etica
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
creștere hematopoietici și citokine. Este de menționat că, la noi în țară, o contribuție de seamă în studierea eritropoietinei a adus-o, începând cu anii '60, profesorul Ion Baciu, de prestigiu european în fiziologie, împreună cu colaboratorii - colectivul de cercetare de la Catedra de Fiziologie a UMF din Cluj ("La régulation nerveuse et humorale de l’érythropoïèse." Baciu I., J. Physiol. Paris, 1962, 54, 441). Doctorul G. Grigoriu, provenind din școala medicală a Clujului (cu profesori precum Iuliu Hațieganu și Ion Baciu), a
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]