25,496 matches
-
apărut în colecția de proză îndrumată de D. R. Popescu. Colaborează cu proză, eseu și traduceri la „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Viața românească”, „Familia”, „Ateneu” ș.a. În romanele Sepia și Febră vesperală (1982), ca și în volumul de povestiri Nostalgii secrete (1976), R. dăduse măsura valorii sale scriitoricești. În cea de-a patra carte, Vară indiană (1987), încheiată în ultimele săptămâni de viață, și-a repertoriat aproape toată proza scurtă, completată cu cicluri noi, definitorii pentru o artă narativă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
cum s-ar putea scriitorul dezinteresa de rezultatele unei lupte în care pielea lui este în joc?” Iar în 1948, în revista „Flacăra”, Ion Călugăru, unul dintre prietenii lui, publica o cutremurătoare evocare, Tactica groazei, cu subtitlul Cea din urmă povestire a poetului ars de viu : „Era în privirea lui ceva ce însemna că-și ia rămas-bun de la mine. Privirea aceasta hotărâtă, bărbătească, era testamentul lui, îmi dădea a înțelege că nu moare tremurând, ca un fricos suit în camionul-dric, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
la Liceul „I.L. Caragiale” din București, absolvit în 1986. Efectuează stagiul militar și urmează cursurile Facultății de Litere a Universității din București (1987-1992), lucrând ulterior ca profesor de franceză la Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”. Va debuta în „Literatorul” (1992), cu povestirea Păcătosul (prezentată de Eugen Simion); aproape concomitent publică în „Caiete critice” un comentariu la un roman de Bujor Nedelcovici. Va colabora cu povestiri sau fragmente de proză, precum și cu articole, comentarii, recenzii și cronici literare la „Literatorul”, „Contemporanul - Ideea europeană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
lucrând ulterior ca profesor de franceză la Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau”. Va debuta în „Literatorul” (1992), cu povestirea Păcătosul (prezentată de Eugen Simion); aproape concomitent publică în „Caiete critice” un comentariu la un roman de Bujor Nedelcovici. Va colabora cu povestiri sau fragmente de proză, precum și cu articole, comentarii, recenzii și cronici literare la „Literatorul”, „Contemporanul - Ideea europeană” și „Caiete critice”, revistă la care din februarie 1993 este redactor, iar din 2002 unul din titularii cronicii literare. Prima lui carte este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
dat incerți, alcătuind un fel de „gură a satului”. Prozatorul schimbă unghiul și codul pe neașteptate, operează întoarceri și rupturi în logica receptării narațiunii, inclusiv în logica fabulosului. Are loc, între altele, și un fel de telescopare a timpului prin povestire. Apar referiri ori racordări la ultimii șaizeci-șaptezeci de ani: e vorba, undeva, de legionari, apoi de vremea în care existau „domnu’ Prim de la județ” și „președintele de CAP”, dar e vorba și de anii de după 1989. Scriitorul nu face însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
caracterul esențial. Există în această carte semnale de intertextualitate, de referiri la mitologia românească (un exemplu, între altele, e oferit de scenariul mioritic al uciderii lui Daie Gulu, cel nemuritor, de către doi mocani). Un repertoriu de ingrediente din basme, balade, povestiri fantastice folclorice și istorisiri de demonologie populară e mobilizat în capitolul Un orb, unde e prezentată povestea misteriosului personaj Sfânta de pe Vale: oaia năzdrăvană, viziunea paradisiacă a „gurii de rai”, șerpii și smârcul malefic, câinele iadului, fata frumoasă și iubeață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
Gomorei, și încă altele, dintre care tema „Strămoașei”, cumva izolată, în răspăr, livrată contrapunctic, sub formă de mici pasaje culese cu alte caractere decât restul cărții. Se poate spune că arhitema e mântuirea, nu cea strict religioasă, ci literară, prin povestire. Astfel, pasajul așteptării unei mari inspecții școlare, așteptare anxioasă, febrilă, generatoare de isterie colectivă, și în cele din urmă zadarnică, episod înrudit poate cu nuvela lui Gh. Brăescu Vine doamna și domnul gheneral, dar trasat în tonuri mult mai tari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
ceea ce a fost povestit. Iar personajul mesianic, copilul nefericit, mort și înviat, e un povestitor, e povestitorul. El e desigur și „ultimul om” (asemenea „ultimului” Aureliano din Un veac de singurătate al lui Márquez), dar e și creatorul lumii prin povestire (ca Mircișor al lui Cărtărescu, din Orbitor). Se cuvine observat și că P. e, într-o oarecare măsură, un prozator neooniric de factură personală, care operează cu material așa-zis rural. În fond, apelul la visare, combinat cu solipsismul postmodern
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
comedie, Visuri americane, i se joacă în 1935 la Teatrul Național din Iași, pentru repertoriul căruia mai traduce Chiriașul de la etaj de Jerome K. Jerome. În ultima parte a vieții scriitoarea revine la o mai veche preocupare, semnând versuri și povestiri destinate copiilor. A tradus foarte mult (singură sau în colaborare), oprindu-se la A.N. Ostrovski, A. P. Cehov, Honoré de Balzac, Al. Dumas, Anatole France, Charles Dickens, John Steinbeck, William Saroyan ș.a. SCRIERI: Mormolocul, București, 1933; ed. pref. Const. Ciopraga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
București, 1954 (în colaborare cu Valeria Sadoveanu), Bun e adevărul, dar mai bun norocul, București, 1957 (în colaborare cu Valeria Sadoveanu), Talente și admiratori, București, 1957 (în colaborare cu Valeria Sadoveanu); Honoré de Balzac, Verișoara Bette, București, 1952; A. P. Cehov, Povestiri, București, 1957 (în colaborare cu Anda Boldur, Valeria Sadoveanu și Xenia Stroe); John Steinbeck, Despre oameni și șoareci, București, 1957 (în colaborare cu Sima Zamfir); Vasili Stefanik, Frunze de arțar, București, 1958 (în colaborare cu Val Cordun); M. A. Gherșt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
semnată V. Aron, iar editorial în 1975 cu volumul O anumită zi însorită, de vară. Colaborează cu proză și eseuri la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna” ș.a. În prima carte, O anumită zi însorită, de vară, V. adună scurte povestiri pentru copii, cu întâmplări din lumea satului sau a orașului dobrogean, ancorând frecvent în fantastic, potrivit modului de gândire infantil, și având permanent în vedere efectul valorilor educative. Romanul istoric Ziua ploii de purpură (1979) e o evocare a luptelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
vieții rurale, într-un stil conștiincios, supravegheat atât la nivelul frazei, cât și în realizarea unor simboluri angrenate în structurarea imaginarului. Majoritatea personajelor întruchipează țăranul român din perspectiva tradiției orale: sărac, prins în antagonismele de clasă, dârz, sfătos și fatalist. Povestirile din Falimentul proprietății Chistol et Company (1981) prezintă lumea unei așezări rurale care ascunde mari drame, configurată pe dimensiuni atemporale, cu propensiuni în fabulos și exotic. Cartea probează posibilitățile autorului prin performanțe în realizarea miracolului halucinatoriu (Pasărea din vis), a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
de succes, S. și-a văzut textele reprezentate pe scenă, cu începere din 1967, la numeroase teatre din țară și din Europa de Est. Pe de altă parte, în măsura în care nu sunt exerciții în vederea unor piese de teatru sau scheciuri umoristice, schițele și povestirile lui ambiționează să „consemneze” dialogurilor lui Arhip, personaj omniprezent, emblematic, un Mitică actualizat, ca în Desene rupestre (1989). În Teatrul ca metaforă (1976) și în Dialog interior (1987) se reproduc cronici dramatice ale unor spectacole, precum și extrem de interesantele „însemnări ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
Eugen Jebeleanu (Râurile - închinată unirii Donului cu Volga), Veronica Porumbacu ( În drum spre Gelert - versuri). A.G. Vaida (1 Mai 1939), Horia Liman (Pionii morali ai Americii - pagini din jurnalul unui gangster), Nicolae Tăutu (Eroilor, slavă). Al Gârneață (În valea roșie - povestire), Al.Duiliu Zamfirescu (Un caz de conștiință), Petru Vintilă (Maria Vipie povestește), Tiberiu Vornic (Lămurirea - povestire), etc. Întâlnim, de asemenea, o seamă de traduceri din Ilya Ehrenburg, Biag lu Diun, Albert Maltz, Nazîm Hikmet etc. (...). Flacăra e prima revistă de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Vaida (1 Mai 1939), Horia Liman (Pionii morali ai Americii - pagini din jurnalul unui gangster), Nicolae Tăutu (Eroilor, slavă). Al Gârneață (În valea roșie - povestire), Al.Duiliu Zamfirescu (Un caz de conștiință), Petru Vintilă (Maria Vipie povestește), Tiberiu Vornic (Lămurirea - povestire), etc. Întâlnim, de asemenea, o seamă de traduceri din Ilya Ehrenburg, Biag lu Diun, Albert Maltz, Nazîm Hikmet etc. (...). Flacăra e prima revistă de acest gen apărută în țara noastră în regimul de democrație populară, prima revistă care ilustrează atâtea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
surprindă în câteva scene convingătoare, prin zugrăvirea unor momente caracteristice e sugerat procesul de creștere a lui Ion Gabor, unul din oamenii născuți din frământările noilor vremuri, frate bun cu Lazăr Cernescu (...). Pentru zugrăvirea caracterului eroului principal, poetul a ales povestirea biografică (...). O realizare remarcabilă a poemului este înfățișarea concisă, în scene puține dar convingătoare a reprezentanților claselor exploatatoare. Pe cititor îl va urmări încă multă vreme după lectura poemului figura dezgustătoare și rece a «domnului» conte: Peste câmpuri în caleașcă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de radiografie a vieții interbelice: Nicoară Potcoavă de Mihail Sadoveanu, Dulăii și Desculț ediția a 4-a de Zaharia Stancu, Marca pregătire de AI. Jar, O alegere de pomină de Ioan Dorin, Numeroase sunt și volumele de nuvele, schițe sau povestiri dintre care menționăm câteva: Spre șantier de Ștefan Andre, Dreptate (colecția Albina, tiraj 100.000, lei 0,50) de Petru Dumitriu, cu două ediții (și în limba rusă) în acest an, Prietenul Sava de Petru Dumitriu, tipărită și publicată în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de critică au avut parte, în general, cărțile lui Aurel Mihale. În intervalul de un an de zile, Aurel Mihale a publicat, în afara unor articole și schițe, un roman cu multe sute de pagini format mare: Ogoare noi și două povestiri întinse: În pragul primăverii și Judecata. Dacă, de bine de rău, romanul Ogoare noi a avut o discuție ceva mai largă - s-au scris patru cronici literare - povestirile În pragul primăverii și Judecata n-au stat până acum suficient în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
roman cu multe sute de pagini format mare: Ogoare noi și două povestiri întinse: În pragul primăverii și Judecata. Dacă, de bine de rău, romanul Ogoare noi a avut o discuție ceva mai largă - s-au scris patru cronici literare - povestirile În pragul primăverii și Judecata n-au stat până acum suficient în atenția criticii: n-au apărut decât câte o cronică pentru fiecare din cele două lucrări. Dacă prin cantitate grija criticii față de dezvoltarea acestui scriitor, aflat în definitiv la
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o recoltă bogată, ar putea arunca și asupra vitrinelor scânteietoare din serile Săptămânii Cărții. Iată, de pildă, cărțile de proză. Au apărut anul acesta opere care se numără printre cele mai izbutite ce au ieșit din pana autorilor: Nicoară Potcoavă, povestire istorică a maestrului M. Sadoveanu, romanele Dulăii de Z. Stancu, Cumpăna luminilor de Nicolae Jianu, La cea mai înaltă tensiune de Nagy Istvan, Brazdă peste haturi de Horvath Istvan, Pâine albă de Dumitru Mircea, Trandafir de la Moldova de Ion Istrati
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
foarte departe de anecdotele construite integral la masa de lucru pe baza unei superficiale luări de contact cu faptele. Maria Banuș, laureată a Premiului de Stat, a aflat subiectul piesei sale stând o vreme într-o gospodărie agricolă colectivă, ascultând povestirile colectiviștilor și cunoscând îndeaproape evenimentele din preajma formării gospodăriei. Lucia Demetrius și-a făurit subiectul piesei Cumpăna pe baza unei întâmplări reale petrecute în momentul naționalizării într-o fabrică din București. Mihail Davidoglu a muncit mai multe săptămâni la Reșița unde
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Deșliu, exprimă tendința milioanelor de țărani muncitori care, sub conducerea clasei muncitoare, încep să pășească pe făgașul socialismului. Un personaj negativ tipic este Mateica din romanul Drum fără pulbere de Petru Dumitriu: eroi tipici sunt de asemenea Asandei Constantin din povestirea Undeva pe Dunăre de Al. Jar, Țurlea și Ilie Barbu din nuvela Desfășurarea de Marin Preda, doctorul Murgu din piesa Oameni de azi de Lucia Demetrius. Numeroase creații poetice reușesc să exprime în puternice imagini artistice aspecte de viață, idei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tezei cuprinse în raportul tovarășului Malencov, care arată că tipic nu este numai ceea ce se întâlnește cel mai des, ci ceea ce exprimă în modul cel mai plin și mai expresiv esența forței sociale respective (...). Vorbitorul s-a mai referit la povestirea Pasărea furtunii de Petru Dumitriu, socotind că această lucrare conține pagini de antologie, în ceea ce privește prezentarea mării, prezentarea omului pe mare, a omului în luptă cu forțele naturii dezlănțuite, totuși în prezentarea relațiilor dintre oameni nuvela lui Petru Dumitriu suferă de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
al revistei Flacăra, care era pe atunci Petru Dumitriu, nelansat încă în literatura realist-socialistă, a fost atât de încântat de un personaj din Întâlnirea din Pământuri, încât l-a împrumutat - e vorba de Miai - plantându-l în realitatea socialistă în povestirea 100 kilometri, pare-mi-se. Apoi, după apariția nuvelei Desfășurarea, cel mai ambițios prozator (căci își propusese să scrie, cu toate înzestrările sale, cronica socialismului, dar nu de pe poziția neutră a cronicarului, ci de pe cea a artistului militant: combătând, înfierând
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
câteva sute de studenți ascultau recitări de poezie și lecturi în proză. S-a suit pe estradă un om tânăr, cu fața frământată, care a citit «ca pe nimic», cum ar zice el, o poveste despre un salcâm. În cursul povestirii, nevasta unui țăran iese în prag: mică, grasă, cu mâinile în șolduri, «semăna cu o ulcică cu două toarte». Am ciulit urechea la comparația asta neașteptată, de un humor sobru, legat de adâncurile sale, cu universul țărănesc. Am ascultat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]