26,366 matches
-
-și impună personajele ca mini-eroi. Vidul social teoretizat de Lipovetsky a fost, În lipsă de altceva, tematizat el Însuși În operele „literaturii de apartament”, iar romanele „temperaturii de 20ș” au apărut pentru a inaugura un alt drum pe care literatura apuca după ce Noul roman nu atît eșuase, cît Își Încheiase misiunea de asanare cu care fusese investit. În romanele acestea minimaliste reapare, chiar dacă În situații și decoruri frugale, protagonistul, eroul - unul al noilor timpuri, desigur - singur, ancorat undeva, nesigur, În marginea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Andrew e convins de a fi comis o crimă necomisă, moment În care Milo se dezvăluie și, pentru 2-1, Îi mărturisește că, În timp ce depunea indiciile, fusese nevoit să-i ucidă amanta, amanta lui Andrew, Tea, și că, bomboană pe colivă, apucase să-l denunțe la Poliție, pe el, pe Andrew, drept ucigașul amantei sale, de vreme ce indiciile oricum existau. Dar, În sfertul de oră cât va trece până la venirea Poliției (e nouă fără un sfert, zice Milo), indiciile pot dispărea, dacă Andrew
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sumedenie de premii răsplătesc cele mai bune proze ale anului, peste douăzeci notabile, vreo cinci-șase importante pecuniar. Atît de importante, Încît. odată cîștigat, premiul Îți oferă posibilitatea reconversiei profesionale Întru scris. Așadar, majoritatea francezilor cu chemare sau veleitate literară se apucă de scris romane. Instituția literară franceză a făcut În așa fel Încît fiecare roman publicat contează ca un bilet de loterie În portofoliul de imagine al autorului. Loterie, zic, pentru că, deși este desigur necesar să ai oarece talent pentru a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai bine din punct de vedere material, cu atît au mai puține credințe și acționează În virtutea impulsului. Că au, prin urmare, Întotdeauna ceva de ascuns pentru că se simt vinovați. și cum unde-i vinovăție e rost de profit, Fio se apucă să compună, din litere decupate din ziar, scrisori de șantaj și să le expedieze oarecum la Întîmplare, studiind totuși, În prealabil, cartea de telefoane și subordonînd aleatoriul unei judicioase determinări socio-topografice : ierarhia străină de orice matematică a celor 20 de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tinerei orfane. Bun, figura Îi iese și, pentru că tot Își chema victimele În parc și le trebuia să aștepte pînă ce victima depunea prada Într-un "colț al falezei de la Buttes-Chaumont" - consacrat ad-hoc recipient al ofrandelor subtil extorcate -, fata se apucă să picteze, la plezneală, În vreme ce victima apare, ezită, depune și o șterge. Pentru că ducea lipsă de inspirație, Fio picta ceea ce o interesa: adică pe respectivul sau pe respectiva pe care reușea să-l (să o) păcălească, În diversele sale ipostaze
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ziua de muncă plăteam mafiei” (emigrant, 28 ani); „Fetele astea tinere sau copiii mai tineri care se avântă așa singuri în Spania sunt racolați de mafioții din România și puși să fure sau să se prostitueze. Unii dintre ei se apucă să vândă droguri. Chiar unul de la mine din sat l-a trimis pe fratele lui acasă pentru că se apucase de droguri. Am înțeles că a ajuns să consume și el” (emigrant, 33 ani). Emigrare, expediere de bani și dezvoltare Migrația
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
singuri în Spania sunt racolați de mafioții din România și puși să fure sau să se prostitueze. Unii dintre ei se apucă să vândă droguri. Chiar unul de la mine din sat l-a trimis pe fratele lui acasă pentru că se apucase de droguri. Am înțeles că a ajuns să consume și el” (emigrant, 33 ani). Emigrare, expediere de bani și dezvoltare Migrația și dezvoltarea 10 se intersectează pe mai multe planuri (Nyberg-Sorensen, Van Hear, Engberg-Pederson, 2002, 3) Teoriile despre efectele emigrației
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
C. Brăiloiu, H. Brauner), etnologi (Petru Caraman), scriitori (Emanoil Bucuța). O serie de scrisori ale lui Anton Golopenția sunt bogate în referințe privind anii săi de studii în Germania, ani în care se caută și se întreabă ce drum să apuce, ani în care îndoielile și zbuciumul se alungă în el „în voie și val-vârtej”, când așteaptă apariția certitudinilor sale, când face efort să-și „orânduiască în minte elementele aruncate de-a valma” până atunci, când se întreabă dacă să opteze
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mai semnat S. Hrimiuc. Un destin ingrat a vrut ca acest om integru, de o înțeleaptă reflexivitate, să nu-și ducă la capăt mai nici unul dintre proiecte. Teza de doctorat, prinzând în acoladă receptarea poeziei eminesciene în epocă, nu a apucat să o încheie. Lexiconul căruia i se consacrase cu un atașament plin de dăruire, Dicționarul literaturii române. 1900-1950, a rămas, în prima lui parte, în stadiul de manuscris. Bazate pe o informație exhaustivă, vădind acuitate a percepției și o profunzime
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
turle dă cristale,/ Vis al leneșii cadâne ce pe perini de atlaz/ Fundul greu strevede dulce pân șalvarii de Șiraz,/O, Levant, ostroave-n marea limpezită ca paharul,/ Sertăraș unde miroasă cimbrul și enibaharul/ Ce Dimov într-o poemă n-apucă a mai descri,/Zeci de tronuri hâde-n cari șade câte-un Hangerli,/O, Levant, Levant feroce ca și pruncul care bate/ Cuie într-o pisicuță adormită - cine poate/Neagra ta tristețe-a trage-n al său pept și a
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
foc”. Și, negând greutatea fizis-ului, prin parfumuri și culori ațâțătoare, florile adeveresc patima ca forță universală și impersonală. Cu o desăvârșită putere de sugestie, garoafele ajung să exprime arderea conținută într-o materie cvasiindicibilă: „Garoafe negre care sună când le-apuci / Ca niște aur ferecat și nevăzut / De descântat, de otrăvit și de vândut/ Ca niște bani, ca niște foc, ca niște cruci”. Originalitatea lui C., „aristocratică și lunară peniță”, (Camil Baltazar), neschimbată până la ultimele poeme, stă în îngemănarea febrei dionisiace
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
CHIRIȚĂ, Constantin (12.III.1925, Ibănești, j. Vaslui - 14.XI.1991, Bonn-Königswinter, Germania), prozator. Este fiul Clarei (n. Marinescu) și al lui Ion Chiriță, învățători. A urmat liceul la Bârlad, după care s-a apucat să facă studii politehnice, fără însă a le termina. Scurtă vreme a fost luptător de circ. După un timp a devenit redactor la „Scânteia” și „Luceafărul”. În 1970 este ales secretar al Asociației Scriitorilor din București, iar din 1977 vicepreședinte
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
în sfera elementelor naturale. Cu timpul, viziunea pasională devine tot mai sumbră, grotescul domină, sado-masochismul înlocuiește tandrețea și uitarea de sine: „Iartă-mă că te-am făcut să plângi./ Ar fi trebuit să te omor./ Ar fi trebuit să te apuc de suflet,/ să te bat cu el îngrozitor. // Ar fi trebuit să-ți văd curgând/ sângele, șuviță cu șuviță./ Nu să-ți mângâii ochiul, nara, gura,/ și să-ți las ființa slabă și pestriță.// Iartă-mă că te-am făcut
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
Fata încearcă succesiv un număr diferit de răspunsuri, punând întrebări, îndepărtându-se, așezându-se, alegând alte cărți. Aceasta este ceea ce numim adeseori „comportament incident”. În cele din urmă, unul dintre răspunsuri este urmat de capacitatea de a vedea, de a apuca și de a mânca bomboana. Aceasta este recompensa (reward). În cadrul probelor următoare este foarte probabil să se repete răspunsul ce a fost urmat de recompensă. Această mărire a probabilității repetabilității unui răspuns recompensat poate fi exprimată pe scurt, spunând că
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a simplifica, de obicei a ales deschizătura ușii în fața părții dinspre țâțâna de care atârnă un obiect. După ce animalul a făcut acest lucru de douăzeci de ori de la prima soluție - și întotdeauna în același loc -, a apărut tendința de a apuca obiectele agățate; chiar dacă celelalte „metode” erau mai evidente, „folosirea ușii” devenea foarte dificilă (de fapt, imposibilă). S-au facilitat încercări spre alte soluții, dar acestea se aflau oarecum sub influența puterii „magnetice” a ușii. Maimuțica amuzantă Chica, spre exemplu, a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în direcția în care firul este întins, atât de puternic, încât capătul cutiei se rupe, firul e liber și obiectul poate fi tras înspre ea. Cutia este înlocuită ulterior cu o piatră grea și firul e înfășurat în jurul ei. Chica apucă firul cu o mână, îl duce împrejurul gratiilor până la mâna cealaltă, pe care o pune în următorul spațiu liber, și tot așa până când firul se află în poziție dreaptă față de gratii și obiectul poate fi apucat. Grande pare „mai greu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
înfășurat în jurul ei. Chica apucă firul cu o mână, îl duce împrejurul gratiilor până la mâna cealaltă, pe care o pune în următorul spațiu liber, și tot așa până când firul se află în poziție dreaptă față de gratii și obiectul poate fi apucat. Grande pare „mai greu de cap”; probabil că el nu a văzut la început firul, care este gri și întins pe o suprafață gri. El târăște piatra inconștient - un „efect de după” al unor experiențe anterioare -, încearcă să scoată un băț
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
totuși, toți educatorii insistă în această direcție. 3. Scopul educației este de a se aduna, una peste alta, cunoștințe faptice. Trebuie să existe o „bază de cunoștințe”. Aceste blocuri bine definite trebuie să fie asimilate înainte ca elevul să se apuce de învățat pe cont propriu. Deși această presupunere este practic aruncată în fața a tot ce se știe despre „curba uitării”, ea rămâne în stadiul de presupunere. 4. Adevărul este cunoscut. În aproape orice text de manual, cunoașterea este prezentată ca
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Gheorghe Niculescu; 1895-6.IX.1917), poet. O fire de boem a fost G., tânăr poet sortit unei dispariții pretimpurii. În scurta lui viață a scris destul de mult, se pare că a și tradus (din Petrarca, Heine, Musset), însă nu a apucat să publice decât trei plachete - Cântece, Sonete, Versuri -, toate în același an, 1915. După trei zile de la apariția lor în librării, anxiosul autor și le-a retras. Gestul presupune un scrupul care, din păcate, nu e susținut de o înzestrare
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
acest animal și se mira mult de acest lucru; într-o zi, el a plecat la vânătoare, ca de obicei, însoțit de bărbați, de femei și de tinere fete. Iar tinerele fete s-au îndepărtat de ceilalți și s-au apucat să se joace în mijlocul florilor. Un unicorn, văzând tinerele fete, și-a încetinit trapul, s-a apropiat puțin câte puțin, s-a așezat la distanță pe picioarele din spate și a început să le contemple cu atenție. Filosoful, văzând acest
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vânătoare vom ridica prin codri, prin munți, și în toate părțile ne vom sămăna, pre carile, oriunde ar fi, tot îl vom afla, și oricât de iute la picioare ar fi, cu lungimea goanii o dată de corn tot îl vom apuca (că ce graba în ceas și cu sila nu isprăvéște, acéia delungarea vremii și meșterșugul biruiește). Carile, la mână cădzind, într-o ogradă încongiurată cu apă lată îl vom închide și la loc îngust și strâmpt îl vom trimite. Unde
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
capul pentre picioarele denainte întinzându-și dormiia și ca cum în vis lupul în oi ar fi dat părându-li-să, prin somn ca cum ar scânci și ar brehăi să videa. Iară la alte turme, ca când lupul oaia ar fi apucat, ciobanii chiuia, cu mâna dulăilor lupul arăta, dulăii goniia, lupul cu cârlanul în gură fugiia, alți ciobani de la alte turme în timpinare îi ieșiia, lupul într-altă parte șuvăia și ca cum spre o pădure, carea înaintea lui aproape să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
povesti și precum adevărată hotărârea Strutocamilei au dat, împotriva a căriia altă socoteală mai tare și mai adevărată să să găsască cu putință nu ieste. De unde tot lucrul aievea să face că mintea Corbului greșită ieste și de ce s-au apucat, sau la cap a scoate nu va putea, sau, de va putea, peste puțină vréme și lucrul să va strica și, în loc de laudă, asupră-și ură și hulă de la mulți va lua (că o mie de lucruri vrednice deabiia lauda
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
medievale, șoimul se bucura de probabil cea mai fermă reputație, grație folosirii sale în vânarea păsărilor, una dintre ocupațiile predilecte ale nobilimii occidentale (cu toate că, aflăm dintr-un dicționar de simboluri, meșteșugul provine din Orient 1). Și, pentru că tot m-am apucat să citez din dicționare, recurg la un altul, care sintetizează rolul și locul acestei păsări de pradă în cutumele epocii medievale: "Mai mult decât câinele, mai mult decât calul, șoimul este animalul preferat al cavalerilor începând cu secolul al XII
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lei ne-am numit, țințarii și mușițele ne-au obosit și de toată ocara vrednici a fi ne-au arătat. Celor mici și slabi atocma să ne punem neputând, cu jiganiile mai mari și mai tari de luptă ne-am apucat. Pre Inorog gonim, pre Fil izgonim, Lupului țircălamuri, din carile să nu cumva iasă, i-am șiruit, pre Ciacal în numărul jigăniilor nu-l numim, pre Căprioara sălbatecă ca cum duh viețuitoriu n-ar avea o socotim. Au nu sint
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]