26,276 matches
-
parlamentare din 20 mai 1990, Petre Ninosu a fost ales ca deputat de Neamț pe listele FSN. În legislatura 1990-1992, el a deținut funcția de președinte al Comisiei juridice a Camerei Deputaților. El a fost unul din inițiatorii rupturii Frontului Salvării Naționale, care a dus la formarea PDSR. În anul 1992, este ales ca senator de București pe listele FDSN. În această calitate, a făcut parte ca membru din Comisia pentru buget, finanțe și bănci și din Comisia juridică, de numiri
Petre Ninosu () [Corola-website/Science/305324_a_306653]
-
membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională; membru al Grupului parlamentar de prietenie cu Spania. Ales deputat în circumscripția electorală nr.41 BUCUREȘTI dată validării: 31 iulie 1990 - HCD nr.20/1990 înlocuiește pe:Cătălin Zamfir FSN-Frontul Salvării Naționale Grupul parlamentar al Frontului Salvării Naționale Grupul parlamentar de prietenie cu Republică Venezuela Grupul parlamentar de prietenie cu Regatul Thailanda Grupul parlamentar de prietenie cu Republică Populară Chineză Grupul parlamentar de prietenie cu Bulgaria Grupul parlamentar de prietenie cu
Corneliu Dorin Gavaliugov () [Corola-website/Science/305329_a_306658]
-
publică și siguranță națională; membru al Grupului parlamentar de prietenie cu Spania. Ales deputat în circumscripția electorală nr.41 BUCUREȘTI dată validării: 31 iulie 1990 - HCD nr.20/1990 înlocuiește pe:Cătălin Zamfir FSN-Frontul Salvării Naționale Grupul parlamentar al Frontului Salvării Naționale Grupul parlamentar de prietenie cu Republică Venezuela Grupul parlamentar de prietenie cu Regatul Thailanda Grupul parlamentar de prietenie cu Republică Populară Chineză Grupul parlamentar de prietenie cu Bulgaria Grupul parlamentar de prietenie cu Regatul Spaniei Grupul parlamentar de prietenie
Corneliu Dorin Gavaliugov () [Corola-website/Science/305329_a_306658]
-
maestrul său în arta expunerii, dar îl depășea în forța comprehensivă. A modificat profund doctrina metafizică neoplatonică. Lucrările sale poartă titlul generic de „Compendiu al doctrinelor pitagoreice”. El accentuează și mai mult decât Porfir caracterul magic și teurgic al doctrinei salvării, încercând de asemenea să aducă completări asupra teoriei emanației. Proclus a fost cel mai sistematic dintre neoplatonicieni, supranumit „scolasticul neoplatonismului”. El a trăit în secolul al cincilea, într-o perioadă în care sediul platonicienilor funcționa din nou la Atena, în
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
sale și cu ajutorul banilor i-a făcut pe lombarzi să părăsească împrejurimile Romei. După aceasta papa și-a trimis reprezentanții săi la Constantinopol, care să explice condițiile în care a fost ales și să solicite ajutorul necesar de la împărat pentru salvarea Romei de barbarii lombarzi. Împăratul Mauriciu nu a putut trimite ajutor papei împotriva longobarzilor, fiind mult prea ocupat cu atacurile perșilor din partea de răsărit a imperiului. Abia în anul 584, împăratul Mauriciu a găsit o soluție pentru încetinirea invaziei lombarde
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
eficiente instrumente de sinucidere morală inventate vreodată, datorită faptului că duc spre o raționalizare a sclaviei și o relativizare a răului. Răul nu trebuie relativizat, Satan este real, sursă a îndoielii și nesiguranței, ele însele mărturii ale imperfecțiunii noastre. Singura salvare în acest sens o poate reprezenta o credință universală de tip kantian în esența sacră a individului. Numai credința universală se sustrage, spre deosebire de adevărurile ideologice sau stohastice, de la impunerea forțată, transformând ideile nu în instrumente de tortură ci în adevăruri
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
sistemele gnostice conțin elemente emanaționiste și chiar par uneori mai platonice decât celelalte prin ipostazierea la nivel inteligibil a unui număr aparent excesiv de entități și niveluri. Ceea ce îi apropie este și soteriologia: ambele sisteme mizau pe rolul cunoașterii (inițierii) în salvarea sufletului. Totuși, dacă neoplatonicii se legitimau explicit prin tradiția platoniciană, asumându-și o identitate elenă, gnosticii își asumau o cuprindere mai largă, considerându-se posesorii unei învățături universale, capabilă să includă toate celelalte religii. Cerintus, Marcion, Carpocrates, Basilides și Valentinus
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
1989 pentru reînființarea Partidului Național Țărănesc. Acesta a fuzionat rapid cu un alt nucleu, formând Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat. La 10 ianuarie 1990, liderii partidului s-au întâlnit cu reprezentanții eșalonului secund al Partidului Comunist, grupați în Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), un organ care preluase puterea după căderea lui Ceaușescu. Cu această ocazie, Diaconescu l-a cunoscut pe Ion Iliescu, cel care avea să-i fie adversar politic. În urma cererilor opoziției democratice de a i se permite reprezentarea în
Ion Diaconescu () [Corola-website/Science/305459_a_306788]
-
împreună cu Partidul Național Liberal și mai multe alte grupări democratice și reformiste Convenția Democrată (CDR), o largă alianță ce își propunea să preia puterea și să implementeze reforme de trecere la un stat democratic cu economie de piață. Deși Frontul Salvării Naționale s-a scindat, gruparea conservatoare din acesta a câștigat alegerile prezidențiale din 1992 și a format o alianță cu alte grupări naționaliste și cu unele rămășițe ale fostului PCR, împiedicând CDR să preia puterea. Convenția Democrată a obținut însă
Ion Diaconescu () [Corola-website/Science/305459_a_306788]
-
Benedict (n. 14 martie 1946) este un om politic român. A participat la revoluția română din 1989, a apărut la Televiziune de unde a dat citire unui apel, și a fost inclus în Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN). A fost vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN). În legislatura 1990-1992 a fost ales în Camera Deputaților pe listele partidului FSN în județul Teleorman. În 1992 a candidat pentru funcția de primar al Bucureștilor din partea FSN
Cazimir Ionescu () [Corola-website/Science/305469_a_306798]
-
(n. 3 noiembrie 1942, București, căsătorit, 3 copii), scriitor român, membru al Uniunii Scriitorilor, este un fost deputat român în legislatura 1990-1992, ales în județul Timiș pe listele Frontului Salvării Naționale. Universitatea Politehnica din București (întrerupte) Facultatea de Istorie - Universitatea Craiova (licențiat) A participat la revoluția română din 1989, fiind membru în comitetul revoluționar înființat în balconul Operei din Timișoara. În 1990 a aderat la Frontul Salvării Naționale, fiind primul
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
pe listele Frontului Salvării Naționale. Universitatea Politehnica din București (întrerupte) Facultatea de Istorie - Universitatea Craiova (licențiat) A participat la revoluția română din 1989, fiind membru în comitetul revoluționar înființat în balconul Operei din Timișoara. În 1990 a aderat la Frontul Salvării Naționale, fiind primul președinte al acestui partid politic în județul Timiș și vicepreședinte la nivel național. Membru fondator al "Frontului Democratic Român", primul partid antitotalitar din România, înființat în 20 decembrie 1989 în balconul Operei din Timișoara, în zilele Revoluției
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
în balconul Operei din Timișoara, în zilele Revoluției Române. Membru Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, Timiș (1990) Parlamentar Adunarea Constituantă (deputat) (1990-1992) Vicepreședinte Comisia de cultură a Camerei Deputaților (1990-1991) Președintele Comisiei de prietenie România-Franța (1990 -1991) Prim-vicepreședinte Frontul Salvării Naționale (1990 -1991) Membru fondator al partidului “Convenția Solidarității Sociale” (1992) Președinte Partidul “A Treia Forță” (1995) Consilier de Stat la Președinția României (2004) Începând cu sfârșitul anului 2004 este director general al Institutului Revoluției Române. "Orizont, România Literară, Luceafărul
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
Industrială din București, îndeplinind pentru o scurtă perioadă și funcția de șef de sector (iunie 1989 - ianuarie 1990) În ianuarie 1990, este ales ca membru și consilier (membru al Biroului Executiv) în cadrul Consiliului Provizoriu de Unitate Națională (inițial: Consiliul Frontului Salvării Naționale), participând la demararea, proiectarea și redactarea Decretului Lege nr. 54/1990 care permitea indivizilor să fie antreprenori în IMM-uri sau alte forme începând astfel liberalizarea economiei după căderea sistemului comunist din România. În urma alegerilor din 20 mai 1990
Bujor-Bogdan Teodoriu () [Corola-website/Science/305475_a_306804]
-
1990 care permitea indivizilor să fie antreprenori în IMM-uri sau alte forme începând astfel liberalizarea economiei după căderea sistemului comunist din România. În urma alegerilor din 20 mai 1990, Bujor-Bogdan Teodoriu este ales ca deputat de Suceava pe listele Frontului Salvării Naționale (FSN). În perioada 17 septembrie - 7 octombrie 1991, beneficiază de o bursă a Agenției Japoneze de Cooperare Internațională și urmează un Seminar în Macroeconomie la Agenția de planificare economică/ Institutul Japonez de Cercetare (în Japonia). Demisionează din Parlament la
Bujor-Bogdan Teodoriu () [Corola-website/Science/305475_a_306804]
-
Patriarhiei la Văcărești. Atunci Nicolae Ceaușescu a dispus demolarea mănăstirii. Deși mai mulți intelectuali, Constantin Noica, Geo Bogza, Mihail Șora, Dan Nasta, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Răzvan Theodorescu, Dinu C. Giurescu, Grigore Ionescu și Peter Derer au semnat un memoriu pentru salvarea mănăstirii, demolarea acesteia a început în toamna anului 1985. În ciuda protestelor și intervențiilor Bisericii Ortodoxe Române, oamenilor de cultură din țară și de peste hotare, organizațiilor și instituțiilor internaționale, între 11-15 decembrie 1986 a fost demolată biserica, iar în 1987 întreaga
Văcărești () [Corola-website/Science/303448_a_304777]
-
și nu reușesc să obțină nicio informație, îl lasă să moară. Weiss îl găsește pe Vaughn și îl duce la spital. Sydney descoperă că Pasagerul este Nadia Santos, sora ei, rezultată din aventura Irinei cu Sloane. După o misiune de salvare, sora lui Sydney este luată de Sloane pentru a obține formula care era stocată în creierul ei de către Rambaldi (de fapt, sistemul ei nervos unic putea reproduce mișcări grafice cu ajutorul lichidului lui Rambaldi -proteine care cauzau mișcări subconștiente). Sydney o
Sydney Bristow () [Corola-website/Science/303449_a_304778]
-
facă pe Marshall să-l ajute să localizeze o anumită peșteră subterană. Marshall reușește să îi trimită un mesaj lui Sydney, care lucrând cu soția lui Marshall, Carrie, descoperă locul unde erau ținuți Marshall și Rachel; echipa APO organizează o salvare. Marshall și Rachel informează echipa că Sloane căuta o peșteră din Italia, iar Sydney deduce că Sloane se îndreaptă spre Muntele Subasio. Ea și Vaughn merg acolo, iar Sydney coboară în peșteră, unde îl găsește pe Sloane. Acesta trage cu
Sydney Bristow () [Corola-website/Science/303449_a_304778]
-
și faptului că, față de Aiguille du Midi (unde ajunge telecabina), Mont Blanc este doar cu 1000 m mai înalt. Oricum, în fiecare an, Mont Blanc face multe victime și în perioadele cele mai aglomerate (în general în August), serviciile de salvare locale trimit în medie 12 misiuni în ajutorul turiștilor rătăciți. Traseele necesită cunoștințe de alpinism, un ghid (sau un alpinist cu experiență) și echipament adecvat, deoarece includ treceri delicate și zone unde cad pietre. Traseul clasic începe de la " Cuibul vulturilor
Mont Blanc () [Corola-website/Science/301499_a_302828]
-
gheața a avariat și a scufundat nava, lăsând cei 28 de oameni de la bord pe gheață și supunându-i unei serii de încercări grele. Aceștia au trăit luni de zile în tabere improvizate pe gheață, au călătorit cu bărcile de salvare pe Insula Elefantului, au călătorit apoi din nou într-o barcă deschisă, denumită "James Caird", pe o distanță de 1300 km, și au efectuat prima traversare pe uscat a Insulei Georgia de Sud, ceea ce a condus la salvarea lor fără ca
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
bărcile de salvare pe Insula Elefantului, au călătorit apoi din nou într-o barcă deschisă, denumită "James Caird", pe o distanță de 1300 km, și au efectuat prima traversare pe uscat a Insulei Georgia de Sud, ceea ce a condus la salvarea lor fără ca vreun membru al expediției să moară. Între timp, grupul din Marea Ross a depășit mari greutăți în scopul lor de a-și îndeplini misiunea, după ce "Aurora" a fost îndepărtată de locul său de ancorare de către un vânt puternic
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
navei, Aeneas Mackintosh, a aflat doar când a sosit în Australia să preia comanda. Mackintosh a fost obligat să se roage să primească bani pentru a face viabilă partea sa din expediție. Lipsa banilor avea să întârzie și operațiunile de salvare a grupului de la Marea Ross atunci când acest lucru a devenit necesar în 1916. Shackleton a găsit o metodă de a recupera costurile după întoarcere: a vândut drepturile exclusive pentru povestea expediției către "Daily Chronicle", și a înființat "The Imperial Trans
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
crape; apoi, apa de sub gheață a început să curgă în interiorul navei. Când scândurile s-au spart, au scos zgomote puternice, pe care marinarii le-au descris ca similare cu „focuri de artificii și de armă”. Proviziile și trei bărci de salvare au fost trecute pe gheață, în timp ce echipajul a încercat să ducă la țărm carena navei și să pompeze apa afară, dar după câteva zile, la 27 octombrie 1915, la termperaturi de sub −25 °C, Shackleton a fost obligat să dea ordinul
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
din golful Wilhelmina. Distanța până la Insula Snow Hill de la poziția inițială era, după calculele lui Worsley, de 500 km, iar până la Golful Wilhelmina, încă 190 km. Trebuia să ia cu ei hrană, combustibil, echipament de supraviețuire și trei bărci de salvare grele. Marșul a început pe 30 octombrie, dar au apărut rapid probleme. Starea gheții de pe mare din jurul lor făcea deplasarea aproape imposibilă. Întrucât presiunea orizontală a crescut, gheața de pe mare a format cute mari, adesea de 3 m înălțime. Pe
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
și că astfel nu mai este obligat să execute ordinele. Reacția fermă a lui Shackleton l-a convins pe tâmplar să se supună, dar incidentul nu a fost uitat. De-a lungul timpului, McNish avea să-și aducă contribuția la salvarea grupului, dar totuși el a fost unul dintre cei patru membri ai echipajului cărora nu li s-a acordat Medalia Polară la recomandarea lui Shackleton. Ceilalți care nu au fost medaliați au fost William Stephenson, Ernest Holness și John Vincent
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]